Plângere contravenţională. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3371/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248
Ședința publică de la data de 25 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-petentă S.C. C. S. S.R.L, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.3389 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. D. M., în calitate de apărător al apelantei-petente, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 33.12/2015, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul a depus la dosar, în termen procedural, întâmpinare, 2 ex.,un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantei-petente, care a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Apărătorul apelantei-petente, av. D. M., având cuvântul în probatoriu, arată că, în măsura în care instanța apreciază că are nevoie să se lămurească asupra semnalizării în zona respectivă, solicită încuviințarea unei cercetării la fața locului sau efectuarea unei expertize care să stabilească dacă locul unde s-a săvârșit pretinsa abatere este un loc unde se pune problema sancționării pentru o faptă de circulație.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probatoriu formulată de către apelanta-petentă, prin apărător.
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al apelantei-petente, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul apelantei-petente, av. D. M., având cuvântul în susținerea apelului, arată că, instanța de fond nu a clarificat împrejurarea care are contribuție la stabilirea gravității faptei, aspect care rezultă și din interogatoriul aflat la fila 40 ds. fond.
Agentul constatator arată că vehiculul cu număr de înmatriculare_ era staționat în banda de accelerare, respectiv în zona de preselecție.
Nu exista în acel loc nici o prevedere legală care să interzică oprirea sau staționarea.
La răspunsul nr. 3 din interogatoriu se arată că, fapta săvârșită este prevăzută de către art.142 lit. f, deși în procesul verbal de contravenție este reținută o faptă prevăzută de art. 143 lit. a din H.G.nr.1391/2006.
Petenta nu avea ce relații să furnizeze întrucât nu săvârșise nicio faptă contravențională.
Agentul constatator nu avea nici un temei să solicite datele pentru lipsa cărora a aplicat sancțiunea, iar demersul său devine astfel un abuz, pe care a încercat să-l corecteze cu o nouă citare abuzivă, reinterpretând abuziv fapta descrisă în raport și în răspunsul nr.2 la interogatoriu.
Petenta a considerat că, în circumstanțiere, instanța de fond trebuia să rețină cel mult aplicarea măsurii avertismentului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 16.05.2014, sub nr._, petenta S.C. C. S. S.R.L a solicitat instanței, în contradictoriu cu I.P.J. TULCEA, anularea procesul-verbal . nr._ din 28.04.2014.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că, prin procesul-verbal . nr._ din 28.04.2014 încheiat de agentul constatator în lipsa unui reprezentant al societății, s-a stabilit că până la data de 28.04.2014 ora 11:00, în mun.Tulcea, petenta nu a comunicat politiei datele de identificare ale persoanei care a condus auto_ la 23.03.2014 ora 18.33 în mun.Tulcea, date care au fost solicitate prin adresa nr._/24.03.2014.
Fapta reținută prin procesul-verbal de constatare a contravenției nu respectă procedura de constatare cerută de O.G.nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, a primit la sediul societății din . procedură legală de comunicare, actul a cărei anulare se cere, care este întocmit abuziv, la data de 28.04.2014, dată la care nu s-a efectuat nicio activitate de control, și care nu corespunde cu realitatea și nici cu conținutul actului care specifică o pretinsă faptă contravențională săvârșită la data de 23.03.2014.
De asemenea, a mai arătat petenta că, înțelege să invoce următoarele excepții de nulitate a actului constatator:
1.Prev. art.l6 al.l din O.G.2/2001 enumără elementele și datele obligatorii pe care trebuie să le conțină procesul-verbal de contravenție. Ori, cercetând actul constatator a cărui anulare se cere, constată că acesta nu conține numărul de înmatriculare în registrul comerțului al persoanei juridice pretins contravenientă, după cum nu sunt precizate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, omisiuni care atrag în opinia noastră nulitatea absolută a actului constatator, prin încălcarea unor dispoziții obligatorii ale legii.
De altfel, pretinsa faptă constatată de intimata pârâtă nu a produs niciun fel de consecință negativă, neprezentând gradul de pericol social cerut de lege, întrucât raportările cerute nu au fost aduse la cunoștința petentei, după cum se va observa din dovezile pe care instanța le va solicita cu adresă în probatoriu de la intimata pârâtă.
