Validare poprire. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2233/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 321/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N. G.
Judecător L. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul terț poprit D. M., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2583/2.10.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A. S.A. T., cu sediul în T., ., jud.T., și intimata debitoare ASOCIAȚIA DE P. NR.35 T., cu sediul în T., ., ., având ca obiect validare poprire.
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la data de 23 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată în data de 28.01.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei T., având ca obiect validare poprire, creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea Asociația de P. nr. 35 și terțul poprit D. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună validarea popririi înființată asupra sumei de 5087,04 lei datorată de terțul poprit debitoarei și obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 408/19.09.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ debitoarea Asociația de P. nr. 35 a fost obligată la plata sumei de 115 322, 26 lei către creditoare, reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canal, majorări de întârziere și cheltuieli de judecată.
Sentința civilă indicată a fost pusă în executare, formând obiectul dosarului nr. 433/2010 înregistrat pe rolul B. V. I., prin procesul – verbal nr. 433/2010/13.07.2010 stabilindu-se un cuantum de 7630, 60 lei al cheltuielilor de executare. În cadrul procedurii de executare silită, încuviințată prin încheierea din 20.09.2010 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, executorul a procedat la comunicarea unei către terțul poprit și
ulterior, în data de 21.10.2010, la înființarea popririi în mâna acestuia a sumei de 5087,04 lei, reprezentând cotă-parte din contravaloarea serviciilor de apă și canalizare și cheltuieli de executare, datorată de terțul poprit debitoarei. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la 29.10.2010.
Terțul poprit a formulat în termen întâmpinare, prin care a cerut respingerea cererii ca neîntemeiată. În apărare, acesta a arătat că suma de 5087,04 lei a fost calculată abuziv în sarcina sa iar situația descrisă în acțiune nu corespunde realității, motiv pentru care se află într-un litigiu cu debitoarea, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei T.. Terțul poprit a învederat că în mod eronat nu a fost scăzut din evidențe cu suma de 700 lei în perioada 2003-2004. Totodată, precizat că a fost depusă o contestație și în cadrul dosarului de executare silită de pe rolul B. V. I., ignorată de executor, care a acționat fără temei legal.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr.2583/2.10.2014, a admis cererea, a validat poprirea înființată în dosarul de executare, a obligat terțul poprit să plătească direct creditoarei suma de 5087,04 lei și suma de 810,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
În fapt, prin sentința civilă nr. 408, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul T. (f.18), Asociația de P. nr. 35 a fost obligată către . la plata sumei de 111 476, 76 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă-canalizare și majorări de întârziere aferente perioadei martie – octombrie 2009 și la plata sumei de 3 845, 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Hotărârea menționată a fost pusă în executare silită, făcând obiectul dosarului de executare nr. 433/2010 de pe rolul B. V. I.. Prin încheierea din 20.09.2010 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită în baza sentinței civile nr._ (f.20).
Asociația de P. nr. 35 a înaintat către executorul judecătoresc o listă cu persoanele care datorau sume de bani asociației (f.23), în care D. M. figurează cu un debit în cuantum de 5 237, 04 lei.
Pe cale de consecință, executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra sumei de 5 087, 04 lei datorată de terțul poprit debitoarei, adresa de înființare a popririi fiind comunicată acestuia la 28.10.2010 prin afișare deoarece a refuzat primirea (f.15-16).
Totodată, în cadrul dosarului de executare nr. 433/2010 de pe rolul B. V. I., prin procesul-verbal din 13.07.2010 s-a stabilit valoarea cheltuielilor de executare ca fiind de 7 636, 6 lei.
În drept, art. 454 C. pr. civ. de la 1865 reglementează procedura de înființare a popririi, pe care instanța o apreciază a fi fost respectată la înființarea popririi a cărei validare s-a cerut în prezenta cauză. De altfel, sub acest aspect terțul poprit nu a formulat critici.
Art. 456 alin. (1) lit. a) C. pr. civ. de la 1865 prevede că “În termen de 15 zile de la comunicarea popririi,…, terțul poprit este obligat:
a)să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului”.
