Plângere contravenţională. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 648/253/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIACIVILĂ NR. 145

Ședința publică de la data de 25 Februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE R. A. V.

Judecător S. R.

Grefier D. B.

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-petentă N. D. M., cu domiciliul în municipiul B., ., nr.22, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 674din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-petentă, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este formulat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul a depus la dosar întâmpinare, 2ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantei-petente, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:

La interpelarea instanței, apelanta-petentă, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.

Apelanta-petentă N. D. M., având cuvântul asupra apelului promovat arată că, se susține că mașina de culoare roșie nu s-a văzut în poză. Relevant ar fi fost să existe o filmare. Autoturismul de culoare roșie a fost tras pe dreapta câteva secunde înaintea mea. Poza făcută vizează un anumit moment (secundă) și nu avea posibilitatea să surprindă autovehiculul din față care era la o distanță de câteva secunde.

La dosar s-a depus un cazier auto, fără sancțiuni, în ceea ce privește abaterea menționată, Judecătoria Babadag a constat că fapta contravențională nu a avut loc.

Pozele așa cum apar la dosar nu sunt relevante. Creează un dubiu care profită petentului. Nu marchează exact locul unde se circula cu viteza de 85/km/h. Nu se circula cu această viteză. Anterior se oprise în stația Petrom, iar din stația Petrom până la momentul la care a fost oprită pe o distanță de circa 100, nu exista posibilitatea tehnică de a ajunge la o viteză de 85km/h.

În susținerea plângerii contravenționale s-a solicitat proba cu un martor Proba propusă s-a respins, ca nefiind concludentă și nu în raport de disp. art.194-197 Cod proc. civ, privind anularea cererii. De fapt, nici nu se putea invoca aceste dispoziții, având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii administrative instanța nu a pus în vedere nominalizarea martorul prin nume și domiciliu conform art. 200 din N.C.P.C.

De asemenea, a mai arătat apelanta că, instanța de fond ar fi putut să înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertisment, ținând cont de pericolul social al faptei și de împrejurarea că, era singura contravenție în decursul celor 20 de ani de când este posesoarea unui carnet de conducere. S-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, însă instanța de fond nu a luat în calcul această solicitare.

Apelanta-petentă solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din N.C.P.C., declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 27 iunie 2014, petenta N. D. M. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.06.2014 încheiat de IPJ Tulcea Polițiea Rutieră Măcin și înlăturarea sancțiunii achitate.

Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 674 din data de 22 octombrie 2014 a respins plângerea formulată de către petenta N. D. M..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În procesul-verbal de contravenție se reține că pe 12 iunie 2014 orele 14:39, pe . Măcin a fost surprins autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, condusă de petentă, circulând cu viteza de 85 km./h. prin localitate, faptă ce constituie contravenție prev. de art. 121 alin.l. din RA OUG 195/2002 și pentru care în baza art. 101 alin.2 din OUG 195/2002 i s-a aplicat o amendă de 510 lei iar în baza art. 108 alin 1 lit. „c” pct. 3 din OUG 195/2002 i s-au aplicat un număr de patru puncte penalizare.

Împotriva acestui proces-verbal petenta a formulat plângere arătând că în data de 12 iunie 2014 se afla la volanul autoturismul proprietate personală și se deplasa pe relația C. – B. și că în orașul Măcin a fost oprită la cca. 100 m. de stația Petrom de un echipaj de Polițe care i-a comunicat că a circulat cu viteza de 85 km./h.

A mai arătat petenta că, viteza indicată de polițiști nu poate fi reală, întrucât anterior se oprise în stația Petrom, iar din stația Petrom până la momentul la care a fost oprită pe o distanță de cca 100 m. nu există posibilitatea tehnică de a ajunge la 85 km./h. Persoana care se afla cu ea în mașină s-a uitat în bord cu câteva secunde de a fi oprită de lucrătorii de poliție și a văzut că viteza era de 65 km./h. Totodată, petenta a mai învederat că există posibilitatea ca viteza de 85 km./h. înregistrată de aparatul radar să fi fost al unui alt autovehicul care a fost oprit în aceeași perioadă.

Prin întâmpinarea depusă IPJ Tulcea a solicitat respingerea plângerii arătând că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, că viteza cu care circula petenta a fost măsurată cu mijloc legal de măsurare care îndeplinește condițiile de verificare metrologică iar operatorul care a exploatat aparatul radar este atestat să desfășoare astfel de activități.

Astfel, cu planșele foto depuse la dosarul cauzei se face dovada vitezei cu care a circulat petenta.

Raportând fapta reținută în sarcina petentei la dispozițiile normative enunțate în actul sancționator, s-a constatat că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite prin procesul-verbal contestat.

Procesul-verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care, pentru a putea fi înlăturate, necesită susținere întărite de probe din partea celui sancționat.

Petenta nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.

