Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 28/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. Teanina, T., ..54, jud.T., împotriva sentinței civile nr.2252/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în T., ., jud.T., și ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 10.01.2014, reclamanta U. A. T. - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, a chemat in judecată pe pârâta S.C. „D.” S.R.L. T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 22.926 lei reprezentând prejudiciul adus reclamantei prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere teren construcții provizorii nr. G_/14.06.2004.
La termenul de judecată din data de 02.09.2011, instanța a invocat excepția lipsei de interes în formularea cererii pentru suma de 19.816 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011.
Prin sentința civilă nr. 2252/02.09.2014, Judecătoria T. a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 19.816 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011 și a respins cererea reclamantei pentru această sumă ca fiind lipsită de interes.
Instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.106 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 27.06.2014.
Totodată, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. G_/14.06.2004 și evacuarea pârâtei de pe imobilul situat în municipiul T., .), județul T..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de închiriere nr. G_/14.06.2004, pârâta S.C. „D.” S.R.L. a închiriat suprafața de teren de 39 mp situată în T., .), pentru o chirie lunară de 5.767.000 lei ROL, calculată în conformitate cu H.C.L. nr. 30/2003, la care s-a aplicat indicele de inflație pe anul 2003
În ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere nr. G18111/14.06.2004, instanța a reținut că acesta a fost încheiat în anul 2004, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Instanța a considerat că întrucât contractul este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabilă, inclusiv în materia executării contractului.
Analizând cu prioritate în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă excepția lipsei de interes a reclamantei pentru suma de 19.816 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, invocată din oficiu, instanța de fond a reținut că acesta are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii, instanța având, deci, obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
A arătat judecătorul primei instanțe că interesul reprezintă folosul practic urmărit prin introducerea unei acțiuni în justiție și este o condiție de exercițiu a acesteia, iar conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
A reținut instanța că reclamanta a apreciat că până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații și titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-1011.
În cauză, instanța de fond a constatat că reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătoreasca), cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
Prin urmare, a considerat instanța de fond că prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 19.816 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, iar o acțiune în pretenții, având același obiect, este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
A arătat instanța că nu poate trece peste interpretarea data de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2010, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natura fiscală, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare, și atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța a reținut că, la acest moment, pârâta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită nr. 2007-1011, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește cererea reclamantei pentru suma de 4.106 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 27.06.2014, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru această sumă pârâta având obligația de a achita chiria, precum și majorările de întârziere, conform art. IV din contract, întrucât nu a făcut dovada plății chiriei.
Instanța a reținut că deși termenul de închiriere a fost stipulat în contract ca fiind de 7 luni, la împlinirea acestuia a operat tacita relocațiune, în condițiile art. 1437 cod civil 1865, care stipulează că dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând a se produce potrivit dispozițiilor relative la închirierea fără termen.
Totodată, având în vedere că pârâtei i s-a comunicat în scris interogatoriul încuviințat în cauză, aceasta nu a înaintat la dosar răspunsul la interogatoriu, și față de faptul că pârâta nu a procedat la administrarea acestei probe, în conformitate cu dispozițiile art. 358 N.C.proc.civ. a apreciat că această împrejurare reprezintă un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul, care va fi completat cu înscrisurile administrate în cauză.
Din precizările depuse la dosar de către reclamantă la data de 17.07.2014, pentru perioada 01.10.2011 – 27.06.2014, prima instanță a reținut că pârâta datorează reclamantei doar majorări de întârziere în cuantum de 4.106 lei, calculate potrivit art. IV din contract conform căruia se datorează majorări de întârziere de 0,06% per zi de întârziere.
Referitor la capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. G_/14.06.2004 și evacuarea pârâtei de pe imobilul situat în municipiul T., .), județul T., instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV din contract, respectiv neplata prețului chiriei timp de două luni consecutiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta U. A. T. - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă.
Învederează apelanta-reclamantă că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta-reclamanta că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale, iar în aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată sumele individualizate în titlurile executorii depuse la dosar ce reprezentă creanțele până în anul 2011 nu vor mai fi recuperate în nici un fel.
Învederează apelanta-reclamantă faptul că pe calea executării silite civile s-a adresat unui executor judecătoresc și acesta a solicitat un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată l-a considerat ca fiind lipsit de interes.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes și a invocat în susținerea motivelor de apel dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Acest text constituie o excepție de la regula potrivit căreia interesul trebuie sa fie născut și actual și permite promovarea unei cereri pentru care inițiatorul acesteia trebuie sa justifice un interes, dar acesta nu este născut și actual fie pentru ca nu a avut loc încălcarea dreptului, fie dreptul este afectat de o condiție sau un termen suspensiv care nu s-a împlinit. Condiția esențială pentru promovarea unei astfel de acțiuni este aceea de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a se produce o pagubă iminenta care nu s-ar mai putea repara.
Reclamanta nu a justificat nici un interes ca o condiție premisă a formulării unei acțiuni preventive în condițiile art. 33 teza a II a Codului de procedură civilă, întrucât aceasta deține deja un titlu executoriu emis in temeiul dispozițiilor codului de procedura fiscala.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 01.10.2011, sumele datorate de către pârâtă sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații și titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită nr. 2007-1011.
În cauză, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească, cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 351,49 lei reprezentând debit restant pentru care au fost emise deja titluri executorii.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța nu poate analiza în cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamanta U. A. T. - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T.-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. Teanina, în municipiul T., .. 54, județul T., împotriva sentinței civile nr. 2252/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „D.” SRL, cu sediul în municipiul T., ., județul T., și ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din data de la 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond L.M.G.
Redactat jud. D.N./04.02.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./05.02.2015/ 4 ex.
.>
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 96/2015.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 60/2015.... → |
|---|
