Obligaţie de a face. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 14/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-pârât O. L. domiciliat în T., ..C2, ., județul T. și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual „C.” situat în T., ., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.2724/22.07.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect obligația de a face, in contradictoriu cu intimata-reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR.28 T. cu sediul în T., ., nr.17, jud. T. și intimata-pârâtă O. O. domiciliată în T., ., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av.C. N. în calitate de apărător al recurentului-pârât și av. M. P. in calitate de aparator al intimatei-reclamantă, în baza împuternicirilor avocațiale existente la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea apărătorilor părților ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul în recurs, arată că s-a solicitat evacuarea recurentului din spațiul situat la subsolul blocului, ceea ce înseamnă că s-a introdus o acțiune în evacuare, iar instanța de fond nu a verificat dacă acea cerere a fost introdusă în termenul de prescripție de 3 ani și apoi, ținând cont de definiția acțiunii în evacuare, trebuia să se demonstreze că există în speță o ocupare abuzivă. Menționează că din probele administrate reiese că recurentul, în privința imobilului din care se solicită evacuarea, este proprietar din anul 1979 și în această situație se punea problema, dovedindu-se că nu există o ocupare abuzivă, a calificării juridice a acțiunii.
Mai arată că este inadmisibil a se solicita evacuarea, atâta timp cât titlul de proprietate nu este desființat și astfel apreciază că instanța s-a pronunțat „ultra petita”, făcând acte procedurale specifice acțiunii de constatare a nulității titlului de proprietate. Susține că este inadmisibil a se face astfel de operațiuni atâta timp cât instanța era obligată să dea calificarea juridică, iar dacă s-ar fi făcut dovada existenței ocupării abuzive și recurentul nu ar fi deținut titlul de proprietate, se punea problema dacă acțiunea este depusă în termen.
Menționează că acea acțiune și excepția prescripției poate fi invocată și în instanța de recurs pentru că sunt aplicabile vechile dispoziții ale Codului de procedură civilă și în situația în care nu ar fi avut acte de proprietate, se punea problema prescriptabilității acțiunii. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea Asociației de P. la plata cheltuielilor de judecată. În ce privește evacuarea, arată că Asociația de Proprietari ar fi avut calitate, dar numai în situația în care recurentul nu ar fi făcut dovada că avea titlu de proprietate și deține legal acel spațiu.
Apărătorul intimatei-reclamantă, având cuvântul în recurs, arată că recurentul întradevăr avea un titlu de proprietate, dar în baza înscrisurilor depuse s-a dovedit că acel titlu de proprietate avea alt obiect și privea alt spațiu. În ce privește natura acțiunii, arată că prima instanță s-a raportat la Legea nr.230/2007 și la Hotărârea de Guvern care aprobă Normele metodologice ale Asociațiilor de proprietari. Menționează că asociația acționează în numele tuturor coproprietarilor și dreptul de administrare asupra subsolului a fost exercitat în continu și nu se poate vorbi de prescrierea acțiunii. Solicită a se avea în vedere că s-a demonstrat ocuparea abuzivă și lipsa unui titlu de proprietate și să se respingă recursul ca nefondat.
Mai arată că nu se poate prescrie dreptul de administrare, acesta exercitându-se în mod continu.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul în replică, arată că toate spațiile de la subsolul blocurilor sunt date proprietarilor odată cu construirea.
Apărătorul intimatei-reclamantă, având cuvântul, arată că prima instanță nu s-a lăsat indusă în eroare întrucât titlul de proprietate nu reprezintă schița cadastrală.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 26.06.2012, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 28, a chemat în judecată pe pârâții O. Ortanta și O. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții să elibereze spațiul în suprafață de 14,58 m.p. aflat în proprietate comună forțată, situat la demisolul blocului E4, sc. A, . T., pe care îl ocupă în mod abuziv.
Prin întâmpinare, pârâtul O. L. a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Ospov Ortanta.
La termenul de judecată din data de 04.07.2013, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2724/22.07.2013 Judecătoria T. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtul O. L., ca nefondată și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. Ortanta, invocată de pârât prin întâmpinare.
