Pretenţii. Decizia nr. 495/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 495/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 495/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 495
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-pârâtă U. A. T. P. PRIMAR, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 30 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. R. A. VIENNA INSURACE GROUP S.A., cu sediul în București, ..31-33, sector 2 și sediul procesual ales la SCA „D. F. și Asociații”din București, ., ., ., sector 4.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 27 Mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 03 Iunie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
P. cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 15.10.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta . V. SA a chemat în judecată pe pârâta ., județul Tulcea pentru ca, pe cale de hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1636 lei acordată cu titlu de despăgubire, precum și dobânda legală, conform O.G. nr.13/2011, de la data plății despăgubirii și până la recuperarea întregii sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 23.10.2013, în timp ce numitul Barleanu G. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui Caceandonea M., în comuna C., pe . cu IELIF, a intrat într-o groapă și un bolovan, care erau nesemnalizate, avariind autoturismul.
A susținut reclamanta că, întrucât autoturismul avariat a fost asigurat CASCO la societatea reclamantă cu Polița ACA nr._ valabilă la data producerii accidentului, a despăgubit persoana păgubită cu suma de 1636 lei cu B.d.p. nr.3351/02.12.2013, subrogându-se în drepturile acesteia împotriva pârâtei vinovată de producerea accidentului, învederând că împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier sunt consemnate în declarația de daune și schița accidentului date de către Barleanu G., iar cuantumul și mărimea pagubei rezultă din dosarul de daună nr._.
Întrucât art.68 lit.g din Legea nr.215/2001 ( art.63 alin.5 lit.c în varianta republicată și modificată) prevede că „Primarul asigura întreținerea și reabilitarea drumurilor publice proprietatea comunei sau a orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonilor în condițiile legii” rezultă că vinovată de producerea accidentului rutier se face pârâta în calitatea pe care o are de administrator al drumurilor publice.
Conform art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 „Administratorul drumului public sau, după caz antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate masurile de înlăturare a acestuia.”
Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002 „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau semnalizării necorespunzătoare a acestuia precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.”
În susținerea celor de mai sus reclamanta a invocat și art.128 alin.1 lit.a și lit.b Cod rutier:
1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
a) iau măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnica bună a drumurilor pe care le administrează precum și pentru iluminarea corespunzătoare a acestora, conform legii.
b) iau masuri pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației conform standardelor în vigoare ținând evidenta acestora.
A considerat reclamanta că în speță sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, învederând că a notificat pârâta, cu adresa nr.1401/17.04.2014, în vederea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, dar prin adresa nr.2421/16.05.2014 aceasta răspunde ca nu le datorează nici un ban, iar la locul indicat de către reclamantă ca s-a produs accidentul, nu sunt gropi și bolovani care necesită a fi semnalizați, context în care a formulat prezenta acțiune.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1349 și art.2210 Cod civil, O.U.G. nr.195/2002, Legea administrației publice locale.
P. întâmpinare (filele41-45 ), pârâta a solicitat respingerea acțiuni ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, învederând că nu se face dovada mandatului semnatarului cererii de formulare a acțiunii judecătorești și reprezentare a societății reclamante.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Comunei C., susținând că, în cadrul acțiunii, reclamanta invocă dispozițiile art.68 lit.g din Legea nr.215/2001 (art.63 alin.5 lit.c în varianta republicata și modificată) ajungând la concluzia că primarul este administratorul drumurilor publice.
Raportat și la dispozițiile invocate de reclamantă, aceasta cheamă în mod greșit în judecată . de aspectele menționate în cerere, primarul ar fi avut calitate procesuală pasivă.
Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile art.22 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările ulterioare, „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.”
P. urmare, . calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, drumul principal din localitatea C. este drum județean, DJ 222 E.
P. răspunsul la întâmpinare (filele 60-61), reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata invocată de pârâtă prin întâmpinare, învederând că cererea de chemare în judecată este formulată de către numitul M. V., în calitate de director de vânzări și este semnată de către acesta, împreună cu consilierul juridic Iordana Diacan, purtând ștampila A..
Cu privire la excepția lipsei calității pasive a Comunei C. invocată de pârâtă, a solicitat respingerea acesteia, pentru următoarele considerente:
Conceptarea în cauza a Comunei C., în calitate de pârâtă, alături de consiliul local este necesară pentru a se asigura posibilitatea executării silite a sumei care face obiectul despăgubirii, în eventualitatea admiterii acțiunii.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998, „domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.”
