Plângere contravenţională. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 3323/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.347
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent B. P. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în G., ., .-5, județul G., impotriva sentintei civile nr.2787/22.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.05.2014 sub nr._ petentul B. P. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 4.05.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, solicitând anularea acestuia.
Prin sentința civilă nr. 2787 din 22.10.2014 Judecătoria Tulcea a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 4.05.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, petentul a fost sancționat conform art. 120 alin. 1 lit. i și j din H.G. nr. 1391/2006 și art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu 4 puncte-amendă în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 22 E87, pe . Somova, km 164, dinspre Tulcea către Isaccea, și a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul încălcând marcajul continuu și obligând două autoturisme care veneau din sens opus să frâneze, pentru a evita impactul.
Analizând condițiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat că acesta întrunește cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, din materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că intimata a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, instanța de fond a reținut că abaterea săvârșită de petent a fost constatată cu ajutorul aparatului radar „Autovision” instalat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI-_, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal.
A mai reținut prima instanță că intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 26.02.2014 pentru aparatul radar montat pe autovehiculul menționat, care atestă funcționarea în parametrii tehnici, iar utilizarea aparatului a fost efectuată de către un lucrător calificat, conform atestatului de operator radar al agentului de poliție aflat la dosar.
Totodată, au fost înaintate și fotografii care redau momentele în care autoturismul condus de petent efectuează manevra de depășire încălcând marcajul continuu, elocventă în acest sens fiind înregistrarea video depusă de intimată.
Din imaginile prezentate, instanța de fond a reținut cum autovehiculul se angajează în depășire, ignorând linia continuă de demarcație dintre sensurile de mers, în timp ce din sens opus veneau alte autoturisme, împrejurare care a creat un real pericol pentru siguranța traficului rutier.
Sub aspectul probațiunii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Din acest punct de vedere s-a constatat că intimata a respectat prevederile legale în materie și a făcut dovada faptului că înregistrarea imaginilor s-a realizat cu un aparat omologat și verificat metrologic.
Instanța de fond a considerat că sunt nefondate susținerile petentului în sensul că nu au fost menționate datele de identificare ale aparatului radar în procesul-verbal, aceasta rezultând din partea finală a descrierii faptei, unde s-a menționat tipul și ., precum și numărul de înmatriculare al autovehiculului poliției.
Totodată, instanța de fond a considerat că nu au fost încălcate normelor de metrologie legală cu ocazia înregistrării imaginilor, așa cum susține petentul, în condițiile în care împrejurarea de fapt ce a făcut obiectul sancționării a fost efectuarea manevrei de depășire cu încălcarea marcajului continuu și nu depășirea vitezei legale de deplasare a autovehiculului, pentru a se pune în discuție eventuale erori de măsurare. Cinemometrul utilizat de organele de poliție a servit practic numai pentru captarea unor imagini video, pe când Norma de metrologie legală NML 021-05 se referă la „măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”, ceea ce nu este cazul în speță.
Referitor la susținerea petentului în sensul că nu i s-a permis menționarea obiecțiunilor sale în cuprinsul procesul-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a refuzat să semneze, motiv pentru care agentul constatator a procedat potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, la încheierea actului în prezența unui martor.
A arătat judecătorul fondului că și în condițiile susținerilor petentului cu privire la imposibilitatea de a face obiecțiuni, instanța are în vedere că prin Decizia nr. 22/19._ dată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind obligația agentului constatator de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, atrage nulitatea relativă a procesului-verbal.
Raportat la condițiile concrete ale cauzei, instanța de fond a reținut că nu există elemente din care să rezulte că s-ar fi cauzat petentului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile în care acesta a fost de față la întocmirea actului dar a refuzat să îl semneze, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în sensul că a fost încheiat potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor efectuate cu aparatul radar și stabilirea identității conducătorului de vehicul, iar susținerile petentului cu privire la refuzul de a i se prezenta înregistrarea, ordinul de serviciu și alte înscrisuri sunt nefondate, în condițiile în care nu există o astfel de obligație legală pentru agentul constatator.
A arătat instanța de fond că și prin prisma jurisprudenței europene în materia drepturilor omului, procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator se bucură de o prezumție relativă de legalitate și de temeinicie, prezumție ce poate fi înlăturată de contravenient prin administrarea de probe, prin raportare și la dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
S-a mai arătat de către prima instanță că petentul a propus prin cererea de chemare în judecată audierea a trei martori pentru dovedirea nevinovăției sale, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 15.10.2014, în baza argumentelor expuse în conținutul acesteia.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor menționate de agentul constatator în procesul-verbal și ținând cont de materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut ca acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost în mod legal aplicată.
În soluționarea cauzei, instanța de fond a arătat că a avut în vedere că potrivit art. 120 alin. 1 lit. i și j din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se interzice depășirea vehiculelor „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere” precum și „când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii”. Faptele constituie contravenție și se sancționează conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Au fost reținute de către instanță și dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 conform cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de fond a apreciat că prin aplicarea unui număr de 4 puncte-amendă, în condițiile în care limitele prevăzute de art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 pentru sancțiunile contravenționale din clasa a II-a sunt de 4 sau 5 puncte-amendă, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile a fost în mod legal aplicată.