Totodată, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 28, în contradictoriu cu pârâta O. Ortanta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 28, în contradictoriu cu pârâtul O. Laurenșiu, a fost obligat pârâtul la eliberarea spațiului în suprafață de 14,58 m.p. situat la demisolul blocului E4, . T., . și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.308,3 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, prin prisma excepțiilor invocate, a reținut că numiții O. A. și Ortanta au contractat în anul 1977 o locuință – apartament cu patru camere, situată în blocul E4, . T., ., odată cu apartamentul și o cotă din părțile comune, respectiv casa scării, terase, subsoluri, etc., dar și un garaj precum și o boxă, valoarea acestora regăsindu-se în contractul de construire încheiat în acest sens cu O.C.V.L. T.. Ulterior, s-a emis titlul de proprietate nr._/05.09.1979.
Instanța de fond a reținut că prin încheierea nr._/27.07.2007 a O.C.P.I. T. s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea numiților O. A. și Ortanța, asupra imobilului constând în boxă în suprafață utilă de 14,58 m.p., situat în municipiul T., ., ., demisol, având număr cadastral 489-C1-U5*. Ulterior, ca urmare a decesului numitului O. A. precum și a ieșirii din indiviziune, în baza actului autentificat sub nr. 1321/05.07.2012 de B.N. E. Frosina, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus menționat în favoarea pârâtului O. L., cu titlu parta.
A arătat judecătorul fondului că în imobilul de la adresa de mai sus s-a înființat și funcționează reclamanta Asociația de Proprietari nr. 28 care, în această calitate, a înțeles să promoveze prezenta acțiune, susținând că în realitate încăperea în suprafață de 14,58 m.p. având număr cadastral 489-C1-U5*, face parte din spațiile comune ale condominiului, și nu se află în proprietatea exclusivă a pârâților O. L. și O. Ortanta.
Față de cele reținute, instanța de fond a procedat la soluționarea excepțiilor invocate, care se rezolvă cu prioritate, înainte de cercetarea în fond a pricinii, în conformitate cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind însă necesar a se identifica în prealabil obiectul prezentei acțiuni.
În acest sens, s-a constatat că acțiunea are ca obiect obligarea pârâților la eliberarea încăperii situate la demisolul blocului E4, . T., . la obligarea acestora de a permite accesul reclamantei la un spațiu aflat, în opinia sa, în proprietate comună.
Cu privire la prima excepție invocată de către pârâtul O. L., respectiv a lipsei calității procesuale active a Asociației de P. nr. 28, prima instanță a arătat că una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea dreptului la acțiune în general vizează calitatea procesuală a părților, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), instanța apreciind ca este necesar a se verifica identitatea între reclamanta Asociația de Proprietari nr. 28 și persoana ce ar avea calitatea de subiect activ în raportul dedus judecății sau în patrimoniul căreia s-ar răsfrânge efectele demersului procesual.
A mai arătat judecătorul primei instanțe că prin constituirea proprietarilor dintr-un condominiu într-o asociație de proprietari, nu se transferă dreptul de proprietate forțată cu privire la spațiile comune însă, se transmite dreptul și obligația administrării și conservării acestora către asociația astfel înființată. Cu alte cuvinte, este în afara oricărei discuții faptul că, deși dreptul de proprietate asupra părților comune are ca titulari aceleași persoane care au acest drept asupra apartamentelor din condominiu, corespunzător cotelor-părți dobândite, administrarea și gestionarea cade în sarcina asociației de proprietari.
Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are, printre alte atribuții, pe aceea de a iniția sau apăra în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire,iar această atribuție nu poate fi interpretată decât sistematic, prin raportare la întreaga reglementare a activității asociațiilor de proprietari, deoarece acestea nu pot funcționa în afara scopului pentru care au fost constituite.
