Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 525/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 525/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul contestator C. C., cu domiciliul în București, sector 3, ..23, ..5, . civile nr.62/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, și A.-S. FISCAL BABADAG, cu sediul în Babadag, ..10, jud.Tulcea, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 500 lei, s-a depus și s-a comunicat întâmpinarea, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 05 august 2014 și înregistrată sub nr._ contestatorul C. C. în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -S. FISCAL ORĂȘENESC BABADAG,în calitate de debitor în dosarul de executare nr._/08.07.2014 a formulat în baza art. 172-173 Cod proc. Fiscală raportat la art. 622 și următoarele c.pr.civ., contestație la executare prin care a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună admiterea contestației ,încetarea oricărui act de executare până la momentul clarificării caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, revocarea măsurii de înființare a popririi comunicate prin adresa de înființare poprire ca act de executare întocmit în dosarul de executare nr._/08.07.2014, suspendarea tuturor formelor de executare, până la judecarea irevocabilă a contestației și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive, contestatorul a arătat că în perioada 16.04_13 s-a desfășurat o inspecție fiscală efectuată de inspector din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, D.G.F.P. TULCEA, având ca obiectiv: stabilirea impozitului pe venit pentru perioada 01.01._11 și a taxei pe valoarea adăugată pentru perioada 01.10._12.
La finalizarea inspecției fiscale, conform Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 21.06.2013, Capitolului V: Sinteza constatărilor, inspectorul fiscal a concluzionat că în urma verificărilor s-au stabilit sume suplimentare de plată față de evidența contribuabilului în cuantum total de 54.962 lei.
Cauza imputării acestor sume o reprezintă caracterul pretins nedeductibil al cheltuielilor realizate de cabinet aferent bonurilor de combustibil și a taxei pe valoare ce rezidă din facturile de leasing. Totodată, se mai reține că numărul facturilor și chitanțelor emise nu este consecutiv, motiv pentru care se apreciază că valorile prezentate nu sunt conforme cu realitatea.
Menționează contestatorul că, rezultatul inspecției fiscale a fost contestat în temeiul disp. Legii nr. 554/2004, contestație ce nu a fost încă soluționată de către instanța de judecata.
Urmare acestui control de fond, pârâta a emis somații de plată la care a anexat titlul executoriu, contestatorul susținând că a efectuat diverse plăți înscrise în aceste somații de plată, însă în prezenta cauză nu are cunoștință de cele înscrise în somație și în titlul executoriu ,iar anterior acestor acte întocmite de organul anterior, se pare că pârâta a emis titluri executorii în baza unor decizii ce nu au fost comunicate .
Contestatorul a subliniat faptul că sumele pentru care s-a dispus înființarea popririi în cauza de față sunt pentru aceeași perioadă pentru care s-a început executarea în dosarul nr._ /36 /40 /1 /2014 /_, cauză pendinte pe rolul aceleiași instanțe și care cuprinde aceleași titluri executorii, înțelegând că prin această manieră se încerca recuperarea acelorași sume, parțial, în baza unor titluri ce au fost deja contestate
S-a menționat de contestator că nicicum nu se opune executării silite însă solicită ca aceasta să se realizeze în condițiile în care în cauză se poate discuta de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creditoarea solicită poprirea conturilor sale pentru sume ce rezultă din titluri executorii, după cum urmează :_/27.05.2013 - 377 lei impozit pe venituri din activități independente, titlul executoriu :_/27.05.2013 - 4000 lei amenzi judiciare, :_/26.11.2013 - 3223 lei diferențe de impozit anual de regularizat ;_/26.11.2013 - 555 lei asigurări de sănătate ,_/27.03.2014 -4708 lei impozit pe venituri din activități independente,_/27.03.2014 - 134 lei diferențe de impozit anual de regularizat,_/27.03.2014 - 2935 lei contribuții la asigurări de sănătate .
S-a solicitat instanței a reține că titlurile în baza cărora s-a emis adresa de înființare a popririi au fost contestate și parțial sumele au fost achitate astfel că o atare măsură este una nulă.