Pct.III din anexa mai sus arătată include drumurile comunale, vicinale și străzile în domeniul public local al comunelor. În acest fel, . dreptului de proprietate asupra străzilor aflate pe raza respectivei comune, inclusiv a celei pe care a avut loc accidentul.
În această ordine de idei, deși consiliul local trebuie să răspundă pentru prejudiciile cauzate de starea necorespunzătoare a drumurilor publice, el nu beneficiază de patrimoniu propriu pentru a putea fi obligat la plata daunelor provocate de starea necorespunzătoare a drumurilor. P. urmare, dat fiind faptul că patrimoniul aparține Comunei C., a considerat justificată chemarea acesteia în judecată prin primar, pentru a se asigura posibilitatea executării unei eventuale hotărâri favorabile.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 30 din 28 ianuarie 2015 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
A admis acțiunea formulată și a obligat pârâta ., județul Tulcea la plata sumei de 1636 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la dobândă legală de la data plății despăgubirii și până la recuperarea întregii sume.
De asemenea, a obligă pârâta la plata sumei de 119,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei C. prin Primar, prima instanță a reținut că, potrivit pct.III, nr.1 din Anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică, drumurile comunale, vicinale și străzile sunt în proprietatea unităților administrativ-teritoriale deci, în speță, întrucât . afirmă că există groapa care a produs avaria se află în . în proprietatea Comunei C..
Potrivit art.5 alin.1, 2 și 6 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, administratorul drumului public are obligația să întrețină calea de rulare și răspunde pentru neîndeplinirea acestei obligații, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii. Rezultă că în cauză responsabilitatea ar putea aparține Comunei C..
Conform art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, ., inclusiv în justiție, doar de instituția primarului. Niciuna dintre celelalte entități legate de existența comunei – inclusiv Consiliul Local C., care constituie doar organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale – nu are calitatea de a o reprezenta.
De altfel, soluția legală este logică, având în vedere că . abstractă, asemenea oricărei persoane juridice; faptele oricăruia dintre organele persoanei juridice sunt faptele persoanei juridice înseși, iar răspunderea aparține persoanei juridice și nu organului. În cauză, deci, chiar și pentru faptele Consiliului Local C., răspunde tot .> În privința unităților administrativ-teritoriale, legea stabilește expres că acestea sunt reprezentate exclusiv de primar, deci unicul reprezentant al Comunei C. este primarul acestuia.
O acțiune bazată pe răspunderea pentru faptele Comunei C. trebuie îndreptată doar împotriva Comunei C., iar această unitate administrativ-teritorială va sta în justiție prin primarul său.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Textul articolului 1376 din Codul civil constituie reglementarea cu caracter general a răspunderii pentru prejudiciile pricinuite de lucruri, bazată pe prezumția culpei, obligația răspunderii incumbând paznicului indiferent de categoria în care se încadrează lucrurile corporale care au pricinuit paguba, textul de lege atribuind noțiunii de pază un caracter juridic.
Răspunde pentru lucruri cel ce le are sub paza sa „juridică”, ceea ce înseamnă existența unei obligații de supraveghere care îi incumbă în calitate de titular al unui raport juridic având drept obiect lucrul păgubitor și care presupune, prin natura lui, existența unei obligații în temeiul căreia cel ținut la paza juridică este îndatorat să preîntâmpine producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului.
În raport de aceste condiții ale calității de paznic și având în vedere dispozițiile art.8 din O.G. nr.43/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr.413/2002, potrivit căruia drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află (la lit.c a acestui articol fiind menționate străzile definite drept „drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc.”), precum și cele ale art.22 din actul normativ, care dispune că administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora, coroborate cu dispozițiile Legii administrației publice locale, Comunei C. îi aparține răspunderea pentru avarierea autoturismului ca urmare a neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligației de semnalizare a existenței gropii în care acesta a intrat.
În acest sens sunt și dispozițiile art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, care instituie în sarcina administratorului drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor obligația de a semnaliza corespunzător, cât mai repede posibil, „orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”, la alin.6 al textului de lege fiind prevăzută și consecința neîndeplinirii acestei obligații în caz de producere a unui eveniment rutier: „În caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravențional, civil sau penal, după caz.”
