Plângere contravenţională. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 51/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.51
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.583/23.09.2014 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent U. G. cu domiciliul în B., ., nr.17, jud. B. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. T. N., din T., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.T. N. in calitate de aparator al intimatei-reclamanta, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Apărătorul intimatului depune la dosar, în copie, Factura nr.5158/9.10.2013, chitanța nr._, tichet de călătorie nr._/ 9.10.2013, Factura nr.5159/9.10.2013, chitanța nr._ și tichet de călătorie nr._/9.10.2013.
Față de sustinerea aparatorului intimatului-petent ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimatului-petent, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, aceasta apreciind corect că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 12.03.2014, ca urmare a declinării de competență de către Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 361/12.02.2014, petentul U. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I.J.P. T., să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/9.10.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
Prin sentința civilă nr.583/23.09.2014 Judecătoria Măcin a admis plângerea contravențională formulată de petentul U. G.; a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/09.10.2013 încheiat petentului și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei ce i-a fost aplicată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/9.10.2013 petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.4 al.13 din H.G. nr. 69/2012.
În fapt s-a reținut că în data de 09.10.2013, petentul a condus microbuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, efectuând transportul persoanelor R. D. și H. V. ce nu dețineau asupra lor bilete de călătorie valabile, legitimații de călătorie sau alte documente valabile pentru efectuarea transportului rutier.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Susținerea petentului că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitatea absolută pe motiv că nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privitoare la dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni și obligația agentului constatator de a-i aduce la cunoștință acest drept, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată, întrucât are în vedere că această susținere a petentului nu este o veritabilă excepție procesuală, în sensul art. 245 cod proc. civ. Invocarea acestei împrejurări reprezintă eventual un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, care se sancționează cu nulitatea relativă.
Or, pentru ca nulitatea relativă să conducă la anularea procesului-verbal, trebuie ca cel care contestă să dovedească că prin aceasta a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul însă în speța de față, contestatorul nedovedindu-și eventuala vătămare, el putând contesta procesul-verbal ce i-a fost încheiat, cum de altfel a și făcut prin plângerea de față.
În plus, având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J. instanța de fond a apreciat că, în speță, contestatorului nu i s-a produs nici o vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului -art. 34- rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat prima instanță că în speța de față petentul a transportat cele două persoane fără ca acestea să aibă asupra lor legitimația de călătorie, întrucât a executat un ordin primit de la conducerea societății la care lucra, aspect ce rezultă și din declarația martorului R. D., martor audiat în cauză care confirmă că s-a urcat în microbuz știind că are rezervare făcută la societatea de transport.
Așadar, a arătat prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției reținute, întrucât lipsește latura subiectivă, mai exact vinovăția petentului ca factor volitiv ce presupune libertatea de deliberare și de decizie din partea contravenientului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelantul că motivarea instanței de fond nu poate fi primită în condițiile în care fapta reținută întrunește toate elementele constitutive ale contravenției. Sub aspectul laturii obiective, a arătat apelantul că actele de executare ale faptei contravenționale s-au consumat prin aceea că petentul a transportat cele două persoane fără ca acestea să aibă asupra lor bilete de călătorie sau legitimații de călătorie valabile, iar faptul că cele două persoane aveau sau nu făcută o rezervare nu are nici o importanță, această rezervare fiind valabilă doar până la momentul urcării călătorilor în microbuz, momentul în care șoferul ar fi trebuit conform legii, să le elibereze bilete de călătorie valabile. Referitor la înscrisurile depuse, respectiv chitanțele doveditoare ale achitării tichetelor de călătorie, consideră că este evident că acestea sunt emise ulterior săvârșirii contravenției.
Referitor la latura subiectivă, a arătat apelantul că la dosar nu există nici o probă care să-i formeze instanței de fond convingerea că petentul nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este fondat urmând a se admite.
Instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._/9.10.2013, petentul a fost sancționat, pentru săvârșira contravenției prev.de art.4 al.13 din H.G. nr. 69/2012, reținându-se în sarcina sa că, în data de 09.10.2013, petentul a condus microbuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, efectuând transportul persoanelor R. D. și H. V. ce nu dețineau asupra lor bilete de călătorie valabile, legitimații de călătorie sau alte documente valabile pentru efectuarea transportului rutier.
Potrivit art. 4 pct.13 din H.G. nr.69/2012, “constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 13) transportarea persoanelor care nu dețin asupra lor bilet de transport valabil/legitimație de călătorie valabilă, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate, sau transportarea unor persoane care nu sunt menționate în documentul de transport, în cazul efectuării transportului rutier național contra cost de persoane prin servicii ocazionale, ori transportarea persoanelor care nu dețin asupra lor legitimații eliberate de beneficiarul transportului, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale”.
Prima instanță a admis actiunea aratând că petentul a transportat cele două persoane fără ca acestea să aibă asupra lor legitimația de călătorie, întrucât a executat un ordin primit de la conducerea societății la care lucra, astfel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției reținute, întrucât lipsește latura subiectivă, mai exact vinovăția petentului ca factor volitiv ce presupune libertatea de deliberare și de decizie din partea contravenientului.
Instanța reține că, latura obiectiva a contravenției este reprezentata de transportul persoanelor care nu au asupra lor bilet de transport, astfel încât nu prezinta relevanță daca biletul respectiv a fost sau nu emis la data îmbarcării numiților R. D. și H. V. în data de 09.10.2013 în microbuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, ci daca aveau sau nu asupra lor aceste bilete de transport.
Așa cum rezulta din cuprinsul declarației martorului R. D., cei doi nu aveau asupra lor legitimație de călătorie astfel încât sunt întrunite elementele laturii obiective ale contravenției.
În ceea ce priveste latura subiectiva, faptul că soferul ar fi executat un ordin de la conducerea societății nu înlătura vinovăția soferului, care ar fi trebuit să cunoasca faptul că transportul unor persoane fără bilet de călătorie constituie contravenție sancționata cu amendă, iar executarea unui eventual ordin nu-l exonereaza de răspunderea contravenționala,eventual îi confera drept de regres împotriva reprezentantului societății care a dispus să plece cu doi călători care nu aveau asupra lor bilet valabil de călătorie fapt ce a atras sancționarea cu amenda în cuantum de 8.000 lei.
În ceea ce priveste cererea subsidiara de înlocuire a amenzii cu avertismentul, aceasta nu se justifică în condițiile în care este vorba de o contravenție cu grad sporit de pericol social, iar agentul constatator a aplicat minimul prevăzut de lege.
Față de cele menționate anterior, instanța, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., va admite apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. în contradictoriu cu intimatul U. G., va schimba în tot hotărârea atacata, în sensul că va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.583/23.09.2014 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent U. G. cu domiciliul în B., ., nr.17, jud. B. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. T. N., din T., ., ., ..
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 27.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.G.M.F.
Red.jud.Ș.M.L./29.01.2015.
Tehnored.gref.P.L./29.01.2015/4ex.
.>
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 60/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