Tot prin aplicarea prevederilor legale în materie contravențională, intimata trebuia să renunțe de facto și de iure la întocmirea actului constatator, putând să ceară prin comisie rogatorie identificarea șoferului auto_ cu ajutorul lucrătorilor de poliție de la Post Poliție . da explicații privind eventuale abateri de la codul rutier, în măsura în care acestea există.
Prin urmare, se mai arată că, dincolo de faptul că urmează a fi soluționată mai întâi excepția invocată privind nulitatea absolută a actului contravențional, cercetarea faptelor este abuziv percepută, în contradicție cu prevederile legale.
Stricto sensu, prezumția de nevinovăție presupune dreptul oricărei persoane acuzate de a fi considerată nevinovată până când vinovăția sa va fi legal stabilită prin hotărâre definitivă.
Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila ergo omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului, inclusiv celor legislative.
Prezumția de nevinovăție- corolar al procesului incriminator - va fi respectată, aplicată și va funcționa numai dacă acuzatului i s-au respectat toate garanțiile procedurale privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialității, dreptul la tăcere și dreptul de a nu se autoincrimina și dreptul de administrare a probelor.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție se va face de către instanța de judecată numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzației, atât în ceea ce privește problemele de fapt, dar și cele de drept.
Această analiză temeinică a acuzației în fapt și în drept (de facto și de jure) trebuie să se fundamenteze pe dovezi legal administrate, temeinice, convingătoare, de natură a înlătura orice urmă de îndoială (conform adagiului « in dubio pro reo").
În continuare, petenta a invocat jurisprudența CEDO și a mai arătat că,
nu are abateri la regimul circulației și al transporturilor rutiere, aspect ce individualizează circumstanțele personale.
In concluzie, petenta a solicitat admiterea plângerii formulate și, pe cale de consecință, anularea actului constatator, eventual transformarea sancțiunii în avertisment, în situația în care se poate reține o faptă contravențională în sarcina societății, raportat la circumstanțele personale arătate.
Intimata a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea plângerii reclamantului ca nefondată și menținerea procesului verbal . nr._ din 28.04.2014 ca temeinic și legal din următoarele motive:
1. Procesul - verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză;
2. Fapta a fost constatată și sancțiunea a fost aplicată direct de către agentul rutier, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile
publice.
S-a mai arătat că, în data de 28.04.2014, în jurul orei 11:00, în municipiul Tulcea, petenta, până la această dată, nu a comunicat poliției datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la data de 23.03.2014, ora 18:33, în municipiul Tulcea, date ce au fost solicitate prin adresa nr._ din data de 24.03.2014 și primită de destinatar la data de 26.03.2014.
În dovedirea contravenției săvârșite de către petentă, intimata a depus la dosarul cauzei materialul probator, care face dovada legalității și temeiniciei procesului - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.
Astfel, procesul - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii este întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale in materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Referitor la temeinicia procesului - verbal, din raportul agentului constatator reiese că la data de 23.03.2014, în jurul orelor 18:33, fiind de serviciu pe DN 22 E 87, la ., a observat la sensul giratoriu de lângă magazinul Lidl, un autotractor cu semiremorcă, cu numărul de înmatriculare_, staționat în banda de accelerare, respectiv in zona de preselecție. Observând că șoferul nu se află la autovehicul, s-a procedat la identificarea deținătoarei autovehiculului în evidențele I.P.J. Tulcea, constatându-se că acesta aparținea .. La data de 24.03.2014 a fost înaintată adresa cu nr._ către această societate, pentru a comunica în termen de 5 zile datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la data de 23.03.2014, ora 18:33. Deși la data de 26.03.2014, administratorul societății a primit adresa, fapt ce reiese din confirmarea de primire prin poștă, acesta nu a comunicat organelor de poliție informațiile solicitate, astfel că agentul constatator a încheiat procesul - verbal de constatare a contravenției în lipsă, in prezența unui martor asistent, ce a fost trimis prin poștă. Ulterior, la data de 12.05.2014, agentul constatator revine cu o altă adresă, cu numărul 103.286, prin care solicită datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la data de 23.03.2014, ora 18:33. De această dată, reprezentantul societății a dat curs solicitării organelor de poliție.