Dispozițiile cuprinse la alin.6 al textului de lege instituie astfel răspunderea administratorului drumului public, în speță nefiind vorba de executarea vreunei lucrări privind drumul în speță, ca urmare a neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligației de semnalizare a obstacolelor, astfel că în cauză . să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului proprietatea asiguratului CASCO al reclamantei,
Pe fondul pricinii, s-a constatat că în data de 21.10.2013, autoturismul_, proprietatea numitului Caceandonea M., condus de B. G., a fost avariat în timp ce rula pe . cu IELIF, din . acestui eveniment rutier fiind avariată baia de ulei și avarii sub autoturism, avariile fiind constatate, în dosarul de daună întocmit de către asigurator fiind depuse fotografii ce prezintă etapele verificării, costul lucrărilor de reparații fiind probat prin factura fiscală depusă la dosarul cauzei,, înscrisul în baza căruia reclamanta, la care autoturismul avariat avea asigurare facultativă pentru avarii și furt, a plătit despăgubirile.
Potrivit art.79 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;
b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
De asemenea, potrivit art.80 indice 1 din același act normativ, în situațiile prevăzute la art. 79 și 80, repararea vehiculelor se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de poliție sau, după caz, de societățile din domeniul asigurărilor.
Față de textele de lege sus-menționate, având în vedere că deținea conducătorul auto o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul, context în care era exceptat de la obligația de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, repararea vehiculului în atare situație s-a făcut pe baza documentului de constatare eliberat de societatea din domeniul asigurărilor.
Cu privire la declarația dată de conducătorul auto cu privire la incident, s-a apreciat că eficiența juridică a declarației conducătorului auto sub aspect probator nu poate fi pusă în discuție decât prin prezentarea unei dovezi contrare de către pârâtă, care să probeze inexistența gropilor în carosabilul străzii principale din C., precum și un alt mecanism de producere a avariilor autoturismului.
Ori, pârâta nu a făcut astfel de probe, iar fotografiile efectuate și depuse la dosar de reclamantă vin să confirme constatările sale privind cauza producerii avariilor, astfel că apărările pârâtei, în sensul că avariile puteau fi produse din alte cauze, nu pot fi reținute.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, s-a reținut că, având calitatea de administrator al drumului pe care s-a produs avarierea autoturismului, pârâta are obligația de a preîntâmpina producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului, ceea ce nu se poate realiza decât prin întreținerea și reabilitarea acestuia și, până la efectuarea reparațiilor, prin semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor ce pot determina producerea de evenimente rutiere producătoare de prejudicii
Dată fiind prezumția legală de culpă ce stă la baza răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, dacă paguba a fost pricinuită, acest fapt dovedește, prin el însuși, că lucrul a scăpat de sub puterea de îndrumare și control a paznicului lui.
Cel care are paza juridică a lucrului este prezumat de lege că are posibilitatea să-și reprezinte în minte pagubele pe care lucrul le poate produce dacă obligația de pază nu este executată astfel încât să se preîntâmpine producerea unor atari pagube.
Prezumția legală de culpă înseamnă, în acest caz, scutirea reclamantului de a dovedi existența culpei, fiind suficient să dovedească săvârșirea faptei care a cauzat prejudiciul, în cazurile în care există un „contact fizic” între lucrurile respective și victimă ori lucrurile vătămate fiind prezumată nu numai existența culpei ci și existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și pagubă.
Prezumția de culpă nu poate fi răsturnată decât dovedindu-se lipsa culpei ceea ce înseamnă că pârâta ar fi trebuit să probeze imposibilitatea de a prevedea urmările păgubitoare ale lucrului și, implicit, imposibilitatea prevenirii lor, stabilind astfel existența cazului fortuit.
Nu numai că pârâta nu a dovedit că nu a putut prevedea consecințele existenței gropii din asfalt și, prin aceasta, nu a putut preveni avarierea autoturismului, dar este de neconceput că nu a avut reprezentarea acestor consecințe câtă vreme are obligația legală de a semnaliza existența oricărui obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește ori pune în pericol siguranța circulației, un astfel de obstacol fiind reprezentat de groapa pe care o prezintă fotografiile depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel pârâta U. A. T. ., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Referitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a arătat apelanta că, din perspectiva proprietății, drumul principal din . din bunurile care alcătuiesc domeniul public al județului Tulcea fiind inventariat de Consiliul Județean Tulcea prin HCJ nr. 100_5/2008, iar conform art.22 din O.U.G. nr.43/1997, administrarea drumului respectiv aparține Consiliului Județean Tulcea.
