Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 33/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
JUDECĂTOR E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., T., ..54, jud.T., împotriva sentinței civile nr.1869/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, obiect având ca acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M., cu domiciliul în T., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei T. la data de 04.11.2013 sub nr._, reclamanta U. ADMINITRATIV T. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu a solicitat obligarea pârâtei C. M. la plata sumei de 1.126 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, precum și a majorărilor aferente până la data plății efective. De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului mai sus menționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, prin care aceasta din urmă s-a obligat să plătească o chirie. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în cauză, deși a fost somată în fiecare an și știa că figurează în evidențele reclamantei ca și debitoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1321-1322 Noul Cod Civil, art. 1350 Noul Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv contractul de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, actul adițional nr. G 8365/08.12.2008, actul adițional nr. G 3354/25.05.2010, corespondență, extras rol, anunțuri colective, somații, titluri executorii, desfășurător, invitație la mediere, alte înscrisuri.
Pârâta nu a depus în termen procedural întâmpinare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 09.12.2013, reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței o cerere modificatoare prin care a arătat că nu mai solicită majorări până la plata integrală a debitului, ci actualizarea debitului cu rata inflației (fila 68).
La termenul de judecată din data de 08.05.2014 instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele anterioare anului 2010 iar la termenul de judecată din data de 05.06.2014 a invocat din oficiu excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul pentru care reclamanta a emis titluri executorii.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentinta civila nr. 1869/23.06.2014 a admis excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 567,94 lei pentru care reclamanta deține titlu executoriu, invocată din oficiu.
A fost respins respins capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 567,94 lei, ca fiind lipsit de interes.
A fost admisa in parte în parte acțiunea si a fost obligata pârâta la plata către reclamantă a sumei de 558,06 lei, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, reprezentând debit datorat în baza contractului de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, cu modificările și completările ulterioare.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între părți.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, exceptia lipsei de interes, prima instanța a reținut următoarele:
Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d) Noul Cod procedură civilă este și justificarea unui interes, respectiv urmărirea unui folos practic de către cel care inițiază acțiunea, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Conform art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat că suma datorată de pârâtă are caracterul unei creanțe fiscale, motiv pentru care a emis succesiv, în perioada iulie 2007 – iulie 2011, somații și titluri executorii pentru suma totală de 567,94 lei cu titlu chirie teren construcție garaj și majorări aferente, în cadrul dosarului de executare silită nr. 2007-_/27.07.2007 (fila 16-58).
Prin urmare, reclamanta deține la acest moment titluri executorii împotriva pârâtei pentru suma anterior menționată, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească) privitor la aceeași creanță nu-i poate aduce niciun folos practic.
Câtă vreme aceste titluri executorii nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a-și realiza creanța prin executare silită.
O acțiune în pretenții având același obiect nu poate fi decât lipsită de interes, întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași creanță, creditorul să dețină titluri executorii diferite, ceea ce este inadmisibil.
Ca atare, a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 567,94 lei pentru care reclamanta deține titluri executorii, si a fost respins acest capăt de cerere, ca fiind lipsit de interes.
În condițiile admiterii acestei excepții, având în vedere că titlurile executorii emise cuprind creanțe până în anul 2011, prima instanța a apreciat ca nu se mai impune analizarea excepției subsidiare a prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele anterioare anului 2010.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut cu prioritate că art. 6 Noul Cod Civil, consacră principiul neretroactivității legii civile.
Tot astfel, art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 prevede regula potrivit căreia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În acest context, în speță sunt aplicabile prevederile art. 969 cod civil anterior, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe de teren ocupate de construcții nr. G 6501/20.11.2007 cu începere de la data de 01.11.2007 până la data de 31.10.2008 (fila 5). Contractul a fost prelungit succesiv prin actul adițional nr. G 8365/08.12.2008 și actul adițional nr. G 3354/25.05.2010 până la data de 31.12.2010 (fila 9, 84). La împlinirea acestuia a operat tacita relocațiune, în condițiile art. 1437 Cod civil, care stipulează că dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând a se produce potrivit dispozițiilor relative la închirierea fără termen.
Obiectul contractului a constat în preluarea în folosință de către pârâtă a unui teren în suprafață de 25 m.p., situat în municipiul T., . . termică PT4, ocupat de o construcție fără autorizație de construire cu destinația de garaj, în schimbul plății unei chirii anuale, plătibilă în patru rate trimestriale. Sub acest aspect, părțile au mai convenit indexarea anuală a chiriei în funcție de rata medie a inflației.