Terțul poprit nu și-a îndeplinit această obligație. Astfel, acesta a depus o contestație la B. V. I. (f.12) prin care a arătat că nu va consemna suma solicitată deoarece a fost calculată eronat în sarcina sa. A mai încunoștiințat că stabilirea debitului pe care îl are față de asociație face obiectul unui litigiu de pe rolul Judecătoriei T.. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că ulterior înființării popririi terțul poprit a continuat să facă plăți către debitoare, ignorând interdicția de a plăti direct acesteia instituită prin adresa de înființare a popririi, în conformitate cu art. 454 alin. (2) C. pr. civ. de la 1865.
Art. 460 alin. (1) C. pr. civ. de la 1865 reglementează dreptul creditorului de a se adresa instanței atunci când terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, în vederea validării popririi.
Criteriile pe care le are în vedere instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cereri sunt stabilite în alin. (2) al aceluiași articol: Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Prin răspunsurile date în cadrul interogatoriului care i s-a luat (f.29), terțul poprit a recunoscut că are datorii față de debitoare, însă nu în cuantumul pentru care a fost înființată poprirea. De altfel, terțul poprit a avut o poziție procesuală constantă în sensul contestării sumei de 5 087, 04 lei, apreciind că debitul real este mult inferior sumei poprite.
Prin sentința civilă nr. 3721 din 20.10.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă, D. M. a fost obligat către Asociația de P. nr. 35 la plata a: 1 175, 8 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2006 – martie 2009, 1 175, 8 lei reprezentând penalități de întârziere al căror cuantum nu poate depăși debitul principal. Prin urmare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, s-a statuat în sensul că în perioada mai 2006 – martie 2009 terțul poprit a acumulat un debit de 2 351, 6 lei față de asociație. Întrucât în dosarul nr._ soluționat definitiv și irevocabil a fost parte și D. M., acesta nu mai este îndreptățit să conteste debitul stabilit sentința civilă nr. 3721 din 20.10.2012, care are putere de lucru judecat. Prin aceeași sentință, Asociația de P. nr. 35 a fost obligat către D. M. la plata sumei de 542, 26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza art. 1616-1617 C. civ., ca urmare a compensației datoriilor reciproce, reiese că datoria terțului poprit față de debitoare, stabilită pentru intervalul mai 2006 – martie 2009, rezultată din sentința civilă nr. 3721 din 20.10.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ este de 1 809, 34 lei.
Pentru a se stabili suma datorată Asociației de P. nr. 35 de către D. M. la data înființării popririi, se va avea în vedere suma de 1 809, 34 lei acumulată în intervalul mai 2006 – martie 2009, care nu mai poate face obiectul unei noi analize, la care se adaugă suma acumulată în intervalul aprilie_10.
Prin analiza listelor de plată întocmite de Asociația de P. nr. 35 (f.50-106 vol. I) se observă că:
-în perioada aprilie - decembrie 2009 terțul poprit figurează cu o datorie de
2 411, 34 lei, din care 1 893, 66 lei debit principal și 517, 68 lei penalități de întârziere;
-în perioada ianuarie - octombrie 2010 terțul poprit figurează cu o datorie de
3 473, 26 lei, din care 2 318, 87 lei debit principal și 1 154, 39 lei penalități de întârziere.
Prin urmare, conform listelor, terțul poprit ar datora pentru perioada aprilie 2009 - octombrie 2010 suma de 5 884, 6 lei.
Terțul poprit a depus la dosarul cauzei mai multe chitanțe care atestă efectuarea unor plăți către debitoare în anii 2009 – 2013. Având în vedere că prin înființarea popririi s-a instituit o interdicție de plată către debitoare pe care terțul poprit a ignorat-o, pentru stabilirea debitului, instanța nu va lua în seamă decât acele chitanțe anterioare datei 28.10.2010, inclusiv pe aceea la care se referă procesul-verbal din 27.10.1010 al B. V. I.. De asemenea, se constată că terțul poprit nu a făcut dovada unor plăți valabile direct către creditoare sau prin consemnare la dispoziția executorului ulterior înființării popririi.