Cu privire la motivele invocate de către petentă în contestația formulată, intimatul a solicitat a fi respinse ca nefondate.
De asemenea, s-a mai învederat că, în ceea ce privește invocarea de către petentă a nulității absolute a procesului - verbal de contravenție datorită nerespectării prevederilor art. 16 alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 de către agentul constatator, motivele invocate de către petentă și anume a faptului că nu a fost precizat numărul de înmatriculare în registrul comerțului al contravenientei, după cum nu s-au precizat nici împrejurările care să poată servi la aprecierea faptei, nu constituie motive care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă și virtuală, revenind petentei sarcina probei, în sensul de a demonstra vreo vătămare ce i s-a adus prin omiterea unor astfel de precizări, de natură să nu poată fi înlăturate altfel decât prin anularea procesului - verbal.
In concluzie intimata a solicitat respingerea plângerii petentei ca nefondată.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 3389 din 09 decembrie 2014 a admis în parte plângerea contravențională și a dispus reducerea amenzii aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.04.2014 întocmit de intimat de la 4250 lei la 1785 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din 28.04.2014, a fost sancționată S.C. C. S. S.R.L deoarece în data de 28.04.2014, în jurul orei 11:00, în municipiul Tulcea, petenta, până la această dată, nu a comunicat poliției datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la data de 23.03.2014, ora 18:33, în municipiul Tulcea, date ce au fost solicitate prin adresa nr._ din data de 24.03.2014 și primită de destinatar la data de 26.03.2014, faptă prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/ 2002 și sancționată de art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/ 2002.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constat că procesul-verbal . nr._ din 28.04.2014, încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește excepția nulității procesului verbal (actul constatator nu conține numărul de înmatriculare în registrul comerțului al persoanei juridice pretins contravenientă; în procesul verbal contestat nu sunt precizate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei; nulitatea procesului verbal se impune și pentru întocmirea în lipsa unui reprezentant), prima instanță a calificat excepția ca fiind motive de nulitate și a respins motivele de nelegalitate ca nefondate, reținând următoarele:
Lipsa numărului de înmatriculare în registrul comerțului al persoanei juridice pretins contravenientă nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/ 2001, ci invocarea acestora presupune existența unei vătămări suferite de petenta prin lipsa acestora. Petenta nu a făcut dovada vreunei vătămării care să poată atragă sancțiunea mai sus amintită.
Agentul constatator a descris fapta comisă de petentă, iar lipsa unor mențiuni, în sensul că nu sunt precizate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, va fi avută în vedere de instanță la individualizarea sancțiunii, neputând atrage nulitatea, așa cum s-a menționat și în cadrul celuilalt motiv de nelegalitate invocat.
Conform dispozițiile art. 19 alin. 2 teza II si III din OG nr. 2/ 2001, “În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”, procesul verbal fiind semnat de un martor asistent.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a reținut că, în măsura în care procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Petenta a susținut că nu a primit adresa nr._ din data de 24.03.2014 din partea intimatei privind furnizarea de informații, însă din dovada de primire de la fila nr. 21 verso rezultă că la data de 26.03.2014 adresa a fost primita de administratorul petentei, astfel încât până la data de 03.04.2014 avea obligația de a comunica cele specificate în adresa mai sus menționată.
Cum până la data de 28.04.2014 petenta nu s-a conformat acestei obligații, deși a luat la cunoștință de conținutul acesteia, s-a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/ 2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 raportat la art. 105 alin. 1 potrivit căruia contravenția săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni, limitele sancțiunii fiind de la 21 la 100 puncte-amendă, prima instanță a apreciat că aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim de 21 puncte amenda ar reprezenta o corecta individualizare a faptei, agentul constatator nejustificând aplicare unui număr de puncte amenda mai mare decât minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel petenta, S.C. C. S. S.R.L.
