Plângere contravenţională. Decizia nr. 279/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 1782/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent O. C., cu domiciliul în G., .. 5, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2424/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Încheiere de ședință din data de 26 martie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată când pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la data de 12.03.2014, petentul O. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.03.2014, încheiat de intimatul I.J.P. Tulcea, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, petentul a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât autoturismul său este dotat cu sistem de control prin computer al vitezei. A mai arătat petentul că imediat după observarea indicatorului de intrare în localitate a adaptat viteza pentru intravilan. Întrucât nu cunoștea localitatea, fiind din afara județului, orice depășire a vitezei dacă ar fi reală nu ar putea viza decât o zonă foarte scurtă din apropierea indicatorului.
În susținerea plângerii, petentul a depus în copie certificată pentru conformitate înscrisuri respectiv, procesul-verbal de contravenție contestat exemplarul nr. 2.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal și a depus la dosar raportul agentului constatator, planșe foto, înregistrare video pe suport electronic, buletinul de verificare metrologică nr._/26.08.2013, atestat operator, fișa de evidență auto pentru conducătorul auto, procesul-verbal de contravenție contestat exemplarul 1.
A susținut intimatul că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege. A mai arătat intimatul că din planșele foto și din înregistrarea video rezultă fără niciun dubiu că petentul a circulat cu 110 km/h în condițiile în care viteza de deplasare a vehiculelor pe sectorul de drum în cauză este limitată de lege la 50 km/h.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.2424 din data de 22 septembrie 2015 a respins plângerea contravențională formulată de petentul O. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, ca nefondată.
De asemenea, a respins cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, reținându-se în sarcina sa că, în aceeași zi, a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ pe . din localitatea Somova, județul Tulcea, pe ruta Isaccea – Tulcea, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, circulând cu viteza de 110 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prima instanță a reținut că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i garanta petentului exercitarea dreptului la un proces echitabil, însă susținerile sale nu au fost dovedite, neexistând vreo dovadă la dosar din care să rezulte nevinovăția acestuia.
Din contră, instanța a constatat că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului au fost constatate printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din planșele foto existente la dosar se poate observa că autovehiculul mai sus menționat a fost depistat la momentul 10:57:22 circulând cu o viteză de 110 km/h, fiind evidențiat și numărul de înmatriculare al acestuia.
În conținutul procesului-verbal contestat s-a inserat faptul că auto marca Hyunday cu numărul de înmatriculare_ a fost înregistrat de aparatul radar Python II montat pe autospeciala_, a cărui documentație a fost depusă la dosar.
A mai reținut prima instanță că, raportat la datele speței, nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de erori, neexistând niciun dubiu rezonabil că petentul nu ar fi comis fapta.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, a reținu instanța de fond că, amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În acest sens, s-a reținut că pericolul relativ ridicat al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, ceea ce poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea corporală a participanților la trafic, nefiind oportună înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului. În plus instanța constată că petentul nu se află la prima abatere în domeniul circulației pe drumurile publice, așa cum rezultă din fișa sa de evidență auto.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul O. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei
A arătat apelantul că, instanța de fond în mod greșit a reținut că apărarea sa trimite exclusiv la faptul că a circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată de aparatul radar și că în acest sens probele sale nu sprijină susținerea netemeiniciei actului sancționator.
A mai precizat apelantul că, după cum se poate observa în înregistrarea video, în dreptul indicatorului ce marchează schimbarea limitei vitezei acesta se afla în procedura de adaptare a vitezei la cea prevăzută pentru localități astfel că în dreptul radarului limita nu era depășită.
Amplasarea aparatului radar și înregistrarea vitezei s-a făcut în zona în care începea practic localitatea cu scopul de a aplica amenzi întrucât niciun conducător auto nu poate reduce viteza instantaneu de la 110 km/oră la 50 km/oră în dreptul indicatorului.
A mai arătat apelantul că, potrivit dispozițiilor STAS 1848/1966, în vigoare și la această dată, amplasarea indicatoarelor trebuie să se facă astfel încât să se preîntâmpine producerea evenimentelor rutiere, iar reducerea vitezei trebuie să se facă prin indicatoare progresive asupra vitezei.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și rejudecând pe fond, să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea în tot a actului sancționator, precum și plata cheltuielilor de judecată,
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Astfel, apelantul petent a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei aplicându-se și pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile fiind întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.03.2014 pentru faptul că, în aceeași zi, a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ pe . din localitatea Somova, județul Tulcea, pe ruta Isaccea – Tulcea, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, circulând cu viteza de 110 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și este sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Critica principală susținută de apelantul petent în cauză vizează faptul că amplasarea indicatorului rutier ce impune reducerea vitezei, ca și amplasarea aparatului radar s-au făcut la . scopul de a aplica amenzi întrucât reducerea vitezei nu poate fi practic realizată de nimeni într-un interval de timp atât de scurt. S-a mai invocat că, în dreptul indicatorului se afla în procedură de adaptare a vitezei de circulație, astfel că în dreptul radarului limita de viteză nu era depășită.
Instanța de control judiciar nu poate însă reține această afirmație întrucât, pe de o parte, atât planșa fotografică ( filele 17-18 dosar fond ), cât și înregistrarea video relevă fără tăgadă împrejurarea că apelantul petent depășise suficient de mult indicatorul de limitare a vitezei în momentul înregistrării depășirii vitezei, iar pe de altă parte, obligativitatea respectării semnificației indicatorului începe chiar din punctul în care este instalat acesta și se întinde până la limita teritorială a respectivei localități dacă nu este întâlnit un alt indicator care să anuleze mai înainte restricționarea vitezei.
Potrivit art. 66 din HG nr. 1391/2006 rezultă că „Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricție sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunță ., semnificația lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului "Ieșire din localitate", cu excepția locurilor unde alte indicatoare dispun altfel”.
Probatoriul administrat a mai dovedit neîndoielnic faptul că, indicatorul de limitare a vitezei de circulație în interiorul localității se afla instalat la loc vizibil, astfel încât conducătorul auto avea posibilitatea din timp să ia măsuri în sensul respectării sale, adaptând viteza de circulație până la întâlnirea acestuia.
Neprocedând însă în maniera arătată a încălcat în mod neechivoc obligativitatea de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula, limită reglementată de dispozițiile art. 49 alin.1 din OUG 195/2002 care stipulează că „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”.
Așa cum corect a reținut deja prima instanță care a realizat o legală și judicioasă analiză a situației de fapt, dar și a încadrării în drept, în speță sunt întrunite toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002, iar apelantul petent nu a reușit să dovedească o altă situație de fapt decât cea anterior prezentată.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispoziților art. 480 alin.1 NCPC apelul este privit ca nefondat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - petent O. C., cu domiciliul în G., .. 5, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2424/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.I.S.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/28.04.2015
Tehnored.gref.B.F.V./28.04.2015./4 ex./.. apelant/1 ex. intimat
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