În ceea ce privește motivarea în drept, s-a susținut că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr._/2011 al AJFP IF este nelegală întrucât executarea silită a fost începută fără încuviințarea instanței de executare încălcându-se astfel dispozițiile art.665 c.pr.civ. rap.la art.2 alin.3 c.pr.fisc.
Articolul 2 alin.2 și 3 c.pr.fiscal prevede că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, iar unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile codului de procedură civilă .
Articolul 665 C.proc.civ. prevede că: „(1) in termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 și dovada taxei de timbru " .
In ceea ce privește exigenta încuviințării de către instanță a executării silite în materie civilă, aceasta a fost consacrată legislativ prin dispozițiile OUG nr. 42/2009, adoptate urmare a unei decizii de speță a Curții Constituționale, nr. 458/31.03.2009.
S-a arătat că prin decizia citată, instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 373^ 1 C.proc.civ (varianta anterioară intrării în vigoare a NCPC, în care acest text de lege nu prevedea obligativitatea încuviințării executării silite). În esență, Curtea Constituțională a reținut că ..art 373*1 din codul de procedură civilă (...) determină lipsa unui control real și eficient al instanței asupra executării silite (...). În concluzie, Curtea constată că modificarea art. 373*1 din Codul de procedură civilă, prin dispozițiile art I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, a determinat desființarea unei importante garanții a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate în procedura executării silite, prin înlăturarea controlului instanțelor judecătorești asupra acestei proceduri (...)"
S-a mai arătat că în materie fiscală, încuviințarea executării silite de către instanța de executare, se impune în baza următoarelor argumente:
- un argument de text: prevederile art. 2 alin. (3) C.proc.fiscala dispun imperativ că dispozițiile Codului de procedură civilă (norma generală) se vor aplica ori de câte ori Codul de procedură fiscală (norma specială) nu prevede expres o procedură derogatorie;Codul de procedură civilă (art. 665 în noua reglementare) instituie regula generală a încuviințării de către instanța de executare a oricărei proceduri execuționale concrete, fără deosebiri sau discriminări.
- un argument de interpretare sistematică a celor două legi: ori de câte ori legiutorul a dorit să instituie in materie fiscală reguli de excepție, derogatorii de Ia dreptul comun, a prevăzut expres aceste excepții: este spre exemplu situația art. 149 alin. (6) C.proc.fis care prevede că poprirea în materie fiscală nu este supusă validării sau al art. 172 alin. (2) C.proc.fis care prevede că dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în materie fiscală.
-un argument de interpretare istorică a legilor de modificare: în ceea ce privește executarea silită, legiutorul nu a prevăzut în materie fiscală nicio dispoziție derogatorie de la regula încuviițării acesteia de către instanța de executare, nici chiar după ultimele modificări ale Codului de procedură fiscală (prin OUG nr. 46 din 25.05.2009 și prin Legea nr. 194 din 01.06.2009, apărute după data intrării în vigoare a OUG nr. 42 din 15.05.2009, prin care era modificat art. 373A1 din C.proc.civ de la 1865 și era instituită procedura încuviițării executării silite).
-deoarece regula generală se aplică fără excepție în orice materie, în lipsă de dispoziție expresă contrară, nu există niciun argument juridic pentru care organul de executare să fie scutit de obligația încuviințării executării silite de către instanța de executare.
- argumentul caracterului de excepție al executării silite fiscale, care se supune unor reguli în general derogatorii de la dreptul comun, nu este suficient din moment ce legiutorul a prevăzut în chiar cuprinsul art. 2 alin. (3) C.proc.fis că dispozițiile procedurii fiscale se completează cu cele ale procedurii civile, iar orice derogare de la dreptul comun trebuie să fie expresă;
- mai mult, regula încuviințării executării silite în materie fiscală nu contravine niciunei dispoziții din Codul de procedură fiscală, ci dimpotrivă este în deplin acord cu considerentele care au stat la baza emiterii deciziei Curții Constituționale, respectiv asigurarea unei „importante garanții a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate în procedura executării silite".
