Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 671/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 671/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 489/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.671
Ședința publică din data de 27 aprilie 2015
Președinte: D. N.
Grefier: L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. C. - domiciliată în sat Agighiol, ., ..Tulcea, în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUN TULCEA ȘI P. M. TULCEA- ambele cu sediul în Tulcea ., jud.Tulcea și F. P. R. – domiciliat în în ., ..Tulcea, având ca obiect exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat P. C. pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, cererea este legal timbrată și că, reclamanta nu a depus la dosar actele solicitate de instanță, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar în original sentința de divorț netradusă și cu apostilă și copie de pe actul de identitate.
Instanța pune în discuția părții prezente excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Consiliului L. Tulcea cât și a Primarului Mun Tulcea.
Apărătorul reclamantei având cuvântul arată că, excepția este întemeiată, în cauză cele două pârâte nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța deliberând, constată că, atât C. L. Tulcea cât și P. Mun Tulcea, în cauză nu au calitate procesuală pasivă și dispune scoaterea lor din proces și față de declarația părții prezente că nu mai are cereri de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. C. pentru reclamantă, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
T r i b u n a l u l,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 9 martie 2015 reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâții C. L. AL MUN TULCEA ȘI P. M. TULCEA și F. P. R., solicitând recunoașterea pe teritoriul României a sentinței de divorț din 30 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. DI.2000._ de către Judecătorul din jurisdicția Locarno-Campagna în numele Republicii și Cantonului Ticino, Elveția.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, s-a căsătorit cu pârâtul F. P. R. la data de 9 aprilie 1992 la Hedingen., Elveția, iar din căsătoria acestora nu au rezultat copii. După un timp între părți au intervenit neînțelegeri și au convenit să divorțeze, motiv pentru care ambii soți s-au prezentat în fața Judecătorului din Locarno-Campagna, Elveția, care a pronunțat sentința de divorț. Intrucât reclamanta este năsută în Tulcea-România în evidențele de stare civilă nu au fost făcute mențiunile corespunzătoare cu privire la căsătorie.
În dovedire, au fost depuse la dosar, în original și în copie sentința de divorț din 30 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. DI.2000._ de către Judecătorul din jurisdicția Locarno-Campagna în numele Republicii și Cantonului Ticino, Elveția și în copie, carte de identitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1094 C.proc.civ, „Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare.”
Potrivit art.1095 C.proc.civ, „(1) Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
(2) Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
(3) Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.”
Potrivit art.1099 alin. (1) și (2) C.proc.civ. „(1) Cererea de recunoaștere a hotărârii străine se întocmește potrivit cerințelor prevăzute de prezentul cod și va fi însoțită de următoarele acte:
a) copia hotărârii străine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsă în instanța străină sau orice alt act oficial care să ateste că citația și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea;
d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplinește celelalte condiții prevăzute la art. 1.095.
(2) Actele prevăzute la alin. (1) vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozițiilor art. 1.092. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părțile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.”
Potrivit art.1092 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ. „(1) Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în fața instanțelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine și apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea.
(2) Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată, fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine și, în continuare, în oricare dintre cele două situații, de către Ministerul Afacerilor Externe.
(3) Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internațional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.”
Potrivit art.1 din OG nr.66/1999 „România aderă la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.”
În dovedirea cererii s-a depus la dosar hotărârea în discuție în limba italiană și traducerea acesteia în limba română în copie legalizată, act de identitate.
În speță se constată că hotărârea care se solicită a fi recunoscută deplin drept în România, a fost pronunțată de Judecătorul din jurisdicția Locarno-Campagna și este o hotărâre Judecătorească completă, finală și obligatorie, ce poartă apostila prevăzută de Convenția de la Haga din 05 octombrie 1961.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale mai sus arătate, urmează a admite cererea și a recunoaște pe teritoriul României sentința de divorț din 30 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. DI.2000._ de către Judecătorul din jurisdicția Locarno-Campagna în numele Republicii și Cantonului Ticino, Elveția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta R. C. - domiciliată în sat Agighiol, ., ..Tulcea.
Recunoaște pe teritoriul României sentința de divorț din 30 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. DI.2000._ de către Judecătorul din jurisdicția Locarno-Campagna în numele Republicii și Cantonului Ticino, Elveția.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședință publică din 27 aprilie 2015.
Președinte,Grefier,
D. N. L. C.
Red.jud.ND/7.05.2015
Tehnored.gref.CL/7.05.2015/ 3 ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 361/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 279/2015. Tribunalul... → |
|---|
