Pretenţii. Decizia nr. 270/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 4459/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 270
Ședința publică de la data de 01 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2882 din data de 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât O. V., cu domiciliul în ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 01.04.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub numărul_ la data de 01.07.2014 reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului O. V. la plata sumei de 2269,55 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care acesta a beneficiat în perioada 17.07._11 și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență Tulcea - Secția Chirurgie, urmare unei agresiuni. I-a fost acordată asistență medicală pentru tratarea leziunilor suferite iar C.A.S. Tulcea a decontat aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea lor de la persoana vinovată.
Potrivit reclamantului, cum nu există o hotărâre de condamnare a persoanei vinovate de producerea accidentului, obligația de plată a cheltuielilor de spitalizare revine beneficiarului direct al serviciilor medicale, a cărui neglijență constă în faptul că nu a solicitat sau nu a întreprins nici un demers juridic pentru tragerea la răspundere a persoanei care i-a produs o daună sănătății.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie, (mai multe adrese, din care rezulta ca aceasta nu a formulat plângere împotriva agresorului pentru evenimentul mai sus menționat s.a., foaia de observație clinică generală, un decont de cheltuieli, un borderou– filele 5-14).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 - 999 din cod civil in vigoare la data nașterii raportului juridic, coroborate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2882 din 20 octombrie 2014 a respins cererea formulată de către reclamant, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 17.07._11 pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență Tulcea - Secția Chirurgie, urmare unei agresiuni. I-a fost acordată asistență medicală pentru tratarea leziunilor suferite, iar C.A.S. Tulcea a decontat aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea lor de la persoana vinovată.
Din interpretarea dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesar ca reclamantul să dovedească toate condițiile răspunderii respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâtului.
Or, reclamantul nu face dovada în prezenta cauză a vinovăției pârâtului (sub forma culpei sau neglijenței). Această culpă ar fi putut fi antrenată, eventual, dacă pârâtul ar fi avut obligația sesizării organelor judiciare despre . produsă împotriva sa. Cum o astfel de obligație legala nu există, nici vinovăția pârâtului nu este dovedită.
Dimpotrivă, reclamantul este cel care trebuie să depună diligențe pentru recuperarea sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare de la persoana vinovată de producerea agresiunii și nu de la persoana care a beneficiat de serviciile medicale.
Nu este imperios necesar ca împotriva agresorului să se fi formulat vreo plângere penală sau ca acesta să fi fost condamnat pentru comiterea vreunei infracțiuni, ci reclamanta trebuie doar să identifice persoana vinovată și să dovedească vinovăția acesteia prin orice mijloc de probă.
În ceea ce privește temeiul de drept indicat de reclamant ( art. 998 -999 Cod civil) s-a reținut că, pentru ca pârâtul să răspundă delictual, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă care nu există raportat la pretențiile formulate.
În aceste condiții s-a constat că în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală cererea reclamantului este nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, pârâtul a declarat la prezentarea în spital că a fost victima unei agresiuni, fiind internat de la data 17.07.2011 până la 22.07.2011 la Secția Chirurgie a spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 2.269,55 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire Urgențe, pârâtul a fost internat într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate de Unitatea de primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însa sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâtul declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006- pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unui accident rutier, iar ulterior, „împăcându-se” probabil cu autorul nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la acesta suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital si nici nu a mai formulat o plângere împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta Tulcea nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabilă de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta în instanță, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
De asemenea, apelantul a mai arătat că, nu există nici o excepție în acest sens în cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar dacă acestea au fost „victime” și nu se fac vinovate că au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
In cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce l-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
In consecința, apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr.2882 din 29.10.2014, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 2.269,55 lei, suma ce va fi actualizată până la data plații efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc. civ.
Intimatul O. V. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de apelantul-reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului-posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Cum identitatea agresorului nu a fost făcută cunoscută, apelantul- reclamant nu a putut folosi calea penală și nici pe cea civilă pentru îndeplinirea obligației sale.
Deși sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., apelantul- reclamant a arătat că și-a îndeplinit sarcina de a-i aduce la cunoștință existența prejudiciului, necesitatea achitării acestuia și lămuririle necesare prin emiterea adresei nr._/25.08.2011.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare identificării titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
Mai mult, instanța reține și că prin adresa nr._/25.08.2011 reclamantul l-a invitat pe pârât să se prezinte la compartimentul său financiar pentru a da lămuriri și pentru a nu se ajunge la recuperarea sumei solicitate prin instanță, însă pârâtul nu s-a prezentat.
În subsidiar, se mai reține și că în condițiile acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiunea apelantului-reclamant este pe deplin îndreptățită, fiind îndeplinite toate condițiile acțiunii în restituire.
De precizat este că, în cauză, a avut loc o mărire a unui patrimoniu cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, deși această mărire nu provine dintr-o faptă ilicită.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează să fie admis apelul.
În consecință, va fi schimbată în tot hotărârea atacată în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.269,55 lei reprezentând c/val cheltuieli de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2882 din data de 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât O. V., cu domiciliul în ..
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.269,55 lei reprezentând c/val cheltuieli de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 aprilie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | Gefier, D. B. |
Red.sent.civ. jud. V.C.
Red. dec.civ. jud. R.A.V./06.04.2015
Tehnoredactat gref. D.B./06.04.2015/4 ex.
. ex. apelant, 1 ex. intimat/
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 168/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