Astfel, a arătat apelanta că, în cadrul analizei excepțiilor invocate, instanța de fond nu dezvoltă aspectul legat de neprezentarea împrejurărilor care puteau da gravitate faptei de a nu comunica datele de identificare ale persoanei care a condus auto nr._ la data de 23.03.2014, raportat la răspunsul nr.3 din interogatoriul (fila 40), prin care se indică încălcarea art.142 lit.f (probabil din R.A.O.U.G. 195/2002), în opoziție cu abaterea efectiv reținută prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.05.2014 (fila 11), conform art.143 lit.a din H.G.nr.1391/2006 (care are numai 4 articole), dar și cu situația reală a unei imobilizări involuntare, generată de o defecțiune, într-un loc de la capătul benzii de accelerare amplasată la ieșirea din intersecția cu sens giratoriu de la magazinul Lidl din mun.Tulcea, unde nu există nicio restricție rutieră care să conducă la solicitarea indicării unei pretinse persoane vinovate.
Dezvoltând acest aspect, instanța de fond trebuia să constate că agentul constatator nu avea nici un temei să solicite datele pentru lipsa cărora a aplicat sancțiunea, iar demersul său devine din acest punct de vedere un abuz, pe care a încercat să-l corecteze cu o nouă citare abuzivă, ocazie cu care a reinterpretat abuziv fapta descrisă în raport (fila 19) și în răspunsul nr.2 la interogatoriu (fila 40), calificând-o ca pe o staționare în zona indicatorului oprirea interzisă, deși un astfel de indicator nu există în zonă.
Prin urmare, dincolo de faptul că urmează să se soluționeze cu prioritate excepția invocată privind nulitatea absolută a actului contravențional pentru lipsă de cauză/obiect, cercetarea faptelor este abuziv percepută, în contradicție cu prevederile legale.
S-a mai arătat că, în circumstanțiere, față de întreg materialul probator care indică lipsa oricărei fapte pentru care să fie solicitate datele de identificare ale unui pretins contravenient, instanța de fond putea cel mult să aplice sancțiunea cu avertisment, în conformitate cu art.21 alin.3, raportat la art.7 din O.G.2/2001, fără ca în calea de atac să poată fi luată o măsură care să agraveze situația dispusă de instanța de fond, conform art.481 N.C.P.C.
În concluzie, apelanta a solicitat modificarea hotărârii atacate și, în situația în care se poate reține o faptă contravențională în sarcina societății să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, în termen procedural a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
De asemenea, la data de 09 martie 2015, prin serviciul registratură, apelanta S.C. C. S. S.R.L, a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal . nr._ din 28.04.2014 întocmit de I.P.J. Tulcea - Serviciul Rutier, apelanta S.C. „C. S.” S.R.L. a fost sancționată cu suma de 4.250 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că până la data de 28.04.2014, în jurul orei 1100, apelanta nu a comunicat poliției datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ la data de 23.03.2014, ora 1833, în Municipiul Tulcea, date ce au fost solicitate prin adresa nr._ din data de 24.03.2014 și au fost primite de destinatar la data de 26.03.2014.
Susținerile apelantei potrivit cărora prima instanță nu dezvoltă aspectul legat de neprezentarea împrejurărilor care ar putea da gravitate faptei nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute. În mod judicios, prima instanță a reținut că agentul constatator a descris fapta comisă de apelantă, iar lipsa unor astfel de mențiuni urmează a fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, neputând atrage nulitatea.
Nici susținerea apelantei potrivit căreia agentul constatator nu avea nici un temei să solicite datele pentru lipsa cărora a aplicat sancțiunea nu este întemeiată din perspectiva dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat bunul pentru a fi condus pe drumurile publice.
În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia cercetare faptelor ar fi abuziv percepută, aceasta nu poate fi primită, nefăcându-se dovezi în acest sens.
În ceea ce privește critica legată de nereținerea sancțiunii avertismentului, aceasta nu este întemeiată, prima instanță făcând o corectă individualizare a faptei, prin reducerea sancțiunii amenzii, cu observarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Cu alte cuvinte, în cauză nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul tocmai din perspectiva acestor dispoziții legale, avute în vedere.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-petentă S.C. C. S. S.R.L, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 3389 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Redactat sent. civ. jud. F.Ș..
Redactat dec. civ. jud. R.A.V./31.03.2015
Tehnoredacta gref. D.B./gref.G.R./31.03.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimat.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul TULCEA | Anulare act. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
