Contestaţie la executare. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-07-2015 în dosarul nr. 2948/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 666/2015
Ședința publică de la 20 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul – contestator R. E. R., cu domiciliul în Tulcea, . bis, ., ., împotriva sentinței civile nr. 674/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ., cu sediul în jud. Ilfov, loc. Voluntari, . B, Clădirea de Birouri Cubic Center, . obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 07 iulie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 14 iulie 2015 și la această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 29.04.2014 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, contestatorul R. E. R. a solicitat în contradictoriu cu intimata .., anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 54/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc D. D..
În motivarea în fapt a contestației, s-a arătat că nu s-au respectat condițiile prevăzute pentru învestirea cu formulă executorie. S-a învederat că sunt hotărâri definitive cele care nu sunt supuse apelului și nici recursului precum și cele date în primă instanță fără drept de apel, neatacate cu recurs. Sentința civilă nr. 204/24.01.2014 a Judecătoriei B. a fost atacată cu recurs la Tribunalul Ilfov. În aceste condiții, încheierea de încuviințare a executării silite din data de 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea este lovită de nulitate absolută. A susținut contestatorul că învestirea cu formulă executorie nu trebuie confundată cu însăși forța executorie a hotărârii judecătorești. S-a mai arătat că instanța competentă pentru executarea creanței este instanța de fond Judecătoria B..
Intimata a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată. A arătat intimata că Sentința civilă nr. 204/24.01.2014 pronunțată de Judecatoria B. în dosarul nr._ este titlu executoriu în virtutea art. 720^8 Cod procedură civilă anterior, iar punerea sa în executare nu impune învestirea cu formulă executorie, caracterul său executoriu fiind stabilit de lege. Nici exercitarea unei căi de atac împotriva sentinței menționate nu afectează caracterul executoriu al acesteia. Sunt nefondate susținerile contestatorului privind competența Judecătoriei B. ca
instanță de executare, aceasta fiind Judecatoria Tulcea (fila 66-69).
Conform art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, au fost solicitate în copie certificată actele dosarului de executare nr. 54/2014 al B.E.J. D. D..
În baza art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 674 din data de 10 martie 2015 a respins contestația la executare, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin Sentința civilă nr. 204/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 100.000 lei cu titlu daune-interese decurgând din contractul de vânzare-cumpărare nr. 7634/21.06.2012 .
Prin cererea de executare silită formulată la data de 17.03.2014, intimata creditoare a solicitat deschiderea dosarului de executare silită, constituindu-se dosarul nr. 54/2014 al B.E.J. D. D. .
Prin încheierea din data de 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința mai sus menționată, s-a încuviințat executarea silită cu privire la contestator.
Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual prin care, în cea de a doua fază a procesului civil, părțile sau terțele persoane vătămătate prin executare invocă în fața instanței competente nereguli referitoare la actele de executare săvârșite în cauză, în vederea anulării, îndreptării actului de executare contestat sau pentru a se obține anularea ori încetarea executării silite înseși sau, atunci când este cazul, pentru a se lămuri titlul executoriu.
A mai reținu prima instanță că, pe calea contestației la executare nu se pot repune însă în discuție aspecte pentru a se combate situația de fapt, soluționată cu ocazia litigiului pe fond, neputându-se reexamina pe această cale o hotărâre judecătorească definitivă intrată în puterea lucrului judecat.
În alte cuvinte, prin intermediul executării silite, nu pot fi aduse critici titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, aceste aspecte fiind analizate în cadrul litigiului pe fond, singurele apărări admisibile fiind cele legate de stingerea obligației din titlul executoriu după momentul rămânerii definitive a hotărârii ce se execută silit.
Nefiind o cale de atac de reformare sau de retractare a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, instanțele ce soluționează o contestație la executare propriu-zisă sau la titlu sunt ținute a respecta, la fel ca și părțile din executarea silită, autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu, atât în privința celor stabilite în dispozitiv, cât și în privința celor explicate în considerente.
S-a mai reținu că, în speță,s-a criticat executarea silită sub două aspecte respectiv, lipsa caracterului de titlu executoriu al Sentinței civile nr. 204/24.01.2014 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ precum și lipsa atributului de instanță de executare a Judecătoriei Tulcea, cu plenitudine de jurisdicție în privința oricăror incidente privitoare la executare. S-au invocat în ceea ce privește primul motiv lipsa învestirii cu formulă executorie a hotărârii judecătorești dar și exercitarea căii de atac împotriva acesteia.
Sub acest aspect instanța a reținut că dispozițiile art. 24-27 Noul Cod procedură civilă constituie norme generale de drept tranzitoriu, destinate a guverna conflictele de legi viitoare, în timp ce normele de drept tranzitoriu cuprinse în Legea nr. 76/2012 au caracter special și reglementează în mod specific conflictele de legi ocazionate de . însuși noului cod. Ori de câte ori se va invoca problema aplicării acestuia din urmă, se va recurge la normele de drept tranzitoriu din Legea nr. 76/2012.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 34/2010 privind codul de procedură civilă prevede în mod expres că dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Scopul acestei norme este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri, în funcție de data începerii procesului, respectiv de data începerii executării silite; în acest fel, normele de competență și de procedură propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot estima, de la bun început, coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desfășura procesul.
