Plângere contravenţională. Decizia nr. 147/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2531/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 147
Ședința publică de la data de 25 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent T. N., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2686 din data de 10 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este formulat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul a depus la dosar întâmpinare, 2ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-petent, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 08.04.2014 sub nr._, petentul T. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.04.2014, ca fiind netemeinic.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat nu corespund realității.
În dovedire, a fost anexat, în original, procesul-verbal contestat (fila 5).
La data de 11.06.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal, ca fiind legal și temeinic.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând sub aspect probatoriu, materialul în baza căruia a fost întocmit (filele 8-15).
La data de 29.07.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea apărărilor intimatei, ca fiind nefondate și admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2686 din data de 10 octombrie 2014 a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal . nr._ din data de 07.04.2014 emis de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 07.04.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002, republicată și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 07.04.2014, în jurul orei 15:46, pe .. Tulcea, petentul a condus autoturismul marca SKODA O., cu numărul de înmatriculare_, dinspre Centru către CEC, iar la trecerea de pietoni din dreptul restaurantului Trident nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare.
Petentul a semnat procesul-verbal, fiind consemnate în scris și obiecțiunile acestuia.
În drept, s-a reținut că, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
În acest sens, prima instanță a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației reținute, sarcina probei contrare revenind petentului. Sub acest aspect, s-a apreciat că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut -din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție - cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, s-a arătat că, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței). Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile ce asigură respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.
D. urmare, reținând că, potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Totodată, prima instanță a avut în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Prin prisma celor anterior expuse, s-a reținut că, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 249 C.proc.civ. potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, petenta - contestând procesul-verbal - trebuie să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în sarcina sa.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, s-a constat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, s-a constatat că petentul nu a reușit să combată, prin probe, situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Astfel, s-a reținut că, materialul probator depus de intimată, respectiv raportul agentului constatator din data de 05.06.2014, planșa foto și înregistrarea video (filele 9-14), indică, fără echivoc, că fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, petentul încălcând dispozițiile art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002, republicată, sancționat de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002. Astfel, înregistrarea video depusă la dosar surprinde momentul în care petentul, ajungând în proximitatea trecerii de pietoni - în traversarea căreia pietonul era deja angajat pe sensul său de mers - nu oprește pentru a acorda prioritate și își continuă deplasarea. D. urmare, prima instanță a respins – ca nefondate – susținerile petentului sub acest aspect, reținând că, deși numărul de înmatriculare nu este vizibil pe înregistrarea video, fapta a fost percepută, totodată, în mod direct de către agentul constatator care a procedat ulterior la oprirea în trafic a autoturismului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel petentul T. N., apel pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru a-l susține oral potrivit art. 34 al. 2 din O.G. nr. 2/2002.
Intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA a formulat și depus la dosar în termen procedural întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 7 aprilie 2014, petentul apelant a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile, deoarece la data de 7 aprilie 2014, în jurul orei 15,46 pe . Tulcea, a condus autoturismul marca SKODA O., cu număr de înmatriculare_, dinspre Centru către CEC BANK, iar la trecerea de pietoni din dreptul Restaurantului TRIDENT nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare.
Instanța de control judiciar constată că procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea și semnătura agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de control judiciar constată, așa cum corect a constatat și prima instanță, că petentul apelant nu a reușit să combată, prin probe, situația reținută în procesul-verbal de contravenție.
Pe de altă parte, probatoriul depus de I.P.J. Tulcea, respectiv raportul agentului constatator din data de 5 iunie 2014, planșa foto și înregistrarea video indică, cu claritate, că fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde realității, apelantul încălcând prevederile art. 135 lit. h) din RA O.U.G. nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din același act normativ.
Inregistrarea video surprinde momentul în care apelantul, ajungând în proximitatea trecerii de pietoni - în traversarea căreia pietonul era deja angajat în traversare pe sensul său de mers, nu oprește pentru a acorda prioritate și își continuă deplasarea.
In opinia instanței de control judiciar, apelantul a săvârșit contravenția reținută în procesul-verbal de contravenție, și pe cale de consecință, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, să respingă apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-petent T. N., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2686 din data de 10 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. A. V. Ș. R. D. B.
Red./dec.civ.jud.R.S./09.03.2015
Red.sent.civ.jud. A.M.R.
Tehnored.gref.DB/DS/4ex./09.03.2015
..apelant/1 ex. intimat.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul... | Evacuare. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