Sub acest aspect, nu pot fi primite susținerile terțului poprit în sensul că valoarea datoriei este mult mai mica deoarece a efectuat plăți între timp. Analizând listele de plată și chitanțele din perioada avută în vedere, sub aspectul sumelor afișate, al sumelor achitate și al datelor efectuării plăților, se observă că după fiecare plată efectuată, terțul poprit era scăzut din evidențele asociației cu suma achitată, astfel cum se observă pe lista imediat afișată ulterior plăților, cu trei excepții. Astfel, nu au fost avute în vedere chitanța din 16.03.2010 prin care s-a plătit suma de 300 lei, chitanța din 22.12.2009 prin care s-a plătit suma de 200 lei, și chitanța din 14.07.2009 prin care s-a plătit suma de 100 lei (din care s-au dedus doar 55,1 lei).
Pe cale de consecință, debitul real acumulat în perioada aprilie 2009 - octombrie 2010 este de 5 339, 7 lei (5 884, 6 lei – 544, 9 lei). Acesta a fost determinat doar prin însumarea contravalorii cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere. Penalitățile de întârziere au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și nu depășesc valoarea datoriei de bază.
În ceea ce privește solicitarea terțului poprit, de a îi fi aplicate prevederile art. 2 alin. (1) din Legea 175/2020 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari se înțelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalități, aceasta nu ar putea fi primită deoarece terțul poprit nu s-a aflat în situația de a își fi achitat integral debitul principal, ci s-a limitat la a face plăți periodice într-un cuantum redus spre deosebire de nivelul datoriilor.
În concluzie, la data de 28.10.2010, debitul datorat de terțul poprit debitoarei era superior sumei 5087,04 lei iar plățile efectuate ulterior de acesta au fost făcute cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 456 C. pr. civ. de la 1865, motiv pentru care nu fi deduse din debitul stabilit.
Raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate împreună cu răspunsul la obiecțiuni învederează de asemenea un cuantum al debitului la data de 31.10.2010 de 5 105, 81 lei. Deși concluziile expertului le confirmă pe cele ale instanței, în sensul existenței unui debit de peste 5087,04 lei la data înființării popririi, instanța, în adoptarea unei soluții, nu va ține seama preponderent de acestea, datorită manierei superficiale și neclare de realizare a expertizei, ci se va baza și pe raționamentul propriu, expus anterior, susținut în special de listele de plată și chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul poprit D. M. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului s-a arătat că, pentru perioada aprilie - decembrie 2009 instanța a stablit greșit debitul său de 2411,34 lei. din care 1893.66 lei debit principal și 517.68 lei penalitați întârziere, întrucât a omis scăderea sumelor plătite cu chitanțe si subvenție, în această perioadă, din debitul principal și nu a constatat că penalitățile calculate de asociația de proprietari sunt calculate greșit (acestea cuprind în calcul suma restanta din perioada anterioară, care au generat deja penalitați, stabilite prin sentința civila 3721/20.10.2012 din dosar, care are putere de lucru judecat, nerespectand cotele reale restante in aceasta perioada si numărul de zile întârziere conform Legii 230/2007 si normelor de aplicare a acesteia HG 1588/2008).
Prin calcul corect funcție și de chitanțele plătite existente la dosar pe care le evidențiez din nou în tabelul anexat prezentei, in aceasta perioadă rămâne o datorie de 494,95 lei din care 478,86 debit principal si 16,09 penalitați de întârziere.
Pentru perioada ianuarie - octombrie 2010 instanța a stabilit greșit debitul de 3473,26 lei. din care 2318.87 lei debit principal și 1154.39 lei penalitați de întârziere. întrucât a omis scăderea sumelor plătite cu chitanțe si subvenție, în această perioadă, din debitul principal și nu a constatat că penalitățile înscrise de asociație sunt calculate greșit (acestea cuprind în calcul suma restantă din perioada anterioară, care au generat deja penalitati. stabilite prin sentința civilă 3721/20.10.2012 din dosar, care are putere de lucru judecat, nerespectand cotele reale restante in aceasta perioada si numărul de zile intarziere conform Legii 230/2007 si normelor de aplicare a acesteia HG 1588/2008).
Prin calculul corect funcție și de chitanțele plătite existente la dosar, în această perioadă rămâne o datorie de 639,16 lei din care 162,32 lei debit principal si 476,84 lei penalități de întârziere (care au crescut prin influența datoriei principale restante din perioada aprilie - decembrie 2009, luată în calcul).
