Plângere contravenţională. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 162/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 162/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent M. I.-D., cu domiciliul în G., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.373/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.TULCEA - S. RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea din 20 februarie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei G., la data de 12.08.2013 și înregistrată sub nr._/233/2013, petentul M. I. D. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 21.07.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – S. RUTIER, ca netemeinic și nelegal.
Prin sentința civilă nr.3668/11.04.2014 Judecătoria G. a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Babadag, reținându-se incidența disp. art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 care instituie o regulă de competență teritorială specială, derogatorie de la dreptul comun, instanța competentă în soluționarea cauzelor contravenționale fiind judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag sub nr._ .
Intimatul I.P.J. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.373 din 10 septembrie 2014 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. I. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 21.07.2013 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – S. RUTIER, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2013 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – POLIȚIA ORAȘ BABADAG, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, aplicându-i-se 9 puncte amendă în cuantum de 720 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, reținându-se că, în data de 21.07.2013, în jurul orei 18:57, petentul a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22D, în localitatea Caugagia, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare TL o4 ALL din dotarea Serviciului Rutier, circulând cu 92 km/h.
Verificându-se procesul verbal de contravenție, s-a constatat de către prima instanță că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” din actul sancționator s-a consemnat că „Nu recunosc fapta”.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține nici alte vicii de formă care să atragă anularea.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție s-a apreciat criticile petentului ca neîntemeiate.
Având în vedere că, prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Petentul, desi a contestat temeinicia procesului-verbal și veridicitatea situației de fapt, sustinerile sale sunt infirmate de dovezile produse de intimat, plansele foto si înregistrarea video prin imaginile capturate si inregistrarea realizata, reliefand fara nici o indoiala ca fapta s-a savarsit in localitate .
Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct.3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr.301/2005, cu modificările și completările ulterioare, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la cerințele prevăzute în actul normativ sus menționat.
În cauză, s-a constatat din examinarea dovezilor depuse de intimată că au fost respectate cerințele normei sus menționate la întocmirea procesului verbal.
De altfel, s-a reținut că planșa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate întocmi un proces verbal de contravenție pentru depășirea limitei de viteză maximă admisă și prin care se probează că cele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund adevărului.
Potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În raportul întocmit de agentul constatator A. I. s-a consemnat că la data de 21.07.2013 în jurul orelor 18,57 în timp ce efectua serviciul de supraveghere și control în trafic în localitatea S. Rusă i s-a comunicat de către agent T. S. prin stația de emisie recepție să oprească autoturismul cu nr.de înmatriculare_ care a circulat cu viteza de 92 km/h în localitatea Caugagia, abatere înregistrată de aparatul radar Pytthon II montat pe auto_, motiv pentru care a oprit autoturismul și a constatat că era condus de numitul M. I. D., întocmindu-i acestuia proces verbal de constatare a contravenției.
Dovada de înregistrare fotografică indică faptul că viteza maximă avută la momentul înregistrării a fost de 92 km/h în localitate, petentul depășind astfel limita prevăzută de lege.
Din analiza buletinului de verificare metrologică nr._ din data de din 23.08.2012 emis de către Biroul Român de Metrologie Legală – Laboratorul de Metrologie, depus la dosarul cauzei de intimat la solicitarea primei instanțe, ulterior celui înaintat odată cu întâmpinarea, a reiesit că verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat măsurarea vitezei în cauză era valabilă la data constatării contravenției și că acesta a fost eliberat pentru cinemometrul de control rutier tip R. Python II montat pe autoturismul Dacia L. cu nr._ .
Ca atare, organul constatator probând săvârșirea faptei de către petent, în cauză constatându-se de asemenea îndeplinirea cerințelor legale pentru folosirea ca probă a înregistrări electronice, s-a apreciat criticile petentului ca nefondate.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul M. I. D..
