Plângere contravenţională. Decizia nr. 359/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3079/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 359/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - intimată A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3117 din data de 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - petentă P. B. ROMÂNIA SA, cu sediul procesual ales în București, sector 1, ., ., având ca obiect plângere contravențională și reexaminare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că intimata nu a formulat întâmpinare în termen procedural, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare a cauzei instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 6.05.2014 sub nr._ petenta P. B. România SA a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/336 din data de 14.04.2014 încheiat de intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud - Est G., solicitând anularea acestuia și suspendarea prin încheiere a executării măsurilor dispuse, înainte de soluționarea plângerii.
În motivarea în fapt a acțiunii, petenta a arătat că, la data de 17.09.2008, banca a acordat un credit ipotecar - refinanțare clientului Denusi S., conform contractului de credit nr._/17.09.2008, limita fiind de 77.429 euro, pe o perioadă de 30 de ani, cu un număr de 360 rate lunare egale. La data acordării creditului numita Denusi S. deținea calitatea de angajat in cadrul P. B. Romania S. A. împrumutul fiind un credit acordat de către angajator in condiții de favoare, cu o dobânda anuala efectiva mai mica decât cea practicata pe piața si care nu se oferea clienților externi.
Petenta a precizat că, la data de 01.02.2009, au fost operate modificări ale ratei dobânzii, în contextul internațional de la sfârșitul anului 2008, care a dus la creșterea costului finanțării pentru banca, modificări făcute conform condițiilor contractuale, agreate de numita Denusi S. conform notificării trimise nr. 1639/13.02.2009. Începând cu data de 30.11.2013, contractul de credit a fost modificat prin semnarea actului adițional nr. 1/23.05.2013 stabilindu-se modificarea dobânzii, introducerea comisionului de administrare credit, a prevederilor privind contul curent și completarea subcapitolului „garanții” cu prevederi specifice contractelor de credit acordate clienților externi.
A susținut petenta, că prin semnarea actului adițional, numita Denusi S. a agreat si si-a însușit perceperea de către P. B. Romania S.A. a comisionului de administrare credit, fiind aplicabile prevederile art. 1270 din Codul civil, în sensul că, un contract valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.
S-a arătat că în urma sesizării formulate de numita Denusi S., P. B. România SA a fost sancționata contravențional prin procesul-verbal contestat cu amenda in cuantum de 20.000 lei, iar măsura propusa/dispusa in conformitate cu prevederile legale este cea prevăzută de art. 88 alin. 1 lit. b) din O.U.G. 50/2010 constând in restituirea sumelor încasate fără temei legal, și aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, in termen de maximum 15 zile. S-a reținut încălcarea art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, iar sancțiunea a fost aplicată in baza art. 86 alin. 2 din același act normativ.
Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal pe considerentul că fapta constatata nu se încadrează in textul de lege indicat, în condițiile în care, potrivit art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, prevederile art. 36 alin. 1 nu sunt aplicabile contractelor de credit încheiate înainte de . actului normativ.
A mai susținut petenta că procesul-verbal este lovit de nulitate și prin prisma încălcării dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât organul constatator nu a indicat data săvârșirii presupuselor contravenții.
Legal citată, intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud – Est G. nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.3117 din data de 14 noiembrie 2014 a admis plângerea contravențională formulată de petenta P. B. România SA, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud – Est G. și a anulat procesul-verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/336 din data de 14.04.2014 încheiat de A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud – Est G., petenta a fost sancționată conform art. 36 alin. 1 și art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010 cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reținându-se faptul că „în urma cercetării reclamației înregistrata la CJPC Tulcea cu nr. 99 din 14.03.2014 s-a constatat ca banca, începând cu data de 30.11.2013, odată cu trecerea contractului de credit nr._/17.09.2008 pe condiții de client extern, a perceput dnei Denusi S., un nou comision. Astfel începând cu data de 31.12.2014 pe lângă comisionul de administrare cont curent, banca retine in mod ilegal si comisionul de administrare credit”
Pe lângă amenda aplicată, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. 1 lit. b) și c) din OUG 50/2010 2 „restituirea sumelor încasate ca și comision de administrare credit, precum și aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, . maximum 15 zile”.
Din probatoriul administrat s-a constatat că argumentele aduse de petentă în susținerea plângerii sunt întemeiate.
Astfel, instanța a reținut că O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a intrat în vigoare la data de 9 iunie 2010, ca o necesitate pentru transpunerea și implementarea în legislația națională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligațiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieței interne comunitare, ce impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.
Potrivit art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 „prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 371, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. 2, ale art. 57 alin. 1 și 2, precum și ale art. 66 - 71.”
În condițiile în care contractul de credit ce a făcut obiectul verificărilor a fost încheiat la data de 17.09.2008, fiind în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, iar măsura de sancționare a petentei a fost dispusă în temeiul art. 36 alin. 1, art. 86 alin. 2 și 88 alin. 1 lit. b) și c), este evident că organul constatator a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 95 din actul normativ, făcând o greșită interpretare și aplicare a unor norme legale care nu erau aplicabile convenției dintre părți.
Ca atare, a fost admisă plângerea petentei și s-a dispus anularea procesului-verbal contestat.
În privința cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse de organul constatator, prin încheiere înainte de soluționarea acțiunii, aceasta este nefondată, prin raportare la dispozițiile art. 88 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, potrivit cărora „contestarea în instanță nu suspendă de drept executarea sancțiunilor contravenționale complementare dispuse”.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional Pentru Protecția Consumatorilor G., apel pe care aceasta nu l-a motivat și nu s-a prezentat în fața instanței pentru al susține oral potrivit disp. art. 34 alin.2 din O.G. nr. 2/2001
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, motivat de faptul că nu i-au fost comunicate motivele de apel.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
În conformitate cu prevederile art. 476 alin. din N.C.P.C. ,,În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.”
Tribunalul constată astfel că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/336/14.04.2014 încheiat de A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud – Est G., intimata petentă P. B. ROMÂNIA SA a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, cu amendă în cuantum de 20.000 lei potrivit art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010.
În fapt, s-a reținut că, „în urma cercetării reclamației înregistrata la CJPC Tulcea cu nr. 99 din 14.03.2014 s-a constatat ca banca, începând cu data de 30.11.2013, odată cu trecerea contractului de credit nr._/17.09.2008 pe condiții de client extern, a perceput dnei Denusi S., un nou comision. Astfel începând cu data de 31.12.2014 pe lângă comisionul de administrare cont curent, banca retine in mod ilegal si comisionul de administrare credit”
În drept, conform art. 36 alin. 1 din actul normativ invocat ,,Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. [….]”
Conform art. 86 alin. 2 din aceeași ordonanță, ,,Încălcarea prevederilor art. 35 - 44 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Se reține însă că, potrivit art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, „prevederile ordonanței de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 - 71.
Ca atare, prevederile O.U.G. nr. 50/2010 au fost aplicate, în mod eronat,
contractului de credit nr._/17.09.2008, de vreme ce ce afla în derulare la momentul intrării în vigoare a ordonanței
Conform art. 94 din O.U.G. nr. 50/2010, ,,Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.” iar ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 389 din 11 iunie 2010.
În consecință, cum sentința civilă prin care s-a hotărât anularea procesului verbal de sancționare contravențională este legală și temenică, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - intimată A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR -COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3117 din data de 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - petentă P. B. ROMÂNIA SA, cu sediul procesual ales în București, sector 1, ., ., având ca obiect plângere contravențională și reexaminare, ca neîntemeiat și păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.G.N.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./07.05.2015
Tehnored.gref. B.F.V./07.05.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
