Plângere contravenţională. Decizia nr. 668/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-07-2015 în dosarul nr. 3555/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 668/2015
Ședința publică de la 20 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător :L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - petentă C. ANIȘOARA M., cu domiciliul în C., .. 107, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 344/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți M. T. PRIN PRIMAR și P. M. T., ambii cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 07 iulie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 14.07.2015 și la această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 27.05.2014 sub nr._, petenta C. ANIȘOARA-M. în contradictoriu cu intimata M. T. – prin primar și P. M. T., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 25.04.2014, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, petenta a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu corespund realității.
La data de 24.06.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – materialul în baza căruia a fost întocmit (filele 102-117).
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și Legea nr. 230/2007.
În ședința publică din data de 02.10.2014, instanța, în baza art. 255 - art. 258 C.proc.civ., a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri și cea testimonială cu câte un martor.
La termenele de judecată din 16.10.2014 și 13.11.2014, instanța a procedat la audierea martorilor P. D. și B. N., declarațiile acestora fiind consemnate în procese-verbale atașate la dosarul cauzei (fila 136, fila 144).
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 344 din data de 06 februarie 2015 a respins plângerea contravențională formulată de către petenta C. ANIȘOARA- M., în contradictoriu cu intimatele M. T., PRIN PRIMAR și P. M. T. și a menținut procesul-verbal nr._ din data de 25.04.2014, emis de PRIMĂRIA M. T. – DIRECȚIA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ LOCALĂ – BIROUL ASOCIAȚII DE PROPRIETARI, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
În fapt, prin procesul-verbal nr._ din data de 25.04.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 alin. (7) din H.C.L. nr. 167/2008, sancționată de art. 20 alin. (3) din același act normativ.
În cuprinsul actului sancționator s-a reținut că petenta, în calitate de director general al S.C. HELIOFARM S.A., a refuzat să permită accesul pe proprietatea sa în vederea efectuării unor reparații la instalațiile comune.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului. Sub acest aspect, instanța a reținut că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut – din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție – cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței). Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.
D. urmare, reținând că, potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
În drept, instanța a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 18 alin. (7) din H.C.L. nr. 167/2008 potrivit cărora refuzul proprietarului de a permite accesul reprezentatilor asociatiei de proprietari in spatiul respectiv, cu ocazia citirii aparatelor de masura si control sau a efectuarii unor reparatii la instalatiile comune care trec prin proprietatea sa constituie contravenție și se sancționează, conform art. 20 alin. (3) din același act normativ, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
Raportând textul legal enunțat la circumstanțele cauzei, instanța a constatat că în data de 08.04.2014 petenta fost notificată prin somația nr. . Biroul Asociații de Proprietari – Primăria M. T. ca în termen de 5 zile de la primirea acesteia să permită accesul pe proprietatea sa în vederea schimbării coloanelor de folosință comună, fiindu-i aduse la cunoștință, totodată, și sancțiunile care intervin în cazul neconformării. Anterior, prin notificarea nr. 563 din data de 18.03.2014 (fila 20) S.C. HELIOFARM S.A. a fost înștiințată cu privire la urmările pe care neefectuarea lucrărilor de reparații le-a avut asupra celorlalți locatari, încă din luna Mai 2013 (locatarii de la apartamentele 15, 18, 21 și 24 au blindat coloana de canalizare de la bucătărie pentru evitarea unor eventuale inundații; ca urmare aceștia spală vasele în baie, din cauza grăsimilor coloana de la baie funcționând în regim semi-înecat).