În lumina deciziei Curții Constituționale mai sus citate, excepția de la un atare principiu, pe simplul considerent că ne aflăm în materie fiscală, chiar dacă ar fi fost prevăzută expres, este susceptibilă a fi considerată neconstituțională.
Astfel, în speță, s-a apreciat că începerea executării silite formând obiectul dosarului de executare nr._/08.07.2014 fără încuviințarea instanței de executare este nelegală, încălcând dispozițiile art. 665 C.proc.civ. rap. la art. 2 alin. (3) C.proc.fis. și urmează a fi anulată ca atare.
A mai arătat contestatorul că executarea silită este nelegală: lipsa unui temei legal pentru stabilirea creanței puse în executare. Riscul supunerii sale la o sarcină fiscală excesivă si inexistenta.
În adresa de înființare a popririi se face vorbire despre sume pe care el le datorează reprezentând impozite datorate, contribuții sociale si amenzi judiciare, care ar fi cuprinse în titlurile executorii enunțate (titluri ce au fost contestate ), însa fără a se face vorbire în baza căror decizii au fost emise titlurile și în ce măsură sumele solicitate nu au mai făcut obiectul unor executări silite. Mai mult decât atât, în ceea ce privește pretinsele creanțe datorate către casa de asigurări de sănătate urmează ca instanța să retină că, chiar reprezentanții paratei au arătat că dosarul de executare primit de la Casă a fost retransmis acesteia pentru că era incomplet. In acest condiții, în mod evident că în speță nu poate fi vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, subscrisei, Casa de Asigurări sociale de Sănătate neemițându-i nici o decizie de impunere sau alt act intreruptiv de prescriere, căci în cauză ar fi vorba despre o creanță ce ar data din anul 2004. De altfel și practica judiciară a statuat ca în condițiile in care nu există un contract cu casa de asigurări sociale de sănătate coroborat cu faptul ca el aparține unei atare instituții cu regim propriu ( Casa de Asigurări Sociale de Sănătate a Avocaților Filiala Tulcea ), contribuabilul nu este obligat la plata unor sume cu acest titlu.
Subscrisa se află în imposibilitatea de a pune în executare, cu bună credință, cele inserate în titlul executoriu, tocmai pentru ca nu recunoaște aceste sume, nu știe pentru ce perioada au fost calculate acestea și nu i-a fost comunicată vreo decizie de impunere, fiind astfel in imposibilitatea de a lua la cunoștință si, eventual de a contesta aceste acte.
S-a susținut că trebuie reținut ca sumele solicitate au fost parțial achitate, urmând a depune dovezi în acest sens astfel că nu se pot efectua acte de executare pentru o creanța ce nu exista.
Față de cele arătate, s-a apreciat că rezultă în mod cert că la acest moment există un impediment la executare, astfel că solicită instanței să dispună încetarea oricăror forme de executare până la momentul la care creditoarea va face dovada că sumele solicitate au fost calculate și, ulterior impuse cu respectarea formelor legale.
Prin prezenta s-a mai solicitat instanței să pună în vedere pârâtei să depună actele precizate în cuprinsul titlului executoriu, împreună cu dovezile de comunicare și modalitatea de calcul și să precizeze în scris care a fost motivul pentru care a retransmis dosarul primit de la Casa de Asigurări Sociale de Sănătate.
Având în vedere cele arătate mai sus, din care cu prioritate s-a reamintit că se încearcă recuperarea unor sume ce nu au fost stabilite conform dispozițiilor legale, s-a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Referitor la suspendarea executării silite s-a apreciat că așa cum s-a arătat în apărările de fond invocate sunt motive întemeiate pentru încetarea actelor întocmite și realizate în cadrul dosarului de executare sus rubricat;
Condițiile de admitere a suspendării au fost apreciate ca fiind întrunite, dat fiind că, în caz contrar, prin continuarea executării silite se va produce creșterea cheltuielilor sale ocazionate de cheltuieli de judecata cu întoarcerea executării silite si recuperarea sumelor executate fara titlu sau in baza unui titlu executoriu ce nu a fost emis conform normelor.