A arătat judecătorul primei instanțe că potrivit art. 4 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune care, pe lângă drepturi, impune obligații pentru toți proprietarii și chiar dacă prin "interese legate de clădire", conform dispozițiilor mai sus arătate trebuie să se înțeleagă exclusiv activități care nu depășesc natura juridică a unor acte de administrare și conservare, prezenta cauză nu excede acestui cadru, nefiind în prezența unei acțiuni ce are natura juridică a unui act de dispoziție, cum ar fi de exemplu o acțiune în revendicare.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâtul O. L., ca nefondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. Ortanta, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o întrucât una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea dreptului la acțiune vizează calitatea procesuală a părților, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Așa fiind, instanța a considerat că este necesar a se verifica identitatea între pârâta O. Ortanta din prezenta cauză și persoana care ar avea calitatea de subiect pasiv în raportul dedus judecății sau față de care s-ar putea realiza interesul reclamatei, instanța apreciind că acțiunea formulată nu poate fi primită în contradictoriu cu această pârâtă, atât timp cât aceasta nu a invocat vreun drept propriu cu privire la spațiul în litigiu și nici nu-l folosește, căci în urma partajului cel care-l deține în mod exclusiv este pârâtul O. L..
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut de prima instanță că potrivit susținerilor reclamantei, încăperea în litigiu, deținută exclusiv de către pârât a fost destinată inițial ca fiind un spațiu tehnic comun, fiind străbătută de conducte ce deservesc întreg condomeniul.
În urma cercetării la fața locului a rezultat faptul că boxele sunt amplasate la demisol pe partea opusă garajelor, iar spațiul în litigiu se află amplasat între un garaj și locul special amenajat pentru aruncarea gunoiului menajer. Totodată, s-a confirmat faptul că în acest spațiu conducta de scurgere are ieșirea la canalizare, doar de aici putându-se face eventualele intervenții și reparații în situații precum înfundarea/colmatarea/spargerea acesteia.
A arătat judecătorul primei instanțe că nu prezintă relevanță juridică nici împrejurarea că, până la acest moment proprietarii apartamentelor nu au folosit acest spațiu în comun, de vreme ce au fost împiedicați de către pârât, după cum nu are semnificație nici faptul că țeava/conducta ce are ieșire pe acest amplasament este alocată unui singur tronson, pentru că spațiul în litigiu nu poate fi disociat de blocul de locuințe din structura căruia face parte și pe care trebuie să-l deservească, dacă nu conform destinației inițiale, atunci potrivit destinației pe care dorește să i-o atribuie, în condițiile legii, asociația de proprietari.
Concluzionând, prima instanță a apreciat că acel spațiu nu poate fi considerat decât ca fiind destinat pentru uzul și utilitatea blocului de locuințe, chiar dacă nu a fost folosit potrivit destinației inițiale și poate fi încadrat în art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007, care definește proprietatea comună ca fiind reprezentată de toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul O. L., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel a considerat recurentul-pârât că instanța de fond a apreciat că spațiul ocupat de pârâți este destinat uzului și utilității blocului de locuințe, chiar dacă nu a fost folosit potrivit destinației inițiale și poate fi încadrat în prevederile art. 3 lit. "c" din Legea nr. 230/2007, care definește proprietatea comună ca fiind reprezentată de "toate părțile dintr-un condominiu, care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință".
A mai arătat recurentul-pârât că spațiul în litigiu nu poate fi disociat de blocul de locuințe din structura căruia face parte și pe care trebuie să-l deservească, dacă nu conform destinației inițiale, atunci potrivit destinației pe care dorește să i-o atribuie, în condițiile legii, asociația de proprietari, iar în privința dimensiunilor spațiului în cauză, s-a reținut că nu se verifică criteriul raportării acestuia la suprafața apartamentului deținut de pârâtul O. L., criteriu conform căruia acesta ar trebui să aibă alocată o suprafață de cel puțin 14,58 m.p. din proprietatea comună, întrucât apartamentul său nu este singurul care are 4 camere, existând câte cel puțin unul la fiecare nivel, și că potrivit Raportului de expertiză Morfi R., prețului de 1198 lei pentru boxă, rezultat din Contractul de construire nr. 167/06.06.1977, îi corespunde o suprafață utilă de 3,523 mp., adică o încăpere de 1,70 m x 2,07 m.
În privința obiectului cererii, instanța de fond a precizat demersul reclamantei ca fiind o acțiune în obligarea pârâților la eliberarea încăperii situate la demisolul blocului E4, . .. mun. T., în vederea asigurării accesului reclamantei la acest spațiu, concluzionând că este vorba despre o obligație de a face, fără a califica acțiunea ca fiind în revendicare ori în evacuare.
În ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociație de P. nr. 28 T., s-a demonstrat faptul că pârâtul apelant O. L. nu deține acest spațiu cu titlu precar, ci cu acte de proprietate, dovedind că, încă de la întocmirea proiectului blocului, spațiul în litigiu a avut destinația de boxă, a fost repartizat autorilor săi, care dețin acte și titlu de proprietate, fiind făcută și intabularea în cartea funciară, situație în care, în opinia sa, calea procesuală ce trebuia urmată ar fi fost cea a unei acțiuni în revendicare si nu a unei acțiuni în evacuare, o astfel de calitate procesuală activă în revendicarea spațiului în litigiu, ocupat legal de pârâtul apelant, o puteau avea numai proprietarii apartamentelor scării A, . . asociația de proprietari, care nu putea să exercite un astfel de act de dispoziție.
A mai arătat recurentul că expertiza întocmită în cauză este lipsită de relevanță atât timp cât s-a demonstrat că are legal în proprietatea sa exclusivă acel spațiu, din anul 1979, încă de la construirea și darea în folosință a blocului, când, odată cu apartamentul i s-a atribuit si boxa nr. 5, și garajul nr. 3, fără ca ceilalți proprietari ai apartamentelor ori asociația de locatari inițială să facă vreo opoziție cu privire la modul în care s-a făcut repartizarea spatiilor de la subsol, în acest sens fiind și declarațiile martorilor audiați cât și Proiectul de execuție al Blocului E 4, sc.A., .>
Consideră recurentul că evacuarea este inadmisibilă atunci când deținerea de către acesta a boxei în litigiu nu este abuzivă, nu este făcută cu un titlu precar, ci în baza unui titlu legal, acesta neputând fi considerat posesor de rea-credință sau un simplu tolerat. Posesia este abuzivă, tulburată atunci când posesorul actual a dobândit-o prin violență; posesia este clandestină când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său încât acesta este nu este în stare de a putea să o cunoască; în speță însă s-a demonstrat exercitarea unei posesii neafectate de viciile discontinuității, violenței, clandestinitatății și echivocului.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, se reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs se referă, la faptul că instanța de fond nu a clarificat care este obiectul cererii, și este neîntemeiat întrucât prima instanță a constatat că obiectul cauzei este o obligație de a face, constând în eliberarea unui spațiu comun al condominiului, care a fost în proprietatea forțată a tuturor coproprietarilor săi cu privire la care se consideră că s-ar afla în folosința exclusivă a unora dintre aceștia, respectiv pârâții O. L. și O. Ortanta.
În acest sens, se constată că acțiunea are ca obiect obligarea pârâților la eliberarea încăperii situate la demisolul blocului E4, . T., . la obligarea acestora de a permite accesul reclamantei la un spațiu aflat, în proprietate comună.
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea recurentului că obiectul cauzei îl reprezintă o evacuare sau revendicare ce nu ar fi posibilă atâta timp cât titlul de proprietate al recurentului nu ar fi desființat.
Pentru aceleași motive este neîntemeiată de asemenea și susținerea recurentului că instanța s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Un alt motiv de recurs se referă la excepția lipsei calității procesuale active a Asociației de P. nr. 28 și este de asemenea neîntemeiat.
Una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea dreptului la acțiune în general vizează calitatea procesuală a părților, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Prin urmare, este necesar a se verifica identitatea între intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 28 și persoana ce ar avea calitatea de subiect activ în raportul dedus judecății sau în patrimoniul căreia s-ar răsfrânge efectele demersului procesual.
Prin constituirea proprietarilor dintr-un condominiu într-o asociație de proprietari, nu se transferă dreptul de proprietate forțată cu privire la spațiile comune însă, se transmite dreptul și obligația administrării și conservării acestora către asociația astfel înființată. Deși dreptul de proprietate asupra părților comune are ca titulari aceleași persoane care au acest drept asupra apartamentelor din condominiu, corespunzător cotelor-părți dobândite, administrarea și gestionarea cade în sarcina asociației de proprietari.