Sub acest aspect, instanța a reținut cu relevanță probatorie și notificarea nr. 81/M/05.07.2013 transmisă de locatarii F. V., R. R., T. M. și P. V., prin Biroul Executorului Judecătoresc C. C. O., administratorului S.C. HELIOFARM S.A., prin care aceștia au solicitat petentei permiterea accesului pe proprietatea sa în vederea efectuării de urgență a lucrărilor de înlocuire a coloanei și a racordului de canalizare, având în vedere stadiul avansat de degradare în care se afla conducta de canalizare a condominiului (fila 145). Locatarii i-au adus la cunoștință petentei că refuzul constant al acesteia de a colabora în vederea efectuării reparațiilor necesare le-a adus mari prejudicii, tulburându-le în mod grav condițiile de viață în apartamente.
Instanța a constatat că, în perioada Mai 2013 – Aprilie 2014, petenta a fost somată în repetate rânduri, atât prin notificări directe cât și prin solicitări adresate autorităților competente (adresa înregistrată în cadrul Direcției de Sănătate Publică Județeană T. sub nr. 70/02.07.2013, adresa înregistrată în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții T. sub nr._/03.07.2013, notificările adresate reprezentantului societății în 20.05.2013, 22.05.2013, 26.06.2013, 10.09.2013 filele 145-154), însă petenta a refuzat în mod sistematic să permită accesul pe proprietatea sa pentru repararea coloanei de canalizare.
În același sens, instanța reține și declarația martorului B. N. (fila 144), administratorul Asociației de Proprietari nr. 6, potrivit căreia refuzul petentei de a permite accesul în vederea efectuării reparațiilor a cauzat probleme grave celorlalți locatari care n-au avut acces la serviciile de apă în bucătărie de aproximativ un an. Martorul arată, totodată, că asociația de proprietari a încheiat cu reprezentantul farmaciei un acord de autorizare a funcționării în spațiul afiliat asociației, fapt care atrage în sarcina administratorului obligația de a participa la cheltuielile comune și de a colabora în vederea efectuării reparațiilor, atunci când este cazul. Potrivit martorului, deși reparațiile puteau fi efectuate și în afara condițiilor impuse de reprezentantul societații prin Convenția din data de 29.04.2014 (fila 17) – urmărindu-se în acest fel evitarea efectuării unor cheltuieli suplimentare – petenta a continuat să refuze accesul în sediul farmaciei și după predarea proiectului tehnic înregistrat în cadrul S.C. HELIOFARM S.A. sub nr. 461/04.03.2014 (fila 26).
În raport de cele anterior expuse și având în vedere dispozițiile art. 324 C.proc.civ., potrivit cărora în aprecierea declarațiilor martorilor, instanța a ținut seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației, instanța nu poate reține cu relevanță probatorie declarația martorei P. D. (fila 136), apreciind că mărturia acesteia nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.
În drept, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari potrivit cărora cu un preaviz de 5 zile, proprietarul este obligat să accepte accesul în apartamentul sau în spațiul său al unui delegat al asociației, atunci când este necesar să se inspecteze, să se repare ori să se înlocuiască elemente din proprietatea comună, la care se poate avea acces numai din respectivul apartament sau spațiu. Fac excepție cazurile de urgență, când accesul se poate face fără preaviz. De asemenea, conform art. 18 din același act normativ, în cazurile în care în clădirile de locuințe unul dintre proprietari sau chiriași împiedică, cu bună-știință și sub orice formă, folosirea normală a clădirii de locuit, creând prejudicii celorlalți proprietari ori chiriași, după caz, proprietarii sau reprezentantul legal al acestora pot solicita instanței să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, precum și plata daunelor.
Pe cale de consecință, întrucât la data de 25.04.2014, petenta – în calitate de reprezentant al S.C. HELIOFARM S.A. – a refuzat din nou accesul în sediul farmaciei, atât președintelui asociației de proprietari cât și reprezentantului Biroului de specialitate din cadrul Primăriei M. T. și având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominium, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de agentul constatator a fost, în mod corect, încadrată în drept.