În speță, instanța învestită inițial a fost Judecătoria Tulcea, prin acțiunea formulată de reclamantul contestator R. E. R., înregistrată la data de 14.12.2012 sub număr de dosar_ . În urma admiterii excepției de necompetență teritorială, cauza s-a declinat spre competentă soluționare Judecătoriei B., pe rolul căreia s-a constituit dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 204/24.01.2014. Pe cale de consecință întregul proces este supus dispozițiilor Codului de procedură civilă anterior, inclusiv celor de la art. 720^1 și următoarele Cod procedură civilă.
A mai arătat prima instanță că nici exercitarea căii de atac împotriva sentinței civile în discuție nu afectează caracterul executoriu al acesteia, căci potrivit art. 300 alin. 1 Cod procedură civilă anterior, recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.
S-au mai reținut și prevederile art. 5 tot din cuprinsul Titlului al II-lea din Legea nr. 76/2012, Capitolul I, intitulat "Dispoziții tranzitorii", potrivit cărora dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de ., care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie.
În ceea ce privește competența Judecătoriei B. ca instanță de executare, s-au reținut prevederile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prima instanță a mai reținut că, prin Decizia nr. 348/17.06.2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă în forma susmenționată. Din considerentele deciziei, rezultă că neconstituționalitatea viza dispoziția care se referea la competența teritorială.
Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa anterioară că în caz de admitere a excepției, decizia Curții produce efecte obligatorii și numai pentru viitor, drept consecință textul apreciat ca neconstituțional nu mai poate fi aplicat în viitor (C.C., Decizia nr. 58/1996 publicată în M.O. nr. 324 din 4 decembrie 1996).
În speța dedusă judecății, atât sediul biroului executorului judecătoresc sesizat cu executarea, cât și domiciliul debitorului contestator se află în raza teritorială a Judecătoriei Tulcea, astfel că aceasta a fost și rămâne instanță de executare competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite, precum și orice incidente privitoare la executare.
Cum nu au fost invocate alte aspecte legate de modul de executare silită precum și de actele îndeplinite în această fază, pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins contestația la executare formulată de către contestatorul R. E. R., în contradictoriu cu intimata .., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel contestatorul R. E. R., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, nu s-a ținut cont de faptul că sentința civilă nr.204/24.01.2014 a Judecătoriei B., nu are caracterul unui titlu executoriu, motivat de faptul că aceasta nu a fost investită cu formulă executorie.
A mai arătat că, împotriva acestei hotărârii a formulat cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov.
A mai precizat apelantul că, nu s-a ținut cont nici de faptul că instanța de executare era Judecătoria B., instanța care a și pronunțat hotărârea mai sus menționată și nu Judecătoria Tulcea, așa cum în mod eronat s-a reținut în motivarea sentinței civile atacate.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și apreciind situațiile expuse și motivele de drept, admiterea cererii așa cum a fost formulată și anularea tuturor formelor de executare.
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
De asemenea, a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
În ceea ce privește prima critică din apel, se constată că în mod corect prima instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă anterior, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată cu care a debutat dosarul nr._ al Judecătoriei B. este datată 14.12.2012.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 rezultă că “ dispozițiile Codului de procedură civilă nou se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . ”.
În același sens se reține a fi și art. 24 NCPC conform căruia “ dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . ”.
Ca urmare, în mod corect trebuie aplicate în continuare prevederile art. 720 8 Cod procedură civilă anterior conform cărora “ hotărârile date în primă instanță în materia litigiilor cu profesioniștii sunt executorii ”.
În același timp art. 374 alin. 1 Cod procedură civilă anterior stipulează că “ hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute d lege care se execută fără formulă executorie”.
Din coroborarea acestor texte legle rezultă că sentința civilă nr. 204/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. fiind o hotărâre dată în material litigiilor cu profesioniștii, este executorie de drept, nefiind necesar a fi investită cu formulă executorie.
Deși împotriva acestui titlu executoriu s-a exercitat calea de atac a recursului, caraterul executoriu nu este afectat în niciun mod date fiind dispozițiile art. 300 alin. 1 C.P.C. anterior conform căruia “ Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege ”.
Prin urmare, sentința pusă în executare silită reprezintă un titlu executoriu legal iar critica din apel va fi respinsă ca neîntemeiată.
Relativ la critica vizând determinarea corectă a instanței de executare, se rețin dispozițiile art. 650 alin. 1 NCPC conform cărora “Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel ”.
Așa cum a constatat și prima instanță, se reține că aceste prevederi erau în vigoare la data sesizării organului de executare, respecitv la data de 17.03.2014, deși au fost declarate neconstituționale ulterior, prin decizia nr. 348/2012 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014.
Întrucât B. D. D. își are sediul profesional în circumscripția Judecătoriei Tulcea rezultă că, potrivit textului mai sus redat, această instanță este instanța de executare, aleasă corect și de către creditor.
Față de toate aceste considerente se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce va fi păstrată și de instanța de apel, iar potrivit art. 480 alin. 1 NCPC apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul – contestator R. E. R., cu domiciliul în Tulcea, . bis, ., ., împotriva sentinței civile nr. 674/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ., cu sediul în jud. Ilfov, loc. Voluntari, . B, Clădirea de Birouri Cubic Center, . obiect contestație la executare, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 iulie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
În conf. cu art. 426 alin.4
NCPC, pentru judecător aflat în
CO semnează președintele completului
Red.sent.civ.jud.I.S.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/28.07.2015
Tehnored.gref.B.F.V./28.07.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 668/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 732/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