Detaliind s-a arătat că suspendarea este o măsură vremelnică ce urmează a fi dispusă până la soluționarea contestației la executare ce va fi de natură a restabili starea de legalitate; Măsura este urgentă și de natură a preveni o pagubă iminentă ce nu va putea fi reparată, dat fiind că, fără o evidențiere concretă a sumelor ce-i revin (inclusiv cele ce nu sunt prescrise), în contextul în care creditoarea a demarat procedura de executare silita, se va produce o confuzie între sumele datorate conform titlului executoriu și sumele ce ar trebui achitate conform Codului Fiscal.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622, art. 711 si următoarele .,art. 718 si urm. c.pr.civ ,art. 780 si urm. c.pr.civ,art. 172,173 OG nr. 92/2003.
Prin cererea adresata la data de 21.08.2014 acestei instanțe, contestatorul C. C. a solicitat, în principal, recalcularea valorii taxei de timbru și a cauțiunii iar, în subsidiar, să se dispună eșalonarea la plata acestor taxe, în rate egale, nu mai mult de 48 de luni.
În expunerea de motive, contestatorul a susținut că obiectul contestației formulate este reprezentat de contestarea sumei totale de 15.934 lei, sumă ce este defalcată conform adresei de înființare a popririi, înscris ce a fost depus la dosarul cauzei odată cu contestația, însă prin adresa emisă de instanță la data de 05.08.2014 și comunicată acestuia în data de 08.08.2014, i se pune în vedere să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 1.050 lei și cauțiune în cuantum de 3.248,1 lei, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
În ceea ce privește stabilirea taxei judiciare de timbru, a arătat contestatorul că, potrivit art.3 alin.1 lit. c din O.U.G. nr.80/2013, pentru sume cuprinse între 5.001 lei și 25.000, taxa datorată este de 355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei.
Potrivit acestor dispoziții raportat la valoarea totală a obiectului cererii, respectiv suma de 15.934 lei, a solicitat să se constate că, la suma de 355 lei se adaugă 5% din 10.934 lei, adică suma de 546,7 lei, rezultând un total al taxei judiciare de timbru de 901,7 lei și nu cel dispus de instanță în cuantum de 1.050 lei.
În legătură cu valoarea cauțiunii, a arătat contestatorul că, raportat la disp. art.718 alin.1 lit. b NCPC, rezultă o valoare de 1.296, 7 lei și nu cea dispusă de instanță în cuantum de 3.248 lei.
A apreciat contestatorul că din eroare a fost stabilit acest cuantum al cauțiunii, având în vedere și faptul că, dacă se face o raportare la valoarea contestației în sumă de 15.934 lei, rezultă că valoarea cauțiunii dispusă de către instanță depășește 20% din obiectul cererii.
Mai mult decât atât, în susținerea admisibilității cererii astfel cum a fost formulată, a susținut contestatorul că, deși în legislația internă nu se regăsește vreun temei care să stabilească procedura de contestare a modului de stabilire a cauțiunii, practica a statuat că aceasta se poate invoca pe calea unei cereri de acordare de facilități la plata taxei de timbru, având ca temei de drept dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținere, face trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Starsbourg pronunțată în data de 20.12.2007 în cauza privind pe I. și alții împotriva Statului român.
Pentru aceste considerente, a solicitat instanței recalcularea taxelor stabilite în sarcina sa și, pe cale de consecință, recomunicarea acestora, dând astfel eficiență prevederilor art.6 din Convenția Drepturilor Omului, care dispun că orice persoană are dreptul la un proces echitabil și pentru a nu se restrânge accesul la justiție.
Față de capătul de cerere privind eșalonarea taxei de timbru și a cauțiunii, în situația în care instanța va menține dispozițiile contestate prin prezenta, a solicitat eșalonarea acestora, în rate egale, pentru cel mult 48 de luni, având în vedere ca persoana fizică nu are venituri decât cele realizate din desfășurarea activității de avocat și aceste venituri fiind în faza de executare de către organul fiscal.