Instanța a respins, ca nefondată, susținerea petentei privind identificarea eronată a contravenientului, apreciind – în raport de dispozițiile art. 18 alin. (7) din H.C.L. nr. 167/2008 – că elemental material al faptei săvârșite a constat în speță în refuzul petentei – persoană fizică, reprezentant al S.C. HELIOFARM S.A. – de a permite accesul în spațiul proprietatea societății.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sanctiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” și având în vedere împrejurările săvârșirii faptei (refuzul sistematic de a colabora cu asociația de proprietari, îngreunarea efectuării unor reparații urgente și necesare, cauzarea unor prejudicii însemnate celorlalți locatari care nu au avut acces o perioadă îndelungată la serviciile de furnizare a apei reci în bucătărie), instanța a apreciat că sancțiunea aplicată petentei respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi și este pe deplin proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele anterior expuse și întrucât petenta nu a reușit să combată prin probe situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța a respins – ca nefondată – plângerea contravențională aflată pe rol, cu consecința menținerii procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 25.04.2014, ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta C. ANIȘOARA - M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, in mod greșit, intrepretand si aplicand eronat dispozițiile legale incidente, instanta de fond a respins, ca nefondata, susținerea acesteia referitoare la imprejurarea ca, in speța, a fost sanctionata o persoana ce nu avea calitatea de subiect activ al contravenției retinute prin actul sanctionator.
Astfel, potrivit art. 18 al. 2 pct. 7 din Regulamentul intern de funcționare a asociațiilor de proprietari de pe raza M. T. aprobat prin Hotararea Consiliului Local al M. T. nr. 167/2008, „Pentru Proprietarii spatiilor cu alta destinatie decât cea de locuința: (...) 7. refuzul proprietarului de a permite accesul reprezentanților asociației de proprietari in spațiul respectiv, cu ocazia citirii aparatelor de masura si control sau a efectuării unor reparații la instalațiile comune care trec prin proprietatea sa".
In raport de dispoziția citata, subiectul activ al acestei contravenții este proprietarul spațiului cu alta destinatie decât cea de locuința, in speța, aceasta calitate apartinand persoanei juridice Heliofarm SA, astfel cum rezulta din cuprinsul Contractulului de vanzare - cumparare acțiuni nr. 267/15.06.1995, Contractului de vanzare - cumparare de acțiuni nr. 527/28.09.1995 si anexele la acestea.
Prin urmare, nu se poate face vinovata de nerespectarea prevederilor art. 18 al 2 pct. 7 din Regulament decât persoana juridica ce deține calitatea de proprietar al imobilului in incinta caruia se retine ca nu s-ar fi permis accesul in vederea efectuării unor lucrări la instalațiile comune, iar nu reprezentanții legali ai persoanei juridice.
Astfel, are calitatea de subiect activ al contravenției prevăzută de art. 18 al. 2 pct. 7 din Regulament, societatea Heliofarm SA, in calitate de proprietar al imobilului aratat, iar nu directorul general al acestei persoane juridice.
F. de toate aspectele anterior mentionate, apreciază apelanta ca, in mod greșit, instanta de fond a apreciat ca, in speța, in mod corect, s-a retinut, in sarcina sa, savarsirea contravenției prevăzută de art. 18 alin. 2 pct. 7 din Regulament, întrucât fapta ilicită reglementată de textul de lege arătat, este de natură a atrage antrenarea răspunderii contravenționale persoanei juridice, în calitate de proprietar al imobilului arătat, și nu a apelantei.
A mai precizat apelanta că, în mod greșit instanța de fond a reținut că, în calitate de reprezentant al societății Helofarm SA, ar fi refuzat accesul în sediul farmaciei, atât președintelui asociației de proprietari cât și reprezentatului Biroului de specialitate din cadrul Primăriei mun. T.. Inexistenta unui refuzului a fost confirmat de martorul audiat in cauza, care a aratat ca, in repetate rânduri, persoanele mentionate au fost prezente in imobil, fiind efectuate verificări asupra instalațiilor in discuție, depoziție ce, in mod nejustificat, a fost inlăturată.