Mai mult, agentul constatator face dovada că cinemometrul cu care s-a măsurat viteza este verificat metrologic, că agentul ce lucra la aparatul radar era atestat în acest sens, iar din planșele foto rezultă fără dubiu că autoturismul condus de petentă a circulat cu viteza de 85 km./h. pe un sector de drum în care viteza maximă admisă era de 50 km./h.

Nici susținerea petentei că viteza înscrisă în procesul-verbal ar putea aparține unui alt autoturism nu poate fi avută în vedere, întrucât din planșele foto luate în îndepărtare nu se observă existența vreunui alt autoturism.

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a constatat că existența faptei reținută în sarcina petentei este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta, N. D. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.

A arătat apelanta că, este de notorietate faptul că, contravenientul este prezumat nevinovat, iar vinovația lui trebuie dovedită, de altfel, idem est non esse, . îmbrățișată și de Curtea Europeană în cazul A. vs Romania, N. vs Romania.

Sub acest aspect este clar ca procesul verbal de constatare a contravenției nu are o forța probanta și mai mult decât atât organul constatator este cel căruia îi revine sarcina probei celor menționate în procesul verbal de contravenție.

In speță, organul constatator nu a făcut dovada că cele reținute în procesul verbal reprezintă o contravenție, iar în astfel de cazuri, în care sunt aplicate măsurii sancționatorii, în practica CEDO s-a reținut că sarcina probei revine organului constatator. În cauza de față, din planșele foto, la momentul în care apare viteza de 85 km/h, autoturismul se afla la ieșirea din localitatea M. și, în nici un caz în baza planșelor foto nu se poate reține că autoturismul se afla pe o porțiune de drum cu viteza maxima admisă de 50 km/h. In aceste condiții agentul constatator nu a produs dovezi care să susțină și să confere temeinicie procesului verbal, împrejurare în care nu se poate reține săvârșirea unei contravenții, petentul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.

A mai arătat apelanta că, instanța a înlăturat ipoteza prezentată, în sensul că, este posibil ca viteza înregistrată de aparatul radar să fi aparținut altui autovehicul, reținându-se că, din planșele foto luate în depărtare nu se observă existența vreunui alt autoturism.

Instanța de fond este în eroare sau se limitează doar la apărările făcute de organul constatator. Autoturismul de culoare roșie a fost tras pe dreapta câteva secunde înaintea de autoturismul proprietate personală. Poza făcută vizează un anumit moment (secundă) și nu avea posibilitatea să surprindă autovehicul din față autoturismului petentei care era la o distanță de câteva secunde.

Pentru a se dovedi aceste aspect s-a solicitat proba cu martor, probă care a fost respinsă ca nefiind concludenta și nu în raport cu dispozițiile art.194 - 197 cod procedura civilă, care de altfel prevăd sancțiunea anularii cererii de chemare în judecată. Instanța de fond nici nu putea să invoce aceste dispoziții având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii administrative nu a pus în vedere nominalizarea martorului prin nume și domiciliu, conform dispozițiilor art.200 cod procedură civilă.

De asemenea, apelanta a mai arătat că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea subsidiară formulată cu privire la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, deși ținând cont de pericolul social al faptei și al contravenientului se putea înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, fiind practic singura contravenție în decursul celor 20 de ani de când este posesoarea unui carnet de conducere și circulă în mod regulat, zilnic atât în interiorul localităților, cât și în afara acestora.

În consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, având în vedere că, contravenția reținută este prima abatere de la regulile de circulație.

Intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA a formulat în termen procedural întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.

Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 12.06.2014, întocmit de I.P.J. Tulcea - Poliția Orașului Măcin apelanta N. D. M. a fost sancționată cu suma de 510 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i aplicate totodată și un număr de 4 puncte de penalizare.

În fapt, s-a reținut că, la acea dată, apelanta a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, pe . Măcin, cu viteza de 85 km/h.

Susținerile apelantei potrivit cărora nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care, din interpretarea coroborată a planșelor fotografice depuse la dosar și din raportul agentului constatator rezultă că apelanta a circulat în Orașul Măcin cu viteza de 85 km/h.

Mai mult, cinemometrul cu care s-a măsurat viteza este verificat metrologic, iar agentul constatator care utiliza aparatul radar este atestat în acest sens.

În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia există posibilitatea ca poza făcută să aibă în vedere un alt autovehicul care circula în fața sa, aceasta nu este întemeiată, din planșele foto depuse nerezultând un asemenea aspect.

Nici solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu este întemeiată, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia de scopul urmărit și de urmarea produsă.

Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil formulat de către apelanta-petentă N. D. M., cu domiciliul în municipiul B., . nr. 22, județul B., împotriva sentinței civile nr. 674din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.

Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

R. A. V. Ș. R.

Grefier,

D. B.

Redactat sent. civ. jud. D.A.

Redactat dec. civ. jud. R.A.V./03.03.2015

Tehnored. gref. D.B./gref. G.R./04.03.2015/4 ex.

Comunicat 2 ex./1ex.apelant/1 ex. intimat.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul TULCEA