A arătat că, în măsura în care veniturile realizate de cabinet sunt urmărite silit și posibilitatea persoanei fizice de a achita taxa judiciară de timbru și cauțiunea dispuse sunt limitate, susținând că veniturile brute ale cabinetului pe ultimele 3 luni sunt de 4.000 lei/lună, astfel că efortul financiar produs de obligarea la plata acestor taxe ar conduce la diminuarea excesivă a veniturilor persoanei fizice, iar potrivit art.8 alin.3, ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost ale vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.
De asemenea, pe rolul acestei instanțe se află pendinte dosare ce privesc urmărirea veniturilor realizate de către cabinet.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.80/2013, OUG nr.51/2008, NCPC și Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
În probațiune, contestatorul a depus la dosar, în copie, facturi emise de cabinet pe ultimele trei luni, extras portalul instanței de judecată privind cauze având ca obiect contestarea măsurilor de executare împotriva cabinetului, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului.
S. Fiscal Orășenesc Babadag prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea in contradictoriu cu C. C., la data de 22 octombrie 2014 a formulat întâmpinare la contestația la executare formulată de contestatorul C.I.A. C. C., împotriva actului de executare reprezentat de Poprirea nr._/08.07.2014 emisă de S. Fiscal Orășenesc Babadag, solicitând respingerea contestației la executare și menținerea formelor de executare ca fiind legale și temeinice .
În expunerea de motive s-a arătat că prin contestația la executare formulată contestatorul înțelege să se îndrepte împotriva actului de executare reprezentat de Poprirea nr._/08.07.2014 emisă de S. Fiscal Orășenesc Babadag.
Pentru stingerea creanțelor fiscale stabilite În sarcina debitorului C. C. s-a aplicat procedura de executare silită, întrucât a expirat termenul de scadenta/termenul de plata al obligațiilor fiscale înscrise in titlurile executorii menționate în poprire.
Astfel, contestatorul a fost înștiințat despre faptul că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente în conturile sale bancare pentru recuperarea sumelor devenite scadente și neachitate, având la baza - Titlu executoriu nr._ / 27.05.2013, Titlu executoriu nr._ / 26.11.2013, Titlu executoriu nr._/27.03.2014
Creanțele fiscale pentru care s-a dispus înființarea popririi În cauză au la baza trei titluri executorii distincte, emise pentru perioade de calcul diferite.
Din cele trei titluri executorii emise, doar pentru Titlul executoriu nr._/27.03.2014 contestatorul a formulat contestație la executare ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Babadag.
S-a învederat faptul că acțiunea introdusă - contestație la executare nu este motivată, contestatorul invocând motive ce vizează apărări de fond cu privire la însăși existența creanței stabilită prin titluri executorii, ajunse la scadență și neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 172 O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedura fiscală de către organele de executare, precum și, în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare in condițiile legii, Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Prin urmare, debitorul are la dispoziție două mijloace procedurale, unul prin care se poate contesta legalitatea întregii executări ca atare, în cadrul acesteia putându-se invoca impedimente la însăși începerea executării silite, și unul prin care se poate contesta un act de executare anume, pentru motive ce țin de exclusiv de legalitatea acestuia.
În primul caz, contestatorul nu mai poate invoca motive În legătură cu executarea însăși deoarece legea prevede o cale de atac separată, ce trebuie formulată cu respectarea unui anumit termen.
Prin urmare, în speță, al doilea caz, contestatorul nu poate invoca decât motive în legătură cu executarea însăși a actului de executare - Poprirea nr._/ 08.07.2014.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 718, alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, suspendarea executării se poate solicita numai pentru motive temeinice, or simplul fapt al contestatorului de a solicita suspendarea titlului executoriu s-a apreciat că nu poate fi reținut ca motiv temeinic în speță, nu poate conduce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării.
De asemenea, suspendarea executării este o măsura de excepție care se justifica numai daca actul conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce contestatorului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, condiție care din punctul său de vedere nu este îndeplinită în cauza de față.
În situația în care totuși instanța va considera ca sunt întrunite condițiile de admitere a cererii de suspendare formulată în cauza de fata, s-a solicitat a fi avute în vedere prevederile art. 718, alin. 2 din Noul Cod de procedura civila,
Astfel, în situația în care reclamantul nu va face dovada achitării cauțiunii stabilite de instanța, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind suspendarea, ca inadmisibilă.