În opinia instanței, fapta petentului prezintă un pericol social ridicat, în condițiile în care a nesocotit în același timp două reguli de circulație, efectuând manevra de depășire cu încălcarea marcajului continuu și într-un moment în care din sens opus se apropiau alte vehicule, fapt ce a pus în pericol și siguranța traficului rutier.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel petentul B. P., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel susține apelantul-petent că prin respingerea probei testimoniale cu martorii indicați ca nefiind utilă soluționării cauzei, fiind încuviințată doar proba efectuată de către intimată au fost nesocotite dispozițiile art. 13 alin. 1, și alin. 3 și art. 22 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Precizează apelantul-petent că la data întocmirii procesului-verbal a contestat realitatea celor consemnate de agentul constatator în procesul-verbal și a solicitat ca organul constatator să facă dovada celor consemnate, solicitând să-i fie prezentate înregistrările video, ordinul de serviciu, certificatul de omologare și buletinul de verificare metrologică, insistând asupra faptului că nu a efectuat manevra de depășire a unui alt vehicul încălcând marcajul longitudinal și obligând două autoturisme care veneau din sens opus să frâneze pentru a evita impactul.
Consideră că refuzul agentului de a prezenta cele solicitate reprezintă un abuz și rea credință din partea organului constatator și, mai mult decât atât, nu i s-a permis în totalitate să-și scrie obiecțiunile la rubrica specifică.
Învederează apelantul-petent că instanța a ignorat practica C.E.D.O. în materie contravențională și nu a observat că raportul în cauză a fost întocmit în dat de 17.06.2014, după o lună de la întocmirea procesului-verbal și că de fapt aceste înscrisuri prin care se răspunde argumentelor sale au fost întocmite pro cauza după momentul întocmirii procesului-verbal atacat spre a fi anexat la situația.
În apărare, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 2787 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul civil nr._, ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Instanța reține că apelantul invoca faptul că instanța de fond a respins cu ușurința plângerea formulata împotriva procesului-verbal de contravenție aparerile sale nefiind analizate in concret.
S-a invocat astfel faptul ca agentul constatator nu i-a permis petentului sa consemneze toate obiecțiunile in cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Relativ la dreptul de a face obiecțiuni, ICCJ s-a pronunțat pin decizia nr.XX/2007, prin care a statuat ca nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, iar cum petentul nu a dovedit producerea niciunei vătămări, instanța va respinge acest motiv de nulitate.
In cauza de fata petentul a scris in cuprinsul procesului verbal de contravenție ca nu recunoaște fapta si ca nu semnează, deci, cu atât mai mult acest fapt nu atrage sancțiunea nulității absolute.
Apelantul a supus atenției instanței faptul ca raportul agentului constatator a fost întocmit la data de 17.06.2014, deci după aproximativ o luna de la pretinsa fapta contravenționala, ori, fapta contravenționala a fost înregistrata de aparatul radar, care, din verificarea documentelor înaintate la dosar de intimata, îndeplinește toate condițiile de verificare metrologica, iar operatorul care a exploatat aparatura radar este atestat sa desfășoare astfel de activități.
Astfel, contrar susținerilor apelantului, constatarea săvârșirii contravenției nu s-a realizat in baza acestui raport.
Relativ la administrarea probei testimoniale, instanța de control judiciar constata ca in mod corect instanța de fond a respins-o ca nefiind utila soluționării cauzei, aprecierea asupra utilității administrării acestei probe fiind făcuta in contextul întregului material probator administrat.
Astfel, deși se susține de către apelant ca nu a săvârșit fapta reținuta de agentul constatator, din înregistrarea video atașată întâmpinării, se poate observa cu claritate ca autoturismul condus de petent a intrat in depășirea unui alt autoturism, încălcând marcajul continuu. Aceeași proba evidențiază faptul ca apelantul s-a reîncadrat pe sensul de drum, determinând cele doua autoturisme care rulau din sens opus sa frâneze, din înregistrare putându-se observa luminile de frâna aprinse ale celor doua autovehicule.
Mai mult decât atât, chiar si autoturismul depășit a fost nevoit să reducă viteza pentru a permite autoturismului apelantului să revină pe sensul de drum in timp util și pentru a evita impactul cu autoturismul ce rula din sens opus.
Constatând ca instanța de fond a făcut o apreciere corecta a probelor administrate si ca petentul a săvârșit contravenția de depășire interzisă, sancționată de art.100 alin. 3 lit.e din OUG nr. 195/2002, apelul formulat de apelantul – petent B. P. va fi respins nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-petent B. P. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în G., ., .-5, județul G., impotriva sentintei civile nr.2787/22.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. L. Șurculescu V. A.
Grefier,
P. L.
Jud. fond. G.M
Redactat jud. M.L.Ș./.18.05.2015
Tehnoredactat gref. P.L./UMD/.20.05.2015
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