În ceea ce privește modalitatea de plată a chiriei, prima instanța a reținut că potrivit pct. IV din contract, părțile au stabilit de comun acord ca aceasta să se realizeze trimestrial, cel mai târziu la data de 30 a ultimei luni din trimestrul pentru care se face plata, iar orice întârziere la plată atrage penalizări conform normelor legale în vigoare.
Potrivit aceluiași punct din contractul de închiriere, neplata chiriei timp de trei luni consecutive de la încheierea trimestrului, atrage de la sine rezilierea contractului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Potrivit extrasului de rol al debitorului la data de 08.10.2013 anexat de reclamantă (fila 6), pârâta C. M. datora suma de 1.126 lei cu titlu chirie și penalități/majorări de întârziere.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței pretinse, după care neexecutarea se prezumă atât cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, reclamanta a făcut dovada existenței creanței prin contractul de închiriere și actele adiționale ulterioare semnate de pârâtă, în timp ce aceasta nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată a chiriei, deși conform regulilor expuse anterior îi incumba sarcina acestei probe.
Prima instanța a avut în vedere și faptul că, deși pârâta a fost citată cu mențiunea "personal la interogatoriu", aceasta nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 08.05.2014, context în care a dat eficiență dispozițiilor art. 358 Noul Cod procedură civilă, apreciind această împrejurare ca fiind o recunoaștere a pretențiilor reclamate.
Față de cele expuse, prima instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, si a obligat pârâta la plată numai în limita sumei pentru care nu s-au emis titluri executorii, respectiv suma de 558,06 lei, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, reprezentând debit datorat în baza contractului de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, cu modificările și completările ulterioare (diferența dintre suma pretinsă de 1.126 lei și suma de 567,94 lei pentru care deține titluri executorii).
În ceea ce privește sancțiunea civilă a rezilierii contractului, s-a reținut că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o neexecutare sau o executare cu întârziere a clauzelor contractuale asumate de către pârât; neexecutarea sau executarea cu întârziere să fie imputabilă pârâtului (care este prezumat a se afla în culpă până la proba contrară); neexecutarea sau executarea cu întârziere a clauzelor contractuale să aibă un caracter suficient de important pentru partea reclamantă, raportat la scopul imediat al actului juridic civil urmărit de aceasta (să fie de natură a justifica desființarea contractului).
Apreciind ca în cauză nu sunt îndeplinite condițiile susmenționate, prima instanța a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. G 6501/20.11.2007, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între părți, regăsindu-se în speță inclusiv situația neplății chiriei timp de trei luni consecutive de la încheierea trimestrului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul U. A. T. - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arată apelantul-reclamant că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod proc. civilă.
Învederează apelantul-reclamant că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelantul reclamant că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale, iar în aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată sumele individualizate în titlurile executorii depuse la dosar ce reprezentă creanțele până în anul 2011 nu vor mai fi recuperate în nici un fel.
Învederează faptul că pe calea executării silite civile s-a adresat unui executor judecătoresc și acesta a solicitat un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată l-a considerat ca fiind lipsit de interes.
In consecința s-a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate in sensul obligării paratei si la plata sumei de 567,94 lei reprezentând debit pana la data de 30.09.2011.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes si a invocat in susținerea motivelor de apel dispozițiile art.33 C.proc.civ., potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Acest text constituie o excepție de la regula potrivit căreia interesul trebuie sa fie născut si actual si permite promovarea unei cereri pentru care inițiatorul acesteia trebuie sa justifice un interes, dar acesta nu este născut si actual fie pentru ca nu a avut loc incalcarea dreptului, fie dreptul este afectat de o condiție sau un termen suspensiv care nu s-a împlinit. Condiția esențiala pentru promovarea unei astfel de acțiuni este aceea de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a se produce o paguba iminenta care nu s-ar mai putea repara.
Reclamanta nu a justificat nici un interes ca o condiție premisa a formulării unei acțiuni preventive in condițiile art.33 teza a II a c.proc.civ., întrucât aceasta deține deja un titlu executoriu emis in temeiul dispozitiilor codului de procedura fiscala.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 01.10.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr.2007-_/27.07.2007.
În cauza, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătoreasca, cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, in mod corect a apreciat judecătorul fondului ca prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 567,94 lei reprezentând debit restant pentru care au fost emise deja titluri executorii.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța nu poate analiza in cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozitiilor legale in temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta –reclamanta U. A. TERITORIALA T. DIRECTIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., T., ..54, jud.T., împotriva sentinței civile nr.1869/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, obiect având ca acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M., cu domiciliul în T., ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud.fond IS
Red.tehnored.Jud./NE.26.01.2015
Gref.NM/26.01.2015/4 ex./.>
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul TULCEA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 96/2015.... → |
|---|