Concluzionând, pentru considerentele arătate s-a solicitat respingerea contestației la executare formulata de C. C. ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinic și legal actul de executare, respectiv Poprirea nr._/08.07.2014 emis de S. Fiscal Orășenesc Babadag, precum și respingerea cheltuielilor de executare solicitate de contestator ca fiind total nejustificate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 si următoarele din codul de procedura civilă coroborat cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
La termenul din 15 ianuarie 2015 instanța din oficiu a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A. –S. Fiscal Orășenesc Babadag.
Prin sentința civila nr. 3243/12.02.2015 Judecătoria Babadag a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. FISCAL BABADAG.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că, potrivit disp. art. 284 cod pr.civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, a fost analizata cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – S. FISCAL ORĂȘENESC BABADAG .
Potrivit articolului 1 din HG nr. 520 din 24 iulie 2013 ,privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii.
Articolul 13 alin. 1 din aceeași hotărâre stipulează că, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, iar alineatul 3 prevede că, în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică, printre altele administrațiile județene ale finanțelor publice.
Alineatul 11 al articolului 13 din HG 520/2013 ,stipulează că ,în cadrul administrațiilor județene ale finanțelor publice, la nivelul municipiilor (altele decât cele reședință de județ) și orașelor pot funcționa, ca structuri subordonate, fără personalitate juridică, servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale la nivelul comunelor, conduse de șefi serviciu, respectiv de șefi birou.
Ordonanța de Urgență nr. 74 din 26 iunie 2013, privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative ,prevede în art. 11 alin. 3 că ,pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1). De la aceeași dată, în litigiile în care direcțiile generale ale finanțelor publice județene au fost mandatate să asigure reprezentarea structurilor ierarhic superioare, calitatea de reprezentant al acestora se transmite către direcția generală regională a finanțelor publice care a preluat activitatea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene respective.
Raportat la speță și față de dispozițiile legale susmenționat prima instanta a retinut că personalitate juridică are Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., astfel că pe cale de consecință a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Fiscal Orășenesc Babadag și a respins contestația la executare .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel contestatorul C. C. criticând-o ca nelegala si netemeinica.
Considera apelantul ca soluția instanței de fond este eronata, considerându-se ca S. Fiscal Orășenesc Babadag nu are calitate procesuala pasiva, motivat de prevederile HG 520/2013 care stabilesc faptul ca Serviciile fiscale municipale si orășenești nu au personalitatea juridica.
Argumentul nu poate fi reținut, si nu poate conduce la respingerea contestației, având in vedere prevederile art. 56 alin.2 din Noul Cod de Procedura Civila, care arata ca “Pot sta in judecata asociațiile, societățile sau alte entități fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii”.
S. Fiscal Orășenesc Babadag este constituit ca efect al prevederilor HG 520/2013, prin reorganizarea Administrației Finanțelor Publice Babadag, si are conducere proprie, astfel cum se arata chiar in art. 13 alin 1 I din Hotărârea invocata de către parata.
Capacitatea de folosință a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: normele procedurale de la art. 56 NCPC fac vorbire despre capacitatea de folosință necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepția de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosință, una judiciară. De altfel, argumentul că organele fiscale nou create nu au personalitate juridică și de aceea nu pot sta în judecată ca și continuatoare ale fostelor organe fiscale nu are nici suport logic și nici juridic deoarece nici în vechea reglementare a codului de procedura civila aceste organe fiscale nu avea personalitate juridică.
Dispozițiile OUG 74/26.06.2013 invocate de instanța de fond nu au relevanta in cauza, făcând vorbire strict de preluarea calității procesuale intervenite ca urmare a schimbărilor aduse de HG 520, de subrogarea in drepturile si obligațiile instituțiilor ce aveau calitatea de parte in procese aflate in derulare la data intrării in vigoare a Ordonanței, data mult anterioara formulării prezentei contestații.