În motivarea apelului se arată că, deși în considerentele sentinței judecătorul fondului a luat act de împrejurarea că a susținut că localitatea Caugagia la care se face referire în procesul verbal nu era semnalizată conform art.6 pct.17 din OUG nr. 195/2002, respectiv nu era semnalizată . și nici nu era amplasat vreun indicator limitator de viteză (aspect menționat și la rubrica obiecțiuni din Procesul verbal contestat), “a omis” să se pronunțe cu privire la acest aspect ce vizează latura subiectivă a presupusei contravenții, iar potrivit Art.ll din OG 2/2001 „Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul erorii de fapt dacă are legătură cu fapta savarșită”.
Arată în continuare apelantul că prin maniera în care s-a făcut analiza motivelor de nulitate a Procesului verbal de contravenție i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO, drept ce nu poate fi considerat efectiv, întrucât argumentele și probele invocate nu au fost analizate efectiv de instanță, nefiind reflectate în sentința pronunțată.
Învederează apelantul că însușijudecătorul fondului la alin. 4-5 fila 4 din Hotărârea atacată recunoaște la nivel formal că, contravenția retinută în sarcina sa întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 paragraful 1 din CEDO și că ar trebui să beneficieze de garanțiile procesuale specifice în materie penală, iar agentul constatator ar trebui sa dovedească vinovația sa.
Precizează apelantul că deși imaginile produse de agentul constatator nu fac dovada că localitatea Caugagia la care se face referire în Procesul verbal ar fi avut semnalizată . sau că era amplasat vreun indicator limitator de viteză, prima instanță a asociat nepermis faptul înregistrării sale în localitatea respectivă cu intenția sa de a săvârși contravenția privind depășirea vitezei legale in localitate.
Ori, tocmai „eroarea de fapt,, este și motivul principal invocat, raportat la faptul că nu a știut că urma să intre într-o localitate (nelocuind și nefrecventând zona respectivă) și la faptul că localitatea Caugagia la care se face referire în Procesul verbal nu avea semnalizată . si nici nu era amplasat vreun indicator limitator de viteză.
Concluzionează apelantul că nici agentul constatator nu a afirmat prin întampinare că ar fi existat indicatoarele respective, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și în rejudecare admiterea plângerii contravenționale, anularea Procesului verbal de contravenție și a sancțiunilor aplicate.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civilenr.373 pronunțată la data de 10.09.2014 ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea la data de 21.07._, apelantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 de lei și 6 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut prin actul sancționator că, la data mai sus arătată, apelantul a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22D, în localitatea Caugagia, Județul Tulcea fiind înregistrat de aparatul radar circulând cu viteaza de 92 km/h.
Criticile apelantului cu privire la temeinicia procesului verbal sunt întemeiate.
Art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 stabilește că, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar art. 49 alin. (1) din același act normativ arată că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Art. 6 pct. 17 din O.U.G. nr. 195/2002 definește localitate ca fiind: cătunul, satul, . ale căror intrări și ieșiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale, iar art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 prevede obligația administratorului drumului public de a instala, la . din localitate, indicatoare cu aceste semnificații.
Așadar, pentru a reține existența contravenției constând în depășirea vitezei maxime admise în localitate este necesar ca localitatea respectivă să fie semnalizată în conformitate cu dispozițiile legale mai sus arătate.
În cauza dedusă judecății rezultă din adresa nr. 605/2015 emisă de C.N.A.D.N.R. (fila 43) că la data de 21.07.2013, că . pe D.N. 22 A nu era semnalizată, împrejurare în raport de care tribunalul concluzionează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina apelantului.
În aceste condiții, tribunalul constată că soluția instanței de fond este greșită, astfel că va admite apelul, cu consecința schimbării în tot a sentinței civile nr. 373/10.09.2014 a Judecătoriei Babadag în sensul că va fi admisă plângerea și se va dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/21.07.2013 încheiat de I.P.J. Tulcea ca netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul petent M. I.-D., cu domiciliul în municipiul G., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 373/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.TULCEA - S. RUTIER, cu sediul în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 373/10.09.2014 a Judecătoriei Babadag în sensul că admite plângerea.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/21.07.2013 încheiat de I.P.J. Tulcea ca netemeinic.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud. fond. A.A.
Redactat jud. S.G./02.03.2015
Tehnoredactat gref. L.R./ G.R./16.03.2015/4 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 688/2015. Tribunalul... → |
|---|
