Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 513/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 513/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă C. A. E. L. C., cu sediul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.858/25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ., cu sediul în București, sector 2, ..6 A, și . TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, nemotivat, netimbrat, s-a depus cerere de apelantă că nu insistă în judecarea cererii, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 02.02.2015 sub nr._ reclamanta C. de avocatură „E. L. C.” a solicitat pe calea ordonanței președințiale în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. București, B. S.A. – S. Tulcea și Banca Națională a României, să se dispună suspendarea parțială și temporară a efectelor clauzei contractuale din contractul de credit nr. BL32722/26.06.2008 și din Condițiile generale la contractul de credit cu același număr și adaptarea acesteia în sensul ca prin efectele hotărârii pronunțate pârâta să fie obligată să continue desfășurarea contractului prin încasarea ratelor lunare prin calcularea lor la cursul de la data de 14.01.2015 când francul elvețian era cotat la un curs de 3,745 lei.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 26.06.2008 a contractat un credit în franci elvețieni în scopul achiziționării unui imobil, monedă care pe parcursul creditării a înregistrat o creștere cu până la 300% în raport de data de 15.01.2015, dată la care s-a și înregistrat cazul fortuit. A precizat reclamanta că a formulat prezenta acțiune pe calea ordonanței președințiale pentru a evita o eventuală reziliere contractuală, având în vedere că pe rolul Tribunalului Tulcea se află spre soluționare cererea formulată pentru constatarea clauzei sus menționate, ca fiind abuzivă.
Pârâta Banca Națională a României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii. A arătat pârâta că cererea reclamantei formulată pe calea ordonanței președințiale nu este admisibilă întrucât nu sunt îndeplinite cerințele reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă. A mai precizat pârâta că nu este parte a contractului de credit și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar în raport de prevederile clauzei 9.5.2 „Forța majoră” reclamanta nu a depus dovezi în sensul îndeplinirii procedurii prealabile de notificare și obținere a unui certificat care să ateste cazul de forță majoră.
Pe fondul cauzei, pârâta Banca Națională a României a solicitat respingerea acțiunii, precizând că devalorizarea monedei naționale în raport de moneda în care s-a acordat creditul, nu reprezintă un caz de forță majoră.
Pârâta B. S.A. a depus note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii.
La termenul de judecată din 11.03.2015 reclamanta a învederat că renunță la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României, aceasta din urmă exprimându-și poziția procesuală în sensul că este de acord cu cererea de renunțare la judecată.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.858/25.03.2015, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii in contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României, și a respins acțiunea fata de paratele B. SA București si B. SA – S. Tulcea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
În fapt, la data de 26.06.2008 între S.C. B. S.A. și Cabinetul de avocatură „E. L. C.” s-a încheiat contractul de credit la termen nr. BL32722 având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de_,00 CHF pe o perioadă de 240 de luni, cu destinația de a fi utilizat pentru achiziționarea unui imobil.
Potrivit clauzei de la pct. 3.5.1. din Condițiile generale la contractul de credit „Împrumutatul autorizează prin prezenta Bancă să încaseze de îndată și fără o notificare prealabilă orice sumă scadentă și neachitată conform Contractului de Credit, prin debitarea automată a oricărui cont deschis pe numele său în evidențele Băncii, Banca fiind mandatată prin prezentul Contract de credit să efectueze și operațiunile de schimb valutar necesare, utilizând cursul de schimb valutar al Băncii. Împrumutatul va suporta orice comisioane de schimb valutar sau alte comisioane și speze pentru operațiunile bancare efectuate de Bancă pentru recuperarea sumelor datorate de Împrumuta, astfel încât Banca să primească integral, fără nicio deducere, sumele datorate și neachitate conform Contractului de Credit.”