Datoria reala acumulata de terțul poprit D. M. în perioada aprilie 2009-octombrie 2010 este de 1134,11 lei din care 641,2 lei debit principal si 492,9 lei penalități întârziere rezultand ca debitul de 5339,7 lei, determinat doar prin însumarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților înscrise de asociație, este calculat greșit, fară a lua în calcul și sumele plătite cu chitanțe în această perioadă, este calcul incomplet și greșit stabilit de instanță. Observația că, chitanțele au fost scăzute din alte evidențe ale asociației nu este relevantă întrucât aceste liste de plată și evidențe ale asociației, nu au fost actualizate prin recalcularea debitului după sentința 3721/20.10.2012.
Greșita este și suma de 5105,81 lei din raportul de expertiza, sumă care a fost obținută de expert prin luarea în calcul la stabilirea penalităților și suma de 1175,08 debit care a mai fost penalizat odată, la soluționarea prin Sentința 3721/20.10.2012 și a altor calcule abuzive și superficiale, contestate de mine în instanță prin obiectiuni la expertiza și concluzii scrise.
Precizează că suma rămasă de 1809,34 lei conform Sentinței 3721/20.10.2012 definitivă prin Decizia nr. 419/23.05.2013 a Tribunalului T., a fost plătită de mine prin bancă în contul debitoarei, sumă care a fost virată la ., care avea acel cont la dispoziția ei, cu chitanțele 218/2417 din 19.08.2013 în valoare de 1273 lei, precizand imputația plății pe chitanta (cotă întreținere decizia civila 419/23.05.2013) și cu chitanța nr. 216/2417 din 19.08.2013 în valoare de 600 lei, chitanțe existente la dosar si pe care le depun la dosar, dar instanța a ignorat obiectivul pe care trebuia sa-1 facă expertul contabil și nu a cerut reclamanților extrasele de cont cu plățile făcute de mine, iar prin validarea dispusă mă obligă la plata dublă a unor datorii, contrar legilor în vigoare, art. 460 alin (2) C. Pr. Civila, în limitele creanței.
Rezulta că suma ramasă pentru validare la data judecății este de 1134,2lei și nu suma de 5087 lei cum a stabilit instanța prin calcule părtinitoare, favorabile creditoarei si debitoarei, poate și cu scopul de a mă împovăra și cu suportarea cheltuielilor de judecată cum incorect s-a stabilit.
Dacă s-ar fi calculat corect suma supusă validării, rezulta un procent de suportare a cheltuielilor de judecata de 22,3% pentru D. M. si 77,7% pentru reclamantă conform art. 274 alin. (1) C.proc. Civila.
Menționeză că toate calculele sunt făcute în conformitate cu situația reală expusă spre judecată prin dovezi și acte existente la dosar și conform cerințelor prevederilor Legii 230/2007 și a instrucțiunilor HG 1588/2007 de aplicare a acesteia, realitate ce reiese și din aprecierea instanței, că raportul de expertiza este superficial, fiind viciat de sume din lucru judecat și plătite la momentul judecații, care au mai produs penalități și reluate în calculul altor penalități, in perioada aprilie 2009-octombrie 2010, ceea ce a indus în eroare și analiza pe fond a instanței.
În concluzie solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma disp. art. 295 și urm. Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite apelul, pentru următoarele considerente:
Principala problemă juridică dedusă analizei constă în stabilirea corectă a regimului juridic aplicabil plăților efectuate de către apelantul terț poprit M. D. în perioada 25.01.2011 – 27.11.2013 (conform raportului de expertiză, vol. II - fila 28 dosar prima instanță și chitanțelor corespunzătoare – vol. I, fila 178-181, dosar prima instanță), deci ulterior datei înființării popririi – 21.10.2010, în sumă totală de 7.554 lei, plăți care au fost recepționate de către intimata debitoare Asociația de P. nr. 35 și virate către intimata creditoare . cum rezultă din adresa nr. 23/19.03.2015 eliberată de către intimata debitoare (fila 67 dosar apel), care se coroborează cu adresa nr. 621/26.01.2015 eliberată chiar de către creditoare, prin care s-a recunoscut scăderea respectivei plăți din fișa personală a terțului poprit (fila 37 dosar apel).
