Plângere contravenţională. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2151/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.202
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: L. D. P.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2423/22.09.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent C. P., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 04.03.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
La data de 25.03.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, plângerea formulată de petentul C. P. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 13.03.2014, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Prin sentința civilă nr. 2423 din 22 septembrie 2014, Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului-verbal . nr._ din 13.03.2014 încheiat de intimat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 13.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se în fapt că în aceeași zi, la ora 17:53, pe . Tulcea, acesta a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe banda a III-a cu direcția de deplasare Cartier Vest către Complex P., iar la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător din dreptul restaurantului Moara cu N., nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni care se angajase regulamentar în traversarea străzii, pe banda a II-a pe sensul de mers al vehiculului, fapta de natură contravențională fiind prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
A mai reținut instanța că potrivit art. 6 pct. 19 și 20 din același act normativ, prin mijloc tehnic certificat se înțelege dispozitivul care dovedește consumul de produse ori substanțe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație; de asemenea, prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori este destinat măsurării vitezei.
Sub acest aspect, s-a constatat că intimatul a depus la dosar pe suport electronic o înregistrare efectuată de camera de supraveghere a traficului rutier montată pe . giratoriu P.-M.) de către Primăria Tulcea și aflată în administrarea Direcției de Poliție Locală.
Prima instanță a mai reținut că petentul a contestat situația de fapt, arătând la rubrica mențiuni din procesul-verbal faptul că "pietonii erau pe trotuar".
Instanța a apreciat că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, era necesar să se dovedească faptul că acesta și-a continuat deplasarea deși a observat intenția pietonului de a traversa, iar prin aceasta l-a determinat pe cel din urmă să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, ceea ce nu se verifică în cauză.
Din înregistrarea video depusă la dosar de intimat, a rezultat că deplasarea autoturismului condus de către petent nu a stânjenit în niciun fel pietonul, care nu a fost nevoit să oprească, să își modifice direcția sau viteza de deplasare. Petentul circula pe . Tulcea pe banda a III-a pe sensul de mers dinspre Cartier Vest către centru, în timp ce pietonul a pătruns pe carosabil în premomentul trecerii autoturismului peste marcaj. În zonă, circulația se desfășoară pe trei benzi pe sens, astfel că lățimea străzii a permis celor doi participanți la trafic să se deplaseze simultan fără a fi stânjeniți unul de celălalt. Trecerea vehiculului peste marcaj a durat o scurtă perioadă de timp, interval în care pietonul nu a reușit să străbată banda a II-a de mers, contrar susținerilor intimatului, concluzie ce se desprinde din vizualizarea înregistrării video, care pune în evidență dinamica deplasării celor doi participanți.
A arătat judecătorul fondului că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În ceea ce privește forța probantă a proceselor-verbale, instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acesta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A mai reținut instanța că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, prima instanță a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În prezenta cauză, instanța a considerat că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, câtă vreme probele administrate relevă o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul său, nefiind realizată latura obiectivă a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, susține apelantul-petent că instanța a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, hotărârea fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Cu privire la probele administrate, arată apelantul-intimat că înregistrarea video face dovada faptului că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii, din această înregistrare putându-se observa în mod clar cum pietonul era deja angajat în traversarea străzii, aflându-se pe marcajul pietonal, în cursul traversării, pe banda a II-a, când autoturismul condus de către petent s-a apropiat de marcajul trecerii de pietoni, circulând pe banda a III-a și având în vedere că pietonul se afla deja pe trecerea de pietoni pe sensul de mers, petentul avea obligația de a opri pentru a-i acorda prioritate.
Referitor la normele legale avute în vedere de către instanța de judecată, consideră apelantul-petent că aceasta a făcut o greșită interpretare și aplicare a acestora, instanța reținând în motivarea sa art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului întrucât nu s-a dovedit că, prin continuarea deplasării autoturismului condus de către petent, pietonul a fost obligat să își modifice brusc direcția de deplasare ori să oprească.
Apreciază apelantul-intimat că dimpotrivă, în cauză nu trebuia să se verifice cele reținute de către instanță deoarece H.G. nr. 1391/2006 pentru probarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 în capitolul 5 intitulat „Reguli de circulație” reglementează situațiile în care conducătorii de vehicule sunt obligați să acorde prioritate de trecere celorlalte vehicule care circulă pe drumul public, la art. 135 lit. h fiind prevăzută obligația conducătorului de vehicul de a acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Consideră apelantul-intimat că acordarea priorității pietonilor este o situație specială, în care pietonul doar traversează drumul public, conducătorul de vehicul fiind obligat să-i acorde prioritate de trecere, iar verificarea elementelor constitutive reținute de către instanța de judecată nu ar constitui decât o stare de pericol pentru pietonii angajați în traversarea drumurilor publice, dacă neacordarea de prioritate acestora s-ar verifica doar atunci când ar fi nevoiți să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare, ori să oprească pe trecerea de pietoni din cauza vehiculelor care circulă pe drumurile publice.
Față de toate aceste motive, solicită admitea apelului, anularea în tot a sentinței instanței de fond și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind întocmit în mod legal și temeinic.
În apărare petentul C. P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Deși instanta reține ca aplicabile dispozițiile art.135 lit.h din HG nr.1391/2006 evocate si de apelantă conform cărora există obligativitatea acordării prioritații de trecere față de pietonii care traversează drumul public prin loc special amenajat atunci cand aceștia se află pe sensul de mers al vehiculelor, se apreciază că aceste prevederi trebuie aplicate in corelație cu dispozițiile art.6 pct.1 din OUG nr.195/2002.
Acest text normativ definește prioritatea de trecere ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevră, dacă prin acestea ii obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare, sau să oprească.
În speță însă, așa cum corect a reținut prima instanță, petentul-intimat se deplasa cu autoturismul pe . Tulcea, pe banda a III-a de circulație, pe sensul de mers dinspre Cartier Vest spre centru, iar în momentul în care autoturismul traversa efectiv trecerea de pietoni, pietonii se aflau abia pe banda I de circulație mergand spre banda a II-a, fără a reuși să o traverseze total, astfel că nu au fost stânjeniți în niciun mod de autoturismul petentului.
Dinamica deplasării participanților la trafic este pusă în evidență de înregistrarea video depusă în probatoriu la dosarul cauzei, astfel că critica formulată în apel va fi înlăturată ca neîntemeiată.
Constatând că a fost înlăturată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție și nefiind alte motive de nulitate a hotărarii atacate, conform dispozițiilor art.480 alin.1 N.C.p.c. apelul va fi respins ca nefondat, urmând a fi menținută sentința pronunțată în mod corect și legal de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2423/22.09.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent C. P., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2015.
Președinte, Judecător,
N. G. D. L. D. P.
Grefier,
P. L.
Jud. fond I.S.
Redactat jud. L.D.P./20.04.2015
Tehnoredactat gref. P.L./20.04.2015/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 168/2015. Tribunalul... → |
|---|