Mai mult decât atât, in dosar s-a dispus comunicarea acțiunii si către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. si Administrația Județeana a Finanțelor Publice Tulcea, DGRFP G. aceasta formulând si întâmpinare in cauza.
Cu toate acestea, deși apelantul am solicitat ca in cazul in care se constata lipsa calității procesuale pasive a Serviciului Orășenesc Babadag, judecata sa fie continuata in contradictoriu cu DGRFP G., instanța de fond a înlăturat in mod nejustificat aceasta solicitare, si a dispus respingerea contestației fara a intra pe fondul acesteia.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Examinând hotărârea atacata in raport de motivele invocate Tribunalul constata apelul ca fondat.
Contestatorul apelant s-a îndreptat prin contestația la executare pe care a formulat-o împotriva actelor de executare silita întocmite in dosarul de executare silita de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Tulcea – S. Fiscal Orășenesc Babadag.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală:
„ Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii.”
Potrivit art. 13 alin.(1), (3 lit. b si c), si (11) din același act normativ:
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.
(3) În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:
b) administrații județene ale finanțelor publice;
c) servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale;
11) În cadrul administrațiilor județene ale finanțelor publice, la nivelul municipiilor (altele decât cele reședință de județ) și orașelor pot funcționa, ca structuri subordonate, fără personalitate juridică, servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale la nivelul comunelor, conduse de șefi serviciu, respectiv de șefi birou.
Potrivit art. 22 alin. (3) c.pr.civ.:
(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție.
Aceasta dispoziție reprezintă o derogare de la principiul disponibilității parților in procesul civil, întrucât poate fi exercitat chiar in ipoteza împotrivirii parților, si este stabilit numai in cazurile expres prevăzute de lege.
In speța emitentul actelor de executare silita contestate, respectiv S. Fiscal Orășenesc Babadag este o instituție publica fara personalitate juridica, potrivit actelor normative arătate mai sus.
Potrivit art. 7 lit. A pct. 32 din HG nr. 520/2013:
În realizarea funcțiilor sale, Agenția are, în principal, următoarele atribuții:
A. Atribuții generale:
32. reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale, precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale și vamale, precum și cu orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției.
Din Anexa 2 la HG nr.520/2013 rezultă că Direcția Regională a Finanțelor Publice G. include în competența sa teritorială și județul Tulcea.
Din Anexa nr.2 la Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1104/01.08.2013 rezultă că Direcția Generală Regională G. include și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, unitate fără personalitate juridică.
Prin ordinul nr.1500/2013 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, art. (2), șeful administrației din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice a fost împuternicit să semneze acte cu caracter juridic întocmite de serviciul biroul juridic din subordinea directă în litigiile aflate în fața instanțelor judecătorești din circumscripția județului, precum și cele aflate pe rolul I.C.C.J. ori alte instanțe, în care Administrația Județeană a Finanțelor Publice este parte.
Reprezentarea in teritoriu in speța a intereselor Agenției Naționale de Administrare Fiscala este asigurata de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. care poate da puteri de reprezentare Administrației Județene a Finanțelor Publice Tulcea.
In consecința, fata de dispozițiile legale arătate mai sus prima instanța a soluționat in mod greșit cauza pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Fiscal Orășenesc Babadag, aceasta având obligația de a pune in discuția partilor si de a dispune citarea in cauza in calitate de parata a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G. cu care contestația la executare de fata trebuia sa se judece in contradictoriu.
Așa fiind, in raport de aceste considerente, in temeiul art. 480 c.pr.civ. apelul a fost admis, a fost anulata hotărârea atacata si trimisa cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelantul contestator C. C., cu domiciliul în București, sector 3, ..23, ..5, ., împotriva sentinței civile nr.62/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, și A.-S. FISCAL BABADAG, cu sediul în Babadag, ..10, jud.Tulcea, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Pentru judecător E. N. aflat în CO
potrivit art.426 alin 4 NCPC, semnează Președintele instanței
R. A. V.
Jud. fond EISL
Tehnored.jud.EN/28.06.2015.
Gref.NM/5ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 577/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
