Contestaţie la executare. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 6006/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 322/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3113/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata contestatoare . cu sediul în Voluntari, ..86-88, Lotul IV, parter, camera nr.2, jud.Ilfov și intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D. D., cu sediul în Tulcea, ..168, ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este tardiv declarat, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecata chiar și în lipsă, după care:
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare asupra suspendării dosarului având în vedere că părțile nu s-au prezentat și nu au solicitat judecata chiar și în lipsă.
După lăsarea cauzei în pronunțare s-a prezentat av.C. D. pentru intimata contestatoare în baza delegației de substituire, solicitând reluarea cauzei.
Fiind reapelată cauza, instanța repune cauza pe rol și invocă, din oficiu, excepția tardivității apelului.
Av.C. D. având cuvântul pentru intimata contestatoare asupra excepției invocată din oficiu, solicită admiterea excepției și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare asupra excepției tardivității apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 31.07.2013 sub nr._ contestatoarea . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură Tulcea și Biroul executorului judecătoresc „D. D.”, solicitând anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 119/2013.
Intimata Direcția pentru Agricultură Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea formelor de executare silită.
Biroul executorului judecătoresc „D. D.” a depus întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, precum și tardivitatea introducerii contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Asupra excepției tardivității introducerii contestației la executare invocată de Biroul executorului judecătoresc „D. D.”, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 14.01.2014 în sensul respingerii acesteia ca nefondată.
Contestatoarea . a mai formulat o contestație la executare înregistrată pe rolul Judecatoriei B. sub nr._/94/2013 în contradictoriu ce aceeași intimată creditoare, iar prin sentința civilă nr. 2032/29.05.2014 instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și s-a declinat cauza spre soluționare Judecătoriei Tulcea, fiind înregistrată sub nr._ .
Prin închiderea din 29.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis excepția de litispendență invocată din oficiu prin raportare la existența prezentului dosar și a dispus înaintarea cauzei primului complet învestit.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3113 din 14 noiembrie 2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului executorului judecătoresc „D. D.”, invocată de acesta și a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu Biroul executorului judecătoresc „D. D.”, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata Direcția pentru Agricultură Tulcea.
Pe cale de consecință, a anulat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 119/2013 al Biroului executorului judecătoresc „D. D.”, precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ .
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3177/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de intimata Direcția pentru Agricultură Tulcea în contradictoriu cu ., aceasta fiind obligată la plata sumei de 82.837 lei, reprezentând restituirea unui sprijin financiar acordat de stat pentru achiziționarea de carburanți în vederea efectuării de lucrări agricole. Hotărârea a rămas definitivă la data de 25.03.2009, prin respingerea recursului ca nefondat.
Intimata s-a adresat Biroului executorului judecătoresc „D. D.” în vederea recuperării creanței prin cererea nr. 1102/15.04.2013, înregistrată la executor la data de 22.04.2013, fiind constituit dosarul de executare silita nr. 119/2013.
Prin încheierea din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite, iar prin încheierea nr. 119/22.04.2013 executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului datorat de contestatoare în funcție de rata inflației, stabilind un cuantum de 15.379,88 lei.
Prin încheierea nr. 119/22.04.2013 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 5.950 lei + TVA reprezentând onorariu executor și 300 lei + TVA reprezentând cheltuieli de executare conform art. 669 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă.
La data de 24.05.2013 Biroul executorului judecătoresc „D. D.” a emis înștiințare către contestatoare pentru plata sumei totale de 105.966,88 lei, fiind dispusă și poprirea asupra conturilor bancare.
Prin încheierea nr. 119/2013 din 14.08.2013 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite în temeiul art. 702 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă întrucât s-a recuperat integral debitul și cheltuielile de executare silită.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert Livadaru V., s-a stabilit că valoarea actualizată a debitului pentru perioada 21.11.2008 – 22.04.2013 este de 103.622,69 lei, din care 82.837 lei debit principal și 20.785,69 lei indicele de inflație.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroul executorului judecătoresc „D. D.”, invocată de acesta.
Astfel, potrivit Legii nr. 188/2000 executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, având atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. Totodată, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. În acest context, executorul judecătoresc nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, situație în care partea interesată are la îndemână, fie calea contestației la executare, fie calea plângerii, după caz. În toate celelalte situații biroul executorului judecătoresc nu dobândește calitate procesuală pasivă, această calitate aparținând persoanelor implicate în executare, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să îi fie opozabilă, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că susținerile contestatoarei în sensul necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc sunt nefondate, prin raportare la dispozițiile art. 781 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise”.
