Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 1352/253/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.141
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA S.R.L, cu sediul în București, .. 10A, clădirea C3, ., cu sediul procesual ales la S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. – Biroul Regional C., cu sediul în mun. C., ., etaj 3, jud. C., impotriva Încheierii din 13.11.2014 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect încuviințare executare silită, in contradictoriu cu intimatul-debitor P. V., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 05.11.2014, Biroul Executorului Judecătoresc Menaef C. a solicitat instanței să se dispună încuviințarea executării silite a debitorului P. V., executare silită pornită la cererea creditoarei S.C. „E. K. România” S.R.L.
Prin Încheierea din data de 13 noiembrie 2014 Judecătoria Măcin a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de către Biroul Executorului Judecătoresc Menaef C., ca inadmisibilă.
A arătat prima instanță că, având în vedere modificarea art. 650 Cod procedură civilă, dar și a art. 665 Cod procedură civilă, modificări intervenite prin Legea nr. 138/15.10.2014, în prezent, competența de a se pronunța asupra încuviințării executării silite aparține executorului judecătoresc și nu instanței de judecată.
În condițiile în care, Legea nr. 138/2014 a fost publicată în M.O. nr. 753 din 16 octombrie 2014, coroborat cu prevederile art. 78 din Constituția României, această lege a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv în 19 octombrie 2014.
Cum cererea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, prima instanță a reținut că aceasta este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L. - BIROUL REGIONAL C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, arată apelanta-creditoare că având în vedere dispozițiile art. 665 alin. (1) N.C.P.C. prin cererea de executare silită formulată la data de 17.10.2014 a solicitat executorului judecătoresc înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului P. V., urmând ca după îndeplinirea formalităților necesare, să se procedeze la executarea silită a acestuia, cererea sa fiind înregistrată în data de 17.10.2014 și apoi trimisă Judecătoriei Măcin alături de copia certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută de art. 664 alin. (1) și dovada taxei de timbru.
Cu privire la motivarea soluției de respingere a cererii de executare referitor la faptul că aceasta a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, arată apelanta creditoare că în condițiile în care legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014, coroborat cu prevederile art. 78 din Constituția României, această lege a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv în 19 octombrie, deci cererea fiind introdusă în data de 17.10.2014, se afla încă în termen, ultima zi fiind data de 19 octombrie.
Invocând dispozițiile art. 24 din Noul Cod de Procedură Civilă, apelanta consideră să instanța nu are nici un temei legal să considere inadmisibilă și să respingă cererea de încuviințare a executării silite.
Față de argumentele legale prezentate, apelanta solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a încheierii atacate.
Examinând încheierea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Creditoarea S.C. „E. K. România” S.R.L., a solicitat prin executorul judecătoresc Menaef C., încuviințarea executării silite împotriva debitorului P. V., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract Linie de Credit și Garanție Extra ROL din data de 26.01.2009.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că, prin încheierea din 17 octombrie 2014, B.E.J. Menaef C. a admis cererea creditoarei, formulată la 17 octombrie 2014 și a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare nr. 3991/2014.
Instanța de fond a reținut, că prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, au fost aduse modificări prevederilor art. 650 și 665 Cod proc. civilă, în sensul că, în prezent, competența de a se pronunța asupra încuviințării executării silite aparține executorului judecătoresc, și nu instanței de judecată.
Totodată, s-a reținut că, Legea nr. 138/2014 fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014, în raport de dispozițiile art. 78 din Constituție, aceasta a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv la 19 octombrie 2014, iar cererea creditoarei a fost introdusă ulterior acestei date.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi”.
In speță, cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea S.C. „E. K. România” S.R.L la 17 octombrie 2014, așa cum s-a reținut chiar de executorul judecătoresc prin Încheierea din 17 octombrie 2014, deci anterior datei de intrare în vigoare a Legii nr. 138/2014, astfel încât competența de a se pronunța asupra cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței, și nu executorului judecătoresc, în raport de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
În speță însăși cererea formulată de executorul judecătoresc pentru încuviințarea executării silite e introdusă anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului de procedură, respectiv la 17.10.2014.
Așa fiind, conform prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va anula Încheierea din data de 13 noiembrie 2014 a Judecătoriei Măcin, ca netemeinică și nelegală.
In temeiul art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, judecând fondul cererii, instanța de apel constată că S.C. „E. K. România” S.R.L. a solicitat încuviințarea titlului executoriu reprezentat de Contract Linie de Credit și Garanție Extra ROL din data de 26.01.2009.
Din conținutul titlului executor menționat rezultă că suma datorată de către debitorul P. V. este de 2.829,92 lei, pentru care s-a solicitat executarea silită în oricare din modalitățile prevăzute de lege și stabilirea cuantumului dobânzii legale aferente debitului principal acordată de instanță.
Prin urmare, titlul executoriu îndeplinește cerințele art. 632 Cod procedură civilă, iar creanța cuprinsă în conținutul său este certă, lichidă și exigibilă, conform art. 662 Cod procedură civilă.
Așa fiind, se va admite cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L. împotriva debitorului P. V. în baza Contractului de Credit din data de 26.01.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA S.R.L, cu sediul în București, .. 10A, clădirea C3, ., cu sediul procesual ales la S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. – Biroul Regional C., cu sediul în mun. C., ., etaj 3, jud. C., impotriva Încheierii din 13.11.2014 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect încuviințare executare silită, in contradictoriu cu intimatul-debitor P. V., domiciliat în ..
Anulează încheierea atacată și judecând în fond admite cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L împotriva debitorului P. V., în baza Contractului de credit din 26 ianuarie 2009.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud. fond D.A.
Redactat jud. V.A./05.03.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./09.03.2015/4 ex.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul TULCEA | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 306/2015.... → |
|---|