De asemenea, contrar celor retinute in cuprinsul hotararii apelate, reprezentantului Biroului de specialitate din cadrul Primăriei T. i-a fost permis accesul in imobilul aratat, fapt ce nu a fost contestat de către intimat.
In consecință, apelanta a arătat că nnu se face vinovată de savarsirea contravenției retinute in sarcina sa prin actul sanctionator.
Mai consideră apelanta că, în mod greșit, instanta de fond a apreciat ca sancțiunea aplicata ar respecta cerințele de proportionalitate impuse de lege, fiind „pedeplin proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite".
Dispozițiile legale in materie (art. 5 al. 5 si art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001) instituie principiul proportionalizarii sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social concret al faptei savarsite, tinandu-se seama de împrejurările in care aceasta a fost comisa, de modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul - verbal.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plângerii contravenționale, anularii procesului - verbal atacat, ca nelegal si netemeinic, cu consecința exonerării de plata amenzii contravenționale aplicate in cuantum de 2.000 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC.
Intimații, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
Concluzionează că, în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Prin procesul-verbal nr._ din data de 25.04.2014 emis de Primăria T. - Direcția Administrație Publică Locală - Biroul Asociații de Proprietari, potrivit art. 20 alin. 3 din H.C.L. nr. 167/2008, apelanta - petentă C. ANIȘOARA M. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 alin. 7 din același act normativ.
În fapt, s-a reținut că aceasta, în calitate de director general al S.C. HELIOFARM S.A., a refuzat să permită accesul pe proprietatea sa în vederea efectuării unor reparații la instalațiile comune în sediul din ., parter.
În drept, potrivit art. 18 alin. (7) din H.C.L. nr. 167/2008, constituie contravenție ,,refuzul proprietarului de a permite accesul reprezentatilor asociatiei de proprietari in spatiul respectiv, cu ocazia citirii aparatelor de masura si control sau a efectuarii unor reparatii la instalatiile comune care trec prin proprietatea sa”, faptă care se sancționează, conform art. 20 alin. (3) din același act normativ, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
Se constată astfel că fapta, constând în refuzul de a permite accesul reprezentatilor asociatiei de proprietari in spatiu, constituie contravenție numai dacă este comisă de către proprietar, acesta având calitatea de subiect activ, iar nu orice altă persoană.
Se reține că, potrivit Contractulului de vanzare - cumparare acțiuni nr. 267/15.06.1995 și a Contractului de vanzare - cumparare de acțiuni nr. 527/28.09.1995, încheiate cu Fondul Proprietății de Stat, astfel cum rezulta din cuprinsul anexelor la acestea, S.C. Heliofarm S.A. este proprietara clădirilor situate în T., stada Babadag Nr. 4, respectiv Farmacia Nr. 29.
Împrejurarea că apelanta are calitate de director general al societății comerciale proprietare nu îi conferă calitatea de subiect activ al contravenției.
Prevederile art. 18 alin. (7) din H.C.L. nr. 167/2008 nu stabilesc răspunderea organelor de conducere, ci a persoanei juridice înseși de vreme are calitatea de proprietar, persoana juridică bucurându-se de capacitate de a avea drepturi și obligații. Consecința directă a reprezentării este aceea de a da naștere unor obligații în sarcina mandantului.
În considerarea motivelor de fapt și de drept arătate, văzând și prevederile art. 480 din N.C.P.C., tribunalul va admite apelul, va desființa sentința civilă apelată și va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de sancționare contravențională contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta - petentă C. ANIȘOARA M., cu domiciliul în C., .. 107, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 344/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți M. T. PRIN PRIMAR și P. M. T., ambii cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite plângerea contravențională și anulează procesul verbal de sancționare contravențională contestat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 iulie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.A.M.R.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./21.07.2015
Tehnored.gref.B.F.V./21.07.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Anulare act. Decizia nr. 664/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