Din perspectiva administrării ca principiu general, drumurile comunale/județene sunt într-adevăr proprietate publică ale comunei/județului, însă proprietatea publică sau privată este administrată de consiliul local/consiliul județean respectiv.
Astfel, cum un consiliu local are calitate procesuală în contenciosul administrativ la momentul în care se solicită anularea unor acte administrative, în aceeași măsură are calitate procesuală în calitatea sa de administrator al unui bun.
O altă critică a hotărârii atacate a arătat apelanta, se referă la încălcarea principiului disponibilității prevăzut de art.9 Cod procedură civilă și a principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 din același cod.
Potrivit reglementărilor art.9 alin.3 Cod procedură civilă principiul disponibilității implică dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării.
Principala motivație a hotărârii judecătorești o reprezintă dispozițiile art.1376 Cod Civil, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală însă susținând o răspundere pentru fapta proprie dacă se are în vedere afirmația societății de asigurări că ”s-a subrogat în drepturile acesteia (persoanei păgubite) împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
De altfel, inclusiv motivarea reclamantei conduce la ideea unei răspunderi pentru fapta proprie, în sensul neîndeplinirii atribuțiilor sale de către primar/autorități.
Astfel, pe de o parte, instanța a schimbat temeiul juridic al acțiunii, iar pe de alta parte, nu a pus în discuția părților o astfel de chestiune, încălcându-se în acest mod atât principiul disponibilității, cât și cel al contradictorialității ( art.14 alin.6 Cod proc.civ.).
Totodată, apelanta a mai arătat că, temeiul de drept al cererii este reprezentat de dispozițiile art.1349 Cod Civil, reclamanta apreciind ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
Caracterele răspunderii delictuale sunt prevăzute de art. 1357 Cod Civil, iar din analiza acestui text rezultă cele patru condiții ce se impun a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a săvârșit fapta prejudiciabilă.
Toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ în vederea atragerii unei răspunderi delictuale.
In speța de față, singura motivare se refera la obligațiile administratorului drumului public, iar ca documente justificative, au fost depuse actele din dosarul de dauna constituit de reclamantă.
Cât privește declarația lui Barleanu G. aceasta conține aspecte contradictorii [data incidentului nu este certă (declarantul menționând inițial data de 23.10.2013, așa cum este precizat și în acțiune, ulterior în loc de 3 este scris 1, iar ca dată a incidentului este 21 octombrie 2013, așa cum rezultă și din Nota de Constatare); declarantul a intrat în același timp și în groapă și în bolovan;categoria autovehiculului asigurat era în același timp motociclu si autocamion/tractor; semnătură de pe cererea de despăgubire și declarația de daune este aceeași, deși cererea este formulată de proprietarul autovehiculului și declarația de domnul Barleanu G.].
Nota de constatare s-a întocmit pe data de 24 octombrie 2013, la 3 zile după avarierea autovehiculului, însă nu s-a pus problema de reclamanta a unei posibile culpe a conducătorului auto, ci pur si simplu în baza unei declarații ca pe drumul din C., mașina a fost avariată, s-a întocmit la limita termenului de asigurare, dosarul de daune.
Nu există însă nici un act constatator al existenței unei gropi nesemnalizate pe carosabil, în data și în locul indicat de reclamantă, iar vreo cercetare suplimentară nu a fost făcută în cauză nici de către organele de poliție, nici de către asigurator. Nu s-a făcut nici o investigație amănunțită dacă s-au respectat de către conducătorul auto limita legală de viteză sau dacă a condus sau nu în stare de ebrietate.
Este adevărat că în cazul conducătorilor auto care dețin o asigurare facultativă, aceștia nu au obligația de a se prezenta la unitatea de politie competenta pentru întocmirea documentelor de constatare, însă declarația conducătorului auto putea avea relevanță doar în cadrul dosarului de daune, nu și în cadrul prezentei cauze.
Sigur ca aspectele referitoare la relațiile contractuale între asigurat și asigurator nu fac obiectul cauzei, însă în măsura în care se solicită despăgubiri de la o terță persoană, acestea capătă importanță.
Ca mijloace de probă, cu excepția documentelor din dosarul de daună și care prezintă desfășurarea relațiilor contractuale sus-amintite, sunt depuse și planșe foto.
Acestea prezintă autovehicul avariat într-un service pe data de 24.10.2013.