În privința forței majore, se constată că părțile au inserat clauzele de la pct. 9.5.1. din Condițiile generale la contractul de credit potrivit cărora „Nici una din părțile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/și de executarea în mod necorespunzător – total sau parțial – a oricărei obligații care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației respective a fost cauzată de forța majoră așa cum este definită de legea română.”, iar potrivit pct. 9.5.2. „Partea care invocă forța majoră este obligată să notifice celeilalte părți, în termen de 5 zile de la producerea cauzei de forță majoră, care să fie certificată de Camera de Comerț și Industrie și să ia măsurile posibile în vederea limitării consecințelor ei.”
În drept, potrivit art. 996 alin. 1 din codul de procedură civilă „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale vizează urgența acestei măsuri, care trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, caracterul provizoriu, condiția de a nu prejudicia fondul și existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului.
Raportat la condițiile concrete ale cauzei, instanța a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale acțiunii reclamantei pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită dispunerea unei măsuri vremelnice constând în suspendarea plății ratelor contractului de credit până la soluționarea pe fond a cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, acțiunea nu îndeplinește cerințele ca măsura să fie urgentă și să nu se prejudece fondul cauzei.
Condiția urgenței măsurii trebuie analizată din perspectiva scopului acesteia, măsura trebuind să fie luată „pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Prin argumentele aduse în susținerea cererii sale, reclamanta a invocat chestiuni ce țin în mare parte de fondul litigiului cu privire la clauzele din contractul de credit considerare ca fiind abuzive, iar aspectele cu privire la existența cazului fortuit vizează în mod evident aceste clauze.
Dreptul despre care reclamanta afirmă că ar fi păgubită prin întârziere, cât și paguba ce constă în lipsirea de o parte din venituri datorită achitării în continuare a ratelor creditului nu ar fi imposibil de reparat, deoarece în situația în care se va dovedi că aceasta a plătit băncii sume nedatorate, are posibilitatea recuperării lor, mai ales în condițiile în care perioada de derulare a contractului este una îndelungată.
Totodată, instanța a constatat că măsura solicitată de reclamantă este de natură să prejudece fondul cauzei, în condițiile în care pentru ca aceasta să fie dispusă este necesară analizarea clauzelor despre care se afirmă că sunt abuzive din perspectiva prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Pe de altă parte, nici aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei, care, beneficiind de acordarea unui credit, s-a obligat la plata către bancă a ratelor ce cuprind suma împrumutată, dobânzi și comisioane, solicitarea de suspendare a plății ratelor fiind în contradicție cu principiul forței obligatorii a contractului, consacrat prin art. 969 din Codul civil din 1864 aplicabil raportului juridic, potrivit căruia „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Împotriva sentinței civile nr.858 din 25.03.2015 a formulat apel în termen legal C. de avocatură E. L. C. care a criticat-o ca nelegala si netemeinica fara insa sa arate motivele pe care se intemeiaza apelul.
La termenul de judecată din data de 05 iunie 2015, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a apelului.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Excepția netimbrării cererii de apel, este o excepție de procedură cu caracter absolut, astfel că poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu. De asemenea, în ceea ce privește, efectele sale, netimbrarea cererii reprezintă o excepție premptorie, putând împiedica, în caz de admitere, judecata cauzei în apel, astfel că în conformitate cu art. 470 alin 2 și 3 Cod pr.civ., analiza ei se impune a fi făcută cu prioritate față de celelalte excepții..
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 07 mai 2015.
La data de 12 mai 2015, apelantei C. de avocatură E. L. C., i-a fost comunicat prin adresă, să timbreze cererea de apel cu 100 lei potrivit art. 470 alin 2 Cod pr.civ., sub sancțiunea anulării cererii apel.
Potrivit dispozițiilor art. 470 alin 2, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin 3, cerințile de alin 2, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Având în vedere că până la termenul de judecată din data de 05 iunie 2015, apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, respectiv de a timbra cererea de apel cu 100 lei, urmează a anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Anulează apelul civil formulat de apelanta reclamantă C. A. E. L. C., cu sediul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.858/25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ., cu sediul în București, sector 2, ..6 A, și . TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect ordonanță președințială, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud.fond GN
Red.jud.EN/17.06.2015
Tehnored.gref.NM/18.06.2015/5ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1155/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
