Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 60/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: brumă F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales Cabinet Avocat T. G. din T., .. 54, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 2395/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. V., cu domiciliul în T., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că intimatul nu a depus întâmpinare în termenul procedural, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 19.11.2013, sub nr._, reclamanta U. A. T. T., prin Direcția de Întreținere și Administrare a Patrimoniului a formulat acțiunea în răspundere contractuală privind obligarea pârâtului M. V. la plata sumei de 3325 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr.683/25.01.2011. Reclamanta a mai pretins încetarea contractului, pentru nerespectarea clauzelor de către pârâtă. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu.
În fapt, s-a arătat că prin contractul de închiriere nr. 683/25.01.2011, pârâta s-a obligat să plătească prețul chiriei. Creanța de 3325 lei, se compune din: 684 lei reprezentând debit curent, 1802 lei reprezentând debit restant și 839 lei reprezentând majorări de întârziere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art.1350 și urm.Cod civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe în apărare.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 2395 din data de 17 septembrie 2014 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. A. T. T., prin Direcția de Întreținere și Administrare a Patrimoniului în contradictoriu cu pârâtul M. V. și a obligat pârâtul la plata sumei de 2379,70 lei, din care: 2184 lei cu titlu de chirie și 195,70 lei cu titlu de majorări întârziere.
Totodată, a respins cererea privind încetarea contractului de închiriere nr.683/25.01.2011, ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, potrivit art.6 din Noul Cod civ. – legea civilă nu retroactivează ; actele și faptele juridice încheiate ori săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz, produse ori săvârșite după . precum și situațiilor juridice născute după .. Astfel, având în vedere data la care s-a încheiat contractul de închiriere, denotă că acestuia nu îi pot fi aplicabile decât prevederile vechiului cod civ.
Potrivit contractului de închiriere nr.683/25.01.2011 – pârâtul a închiriat o locuință situată în mun.T., ..5, ., apart.6, compusă din 3 camere, având suprafața de 34,86 mp.
Contractul a fost încheiat pe o durată de trei ani, până la data de 14.04.2014, putând fi reînnoit prin acordul părților.
Chiria a fost stabilită la suma de 76 lei/lună.
De asemenea, s-a stipulat faptul că, pentru neplata la termen a chiriei, se vor percepe majorări de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Plata, este definită în doctrina juridică, ca fiind acel act juridic animo solvendi făcut cu intenția de a executa o obligație. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligația asumată.
Dovada plății se poate face numai prin înscris – conform dispozițiilor art.1169 raportat la 1191 Cod civ.
Conform raportului de expertiză contabilă, dispus în cauză – instanța a constatat că, creanța totală este în realitate în cuantum de 2379,70 lei și se compune din: 2184 lei cu titlu de chirie și 195,70 lei cu titlu de majorări întârziere.
Pe toată durata de derulare a contractului (2011-2013) pârâtul a efectuat o singură plată de 400 lei, în luna noiembrie 2013.
În condițiile date, a admis în parte acțiunea în pretenții, în limita creanței determinată de expert.
Referitor la solicitarea privind încetarea contractului de închiriere – instanța a observat că termenul de închiriere s-a împlinit la data de 14.04.2014 și prin urmare, acesta și-a încetat valabilitatea.
Privitor la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că reclamanta a avansat cheltuieli în sumă de 600 lei, reprezentând onorariul expertului judiciar.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, acesta a fost obligat și la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta U. A. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o sub aspectul nelegalității.
A arătat apelanta că, expertul contabil a calculat majorările de întârziere așa cum a dorit acesta și nu în modul în care exista prevederea contractuală.
Astfel, conform contractului de închiriere nr.683/25.01.2011, la cap. II chiria aferentă locuinței ce face obiectul contractului, se prevede că pentru neplata la termen a chiriilor se datorează majorări de întârziere conform actelor normative ce stabilesc cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
S-a mai arătat că, expertul contabil, fară a i se solicita un punct de vedere cu privire la natura juridică a obligației pe care trebuia să o calculeze, constată că obligația de plată a chiriei nu este de natură fiescală și a claculat majorări de întârziere funcție de rata de dobândă anuală a BNR.
A mai precizat apelanta că, în cauză a fost ignorat temeiul juridic contractual al majorărilor de întârziere, dându-se eficiență exclusivă concluziilor expertizei contabile.
În consecință, în temeiul art. 480 alin.2 Cod peocedură civilă, solicită admiterea apelului apelul așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei spere rejudecare pentru întocmirea suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat deja în cauză.
Deși legal citată, intimatul - pârât nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Conform contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință nr. 683/25.01.2011, reclamanta apelantă a cedat în favoarea intimatului pârât o locuință situată în T., .. C3B, ., în schimbul unei chiri lunare în cuantum de 76 lei, durata contractului fiind cuprinsă între 11.02._14.
Prin precizări scrise depuse la dosarul instanței de fond la data de 11.04.2014, apelanta reclamantă a susținut că suma solicitată, în cuantum de 3325 lei, poate avea o vechime mai mare de 3 ani ( adică 5 ani ), deoarece sumele reprezentând debite rezultate din contractele de închiriere, până în anul 2011, au fost creanțe fiscale, acestea fiind calculate conform art. 124 ind.1 alin.2 Cod proc. fiscală.
Expertiza contabilă efectuată în cauză de expert Climente L. a concluzionat că creanța născută din contractul de închiriere nr.683/25.01.2011 este în cuantum de 2379,7 lei, compusă din 2184 lei prețul chiriei și 195, 7 lei majorări de întârziere. S-a mai susținut că pârâtul intimat a plătit anterior promovării cereri de chemare în judecată suma de 600 lei, iar ulterior suma de 300 lei.
Ca urmare, instanța de control judiciar reține că nu se impune refacerea raportului de expertiză contabilă întrucât suma achitată de pârât a fost necesar să fie imputată asupra totalului datoriei și mai exact asupra creanțelor cele mai vechi potrivit regulilor de imputație a plății. Mai mult decât atât, după data de 1.09.2011, majorările de întârziere nu pot fi calculate potrivit Codului de procedură fiscală date fiind prevederile art. 1 alin.4 din OG 29/2011 potrivit cărora „Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale”.
Pe de altă parte, pentru perioada anterioară datei de 1.09.2011, majorările de întârziere solicitate de apelantă nu pot fi obținute și datorită faptului că aceasta a emis titlul executoriu nr._/20.07.2011 pentru debite cu titlu de chirie și majorări de întârziere, iar acest titlu nu a fost anulat până în prezent, existând sub acest aspect și o lipsă de interes în promovarea în parte a prezentei acțiuni.
Rezultă că, în mod corect prima instanță a admis parțial acțiunea numai în ceea ce privește creanța existentă după data de 1.09.2011, dată după care apelanta nu a mai emis titluri executorii în vederea recuperării debitului. Totodată, în mod corect această creanță a fost analizată ca o creanță obișnuită, prescriptibilă în 3 ani potrivit dreptului comun și nu ca una de natură fiscală, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile Codului de procedură fiscală la care face trimitere contractul încheiat între părți în privința majorărilor solicitate de apelanta reclamantă.
Față de toate aceste considerente, apelul este privit ca neîntemeit și, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales Cabinet Avocat T. G. din T., .. 54, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 2395/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. V., cu domiciliul în T., ., ., jud. T., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. V.I.
Red/Tehnored.dec.civ.jud.P.L.D./27.02.2015
Tehnored.gref.BFV/27.02.2015/4 ex./ ..apelantă/1 ex.intimat
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 28/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