Celelalte fotografii prezintă un drum din localitatea C. și nu sunt datate, nu se cunoaște când și în ce condiții au fost realizate, ceea ce este sigur este că nu au fost făcute în data de 21 octombrie 2013, întrucât conducătorul auto în declarația de daune afirmă că luminozitatea era redusă, iar din poze se vede clar ca au fost făcute într-o zi însorită.
Din actele depuse probele administrate în cauză nu reiese vreo culpă a pârâtei în administrarea drumului public, nu există nici o probă din care să rezulte vinovăția sa, nici măcar nu se face dovada ca autoturismul a fost avariat la data respectivă, în . poate fi stabilită cu certitudine existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea, a susținut apelanta că, în ceea ce privește dobânda legală conform OG 13/2011 de la data plații despăgubirii până la recuperarea întregii sume, această ordonanță reglementează dobânda în cazul existentei unei convenții (contract) între părți, ceea ce nu este cazul, iar art.2210 cod civil este clar când precizează că asigurătorul se subroga în toate drepturile asiguratului ”în limitele indemnizației plătite„. P. urmare, nu s-ar justifica plata unei dobânzi legale.
In subsidiar, chiar în situația în care s-ar avea în vedere motivarea instanței de fond, ținând cont de dispozițiile art. 1376 Cod Civil, cu excepția culpei, s-ar ridica aceeași chestiune referitoare la cauzarea prejudiciului de către lucru, or acest aspect, din punctul de vedere al pârâtei nu a fost probat.
In consecința, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Intimata S.C. A. R. A. Vienna Insurace Group S.A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
De asemenea, apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
La data de 21.10.2013, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea numitului Caceandonea M., condus de numitul B. G., a fost avariat în timpul deplasării pe . cu IELIF, din ., urmare a acestui eveniment rutier fiind avariată baia de ulei și avarii sub autoturism. Avariile a fost constatate, în dosarul de daună întocmit de către asigurator, fiind depuse fotografii ce prezintă etapele verificării, costul lucrărilor de reparații fiind probat prin factura fiscală depusă la dosar.
În ceea ce privește primul motiv de apel potrivit căruia apelanta nu a fi avut calitate procesuală pasivă, acesta este neîntemeiat din perspectiva dispozițiilor pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998 conform cărora drumurile comunale, vicinale și străzile sunt în proprietatea unităților administrativ-teritoriale; or . groapa care a produs avaria este în .> Nici cel de-al doilea motiv de apel conform căruia prima instanță ar fi încălcat principiul disponibilității și pe acela al contradictorialității nu poate fi primit, instanța nefiind ținută de temeiul juridic al cererii, putând să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale conform art. 22 alin. 4 din Codul de procedură civilă..
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, potrivit căruia nu ar fi fost probat prejudiciul cauzat, acesta nu este întemeiat. Conform art. 79 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 conducătorul autovehiculului deținând o asigurare facultativă de avarii auto, accidentul având ca rezultat numai avarierea propriului autoturism, acesta era exceptat de la obligația de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, repararea acestuia urmând să aibă loc pe baza documentului de constatare eliberat de societatea de domeniul asigurărilor.
Iar potrivit art. art. 1376 alin. 1 din Codul civil, obligația de reparare a prejudiciului este în sarcina celui care are paza juridică și este independentă de orice culpă, adică de orice vinovăție.
Răspunde pentru lucruri cel ce le are sub paza sa juridică, ceea ce presupune existența unei obligații de supraveghere care îi incumbă în calitate de titular al unui raport juridic având drept obiect lucrul păgubitor și care presupune, prin natura lui, existența unei obligații în temeiul căreia cel ținut la paza juridică este îndatorat să preîntâmpine prejudicierea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului.
În aceste coordonate, apelantei îi aparține răspunderea pentru avarierea autovehiculului ca urmare a neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligației de semnalizare a existenței respectivei gropi.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-pârâtă U. A. T. C. P. P.AR, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 30 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. R. A. VIENNA INSURACE GROUP S.A., cu sediul în municipiul București, ..31-33, sector 2 și sediul procesual ales la S.C.A. „D. F. și Asociații”din municipiul București, ., ., ., sector 4.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Redactat sent civ. jud. A.A.
Redactat dec. civ. jud. R.A.V./01.07.2015
Tehnoredactat gref. D.B./G.R./ 4ex.
Comunicat 2 ex./1ex. apelantă și 1 ex. intimată
| ← Pretenţii. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 526/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
