Pretenţii. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 520/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 520/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.105/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. D., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată la Judecătoria M. sub nr._ /2.07.2014, reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, a chemat în judecată pe pârâtul B. D. solicitând pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 3631,28 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului B. N., actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că numitul B. N., a fost internat în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, în perioada 21.07._11, cu diagnostic contuzie toracică. Se mai arată că, pentru asistența medicală acordată s-a cheltuit o sumă de bani, sumă pe care este obligată să o achite persoana care se face vinovată de producerea vătămării.
În dovedire, s-a depus la dosar Rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria Măcin, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de paraatul B. D., decontul de cheltuieli, foaia de observație clinică generală.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul B. D., a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu el a lovit sau agresat în vreun fel pe B. N..
Soluționând cauza Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr.105/11.02.2015 a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
Potrivit art. 313 alin.1 din Lg. nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat, furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Pe de altă parte. Potrivit art. 1357 alin.1 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
În speța de față, este evident că ne aflăm în situația unei răspunderi civile delictuale, situație în care, reclamantul trebuie să facă dovada prejudiciului cert suferit dar și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției pârâtului.
În speță, prin rezoluția pronunțată la 27.10.2011 în dosar 587/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria Măcin, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B. D. întrucât partea vătămată, B. N., și-a retras plângerea.
În cauză, reclamantul, face dovada prejudiciului suferit dar nu face în nici un fel dovada existenței unui raport de cauzalitate dintre pârât și prejudiciul creat și de asemenea, nu rezultă de nicăieri, vinovăția pârâtului.
Mai mult, prin rezoluția pronunțată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât întrucât partea vătămată B. N. și-a retras plângerea, retragerea plângerii care poate constitui o probă, în susținerea nevinovăției pârâtului.
Împotriva sentinței civile nr.105/11.02.2015 a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni, fiind internat din data de 21.07.2011 până în data de 29.07.2011 în secția Chirurgie a spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 3.631, 28 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însă sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. În speță, pârâtul declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgențe, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabilă, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgență declarând ca a fost victima unei agresiuni, iar ulterior, „împăcându-se” probabil cu autorul nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la acesta suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital si nici nu a mai formulat o reclamație împotriva acestuia.
Or, S. Județean de Urgență Tulcea nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă în dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
În caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este si cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si să le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă - având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție în acest sens în
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul că plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate, chiar dacă acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate că au ajuns în situația de a fi pacienții
spitalului.
În cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce 1-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
În consecință, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile nr.105/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 3.631,28 lei, sumă ce va fi actualizată până la data plații efective.
Examinând cauza în apel în raport de critica formulată Tribunalul constată apelul nefondat.
A rezultat din probele administrate că pârâtul a fost internat din data de 21.07.2011 până la 29.07.2011 la Secția chirurgie a Spitalului Tulcea, după acordarea îngrijirilor medicale de urgență în unitatea de primire a urgențelor, declarând că este victima unui agresiuni.
Cu spitalizarea victimei s-au efectuat cheltuieli în sumă de 3.631,28 lei, suma achitată de C.A.S. Tulcea către S. Județean Tulcea, cu obligația ca aceasta să fie recuperată și returnată.
Temeiul legal al acțiunii l-au constituit dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil.
Rezultă, în primul rând, că reclamantul s-a subrogat prin lege în drepturile asigurătorului Casa de Asigurări de Sănătate – Tulcea care i-a decontat contravaloarea serviciilor medicale
Potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de apelantul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Din economia dispozițiilor art. 313 alin 1și 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabilește o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătății altor persoane, stipulând totodată existența unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale și o obligativitate a acestora de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare identificării titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
În speță, prin rezoluția pronunțată la 27.10.2011 în dosar 587/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria Măcin, a dispus neînceperea urmăririi penale față de paratul B. D. întrucât partea vătămată, B. N., și-a retras plângerea.
Pentru a opera răspunderea delictuala trebuie ca fapta să fie comisa cu vinovatie, cel puțin sub forma culpei.
Astfel, se reține așa cum a apreciat si prima instanța că nu se poate constata vreo forma de vinovatie in sarcina pârâtului pentru a se putea antrena răspunderea delictuala civila a acestuia, iar reclamanta nu a făcut nicio proba pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale.
Cum acțiunea de regres a asigurătorului în drepturile căruia se subrogă reclamantul poate fi exercitată doar împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat si cum în cauză nu s-a identificat existența persoanei care a determinat incidentul, în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă.
In consecință, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.105/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. D., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud.fond AD
Red.jud.EN/17.06.2015
Tehnored.gref.NM/18.06.2015/4 ex./.>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