Instanța de fond a constatat că executarea silită a fost realizată prin poprire asupra conturilor bancare ale contestatoarei deschise la unitățile teritoriale al mai multor bănci din municipiul Tulcea, situație în care au fost respectate regulile de competență teritorială a executorului judecătoresc.
Referitor prescripția dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare, instanța de fond a reținut că argumentele aduse în acest sens sunt întemeiate.
Potrivit art. 705 alin. 1 din Codul de procedură civilă dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
Totodată, potrivit art. 705 alin. 2 din Codul de procedură civilă „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.
Instanța de fond a constatat că titlul executoriu în prezenta cauză este sentința civilă nr. 3177/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea, rămasă definitivă la data de 25.03.2009 prin respingerea recursului ca nefondat, iar cererea de punere în executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc la 22.04.2013, astfel cum rezultă din dosarul de executare.
Prin urmare, s-a constatat că Direcția pentru Agricultură Tulcea a solicitat punerea în executare silită a hotărârii judecătorești după mai mult de un an de la împlinirea termenului legal de prescripție de 3 ani în care avea dreptul să ceară executarea silită a titlului executoriu.
Au fost reținute ca nefondate susținerile intimatei formulate prin concluziile scrise depuse la data de 4.11.2014, în sensul că suma datorată de contestatoare are caracterul unei creanțe bugetare care se prescrie în termen de 5 ani și ar fi aplicabile regulile de drept comun privind prescripția executării silite.
Instanța de fond a constatat că suma de 82.837 lei a reprezentat un sprijin financiar acordat de stat contestatoarei în baza H.G. nr. 214/2007 și a Ordinului M.A.D.R. nr. 193/2007 pentru achiziționarea motorinei în vederea efectuării de lucrări agricole, însă în urma unui control al Curții de conturi s-a constatat că aceasta avea datorii la bugetul local și nu putea beneficia de respectiva facilitate.
În aceste condiții Direcției pentru Agricultură Tulcea a acționat pentru recuperarea sumei pe calea dreptului comun, formulând o acțiune în pretenții împotriva intimatei, acțiune soluționată prin sentința civilă nr. 3177/24.11.2008, rămasă definitivă la data de 25.03.2009.
Cu toate acestea, deși avea un titlul executoriu valabil, intimata a rămas în pasivitate mai mult de 4 ani, respectiv până la momentul formulării cererii 1102/15.04.2013 prin care a solicitat punerea în executare silită.
Fiind o obligație izvorâtă dintr-un raport juridic civil, la executarea căreia contestatoarea era obligată potrivit dreptului comun, nu sunt aplicabile dispozițiile legale în materie fiscală, pentru ca termenul de prescripție să fie de 5 ani așa cum a susținut intimata.
În acest sens, potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Conform prevederilor alin. 2 din același text de lege, din raporturile de drept material fiscal rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. 4, denumite creanțe fiscale principale, precum și dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Prin urmare, în condițiile în care debitul datorat de contestatoare nu se încadrează în categoria creanțelor fiscale și nu a fost pus în executare de autoritățile abilitate în recuperarea sumelor datorate la bugetul de stat cu titlul de obligații fiscale, nu sunt aplicabile prevederile art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind termenul de prescripție de 5 ani.
Instanța de fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 706 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă potrivit cărora „prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”, iar actele de executare efectuate în aceste condiții sunt lovite de nulitate prin raportare la dispozițiile art. 703 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ TULCEA.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului.
Examinând cauza în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 468 Cod procedură civilă “ Termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”.
În cauză fiind vorba de contestație la executare, termenul privind exercitarea căii de atac este stabilit de art.650 alin.3 Cod proc.civ. potrivit cu care « în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare ».
Prin urmare, calea de atac fiind dată de lege, în cauză termenul pentru exercitarea acesteia este de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea atacată a fost comunicată la data de 30 ianuarie 2015 către DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ TULCEA, astfel încât apelul declarat la data de 13 februarie 2015 (fila 4), peste termenul prevăzut de lege mai sus citat, este tardiv.
În raport de aceste considerente, apelul va fi respins ca tardiv.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge apelul introdus de apelanta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3113/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata contestatoare . cu sediul în Voluntari, ..86-88, Lotul IV, parter, camera nr.2, jud.Ilfov și intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D. D., cu sediul în Tulcea, ..168, ., ., având ca obiect contestație la executare, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. V. A. L. R.
Red.jud.CDA/tehnored.gref.LR/20.05.2015
5 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul... | Validare poprire. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