În acest context, prezintă importanță identificarea justă a perioadei supusă controlului jurisdicțional, aferentă debitului restant asupra căruia s-a înființat poprirea terțului, aceasta fiind aprilie 2009 – octombrie 2010 (cu privire la debitul aferent perioadei anterioare lunii aprilie 2009 operând puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3721/20.10.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ ).
Ca atare, expertul contabil judiciar N. V. a conchis, la răspunsul dat obiectivului nr. 2 al raportului de expertiză, cu luarea în considerare a hotărârii judecătorești mai sus menționate, că „sold (valoarea totală a datoriei d-lui D. M.) la data de 31.12.2010 în sumă de 5.858.09 lei, din care 3.513,86 lei cheltuieli de întreținere și 2.344,23 lei penalități de întârziere” (vol. II, fila 28 dosar prima instanță).
Același expert a concluzionat, prin răspunsul nr. 2 la obiecțiuni: „conform normelor în vigoare, inclusiv Codul Fiscal, debitele se achită în ordine cronologică, respectiv se plătește suma de bază cea mai veche plus penalitatea aplicată” (vol. II, fila 82 dosar prima instanță).
În drept, tribunalul este ținut de limitele actului de sesizare a primei instanțe (tantum devolutum quantum judicatum), în sensul că nu se poate pronunța, prin prezenta decizie, decât asupra validării popririi sumei datorate de către terțul poprit la data comunicării adresei de înființare a popririi – 28.10.2010, respectiv 5.087 lei (vol. I, fila 2, 16 dosar prima instanță).
În alte cuvinte, în prezentul litigiu nu prezintă relevanță debitul actual al terțului poprit și nici debitul acumulat de către terțul poprit ulterior datei de 28.10.2010, pentru că aceste datorii extra petita nu fac obiectul popririi înființate la data de 21.10.2010, a cărei validare s-a solicitat.
Așadar, nu există niciun dubiu rezonabil că până la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești apelantul a achitat integral suma de 5.074 lei asupra căreia s-a înființat poprirea, operând cu prioritate imputația legală a plății, conform dispozițiilor art. 1113 cod civil 1864, în vigoare la data înființării popririi, menținut în conținut prin actuala reglementare – art. 1509 alin.1 lit. a NCC, prevederi invocate chiar de către creditoare, prin adresa nr. 621/26.10.2015 (fila 37 dosar apel), în conformitate și cu punctul de vedere exprimat de către expertul contabil în legătură cu aplicabilitatea regimului juridic al imputației, mai sus expus.
Astfel, chiar dacă plata debitului s-a efectuat către asociația de proprietari, sumele achitate s-au virat în contul creditoarei, fiind cunoscută regula cu valoare de principiu aplicabilă în materia dreptului civil, potrivit căreia operațiunea juridică a plății este valabilă indiferent de persoana care a recepționat-o, dacă creditoarea a beneficiat de pe urma acesteia („Plata data aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabila, daca acesta din urmă o ratifică sau profită de dânsa” - art. 1096 alin. 2 Cod civil 1864, în vigoare la data înființării popririi).
Prin urmare, creditoarea a primit (indirect, dar valabil) plata debitului restant în luna octombrie 2010, asupra căruia s-a înființat poprirea dispusă la data de 21.10.2010 în dosarul nr. 433/2010 al B. V. I., ce nu mai poate fi validată, întrucât a rămas lipsită de obiect.
În raport de considerentele expuse, se va admite apelul, urmând a fi schimbată în totalitate hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de validare a popririi ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata creditoare, acestea nu pot fi acordate, raportat la poziția manifestată în plan procesual de această parte, care s-a opus admiterii apelului și desființării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul terț poprit D. M., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2583/2.10.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A. S.A. T., cu sediul în T., ., jud.T., și intimata debitoare ASOCIAȚIA DE P. NR.35 T., cu sediul în T., ., ., parter, T., având ca obiect validare poprire.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr.2583/02.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. în sensul că respinge cererea de validare a popririi ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. L. N. N. M.
Jud. fond DNP
Red.jud.DNG/20.05.2015
Tehnored.gref.NM/5 ex./21.05.2015/.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul... → |
|---|