Conform prevederilor art. 30 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are, printre alte atribuții, pe aceea de a iniția sau apăra în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire, atribuție ce nu poate fi interpretată decât sistematic, prin raportare la întreaga reglementare a activității asociațiilor de proprietari, deoarece acestea nu pot funcționa în afara scopului pentru care au fost constituite.
Art. 4 alin. 1 din același act normativ, prevede că asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune care, pe lângă drepturi, impune obligații pentru toți proprietarii.
Prin "interese legate de clădire", conform dispozițiilor mai sus arătate se înțeleg exclusiv activități care nu depășesc natura juridică a unor acte de administrare și conservare, însă prezenta cauză nu excede acestui cadru, căci nu ne aflăm în prezența unei acțiuni ce are natura juridică a unui act de dispoziție, cum ar fi de exemplu o acțiune în revendicare.
S-a mai invocat de către recurent prescrierea dreptului la acțiune, excepție care este neîntemeiată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată întrucât asociația de proprietari acționează în numele tuturor coproprietarilor, iar dreptul de administrare asupra subsolului a fost exercitat în mod continuu.
Pe fondul cauzei, se reține că încăperea în litigiu, deținută exclusiv de către recurentu-pârât a fost destinată inițial ca fiind un spațiu tehnic comun, fiind străbătută de conducte ce deservesc întreg condominiul.
Cercetarea la fața locului a evidențiat faptul că într-adevăr, boxele sunt amplasate la demisol pe partea opusă garajelor, iar spațiul în litigiu se află amplasat între un garaj și locul special amenajat pentru aruncarea gunoiului menajer. De asemenea, s-a confirmat faptul că în acest spațiu conducta de scurgere are ieșirea la canalizare, doar de aici putându-se face eventualele intervenții și reparații în situații precum înfundarea/colmatarea/spargerea acesteia.
Martorul M. V., care a locuit în aceeași scară de . darea în folosință, a arătat că spațiul în litigiu nu a fost prevăzut cu ușă și ulterior, motivat de mirosul care venea de la ghenă, tatăl recurentului-pârât a montat o ușă metalică care însă nu se încuia, având acces toți proprietarii. A mai declarat martorul că l-a proiectarea blocului a fost interesat să-și construiască pe acest amplasament un garaj, însă nu i s-a permis pentru a nu fi afectată structura de rezistență. A mai arătat martorul că boxa familiei O. era amplasată exact lângă boxa sa, iar în anul 2002 când s-a mutat, se folosea acea boxă.
Această declarație se coroborează cu afirmațiile martorului E. N. care a arătat că la doi ani de la darea în folosință, O. A. a schimbat tâmplăria și toate ușile de la apartament. Cu această ocazie a pus și ușa metalică la "boxă". A mai arătat martorul că, în spațiul respectiv, nu se putea face garaj întrucât s-ar fi distrus structura de rezistență a blocului, neputând fi folosit decât ca "boxă" (fila 94).
De asemenea, martora S. A. a arătat că în momentul în care s-a mutat în ., ușa metalică nu era încuiată. Începând cu anul 2004 ușa s-a încuiat de către pârâtul O. L., care inițial i-ar fi înmânat o cheie. Apoi, la apariția unei situații de urgență ce a presupus lucrări de intervenție la țeava de scurgere a constatat că nu se mai poate descuia ușa, întrucât cheia nu se mai potrivea. A mai declarat martora că pârâtul are o boxă amplasată pe cealaltă parte a demisolului, de altfel, toate apartamentele din ., însă nu toate apartamentele au alocate garaje
Recurentul - pârât a susținut că mai există în celălalt capăt, pe același aliniament, o încăpere similară, folosită de către o altă persoană cu aceeași destinație, ceea ce însă nu prezintă relevanță, câtă vreme nu face obiectul prezentei acțiuni și nici criteriul raportării la suprafața apartamentului aflat în proprietate exclusivă nu se verifică, întrucât apartamentul recurentului-pârât nu este singurul cu patru camere, existând cel puțin unul la fiecare nivel și care, pornind de la acest argument, ar trebui să aibă alocată o boxă cu o suprafață de cel puțin 14,58 m.p., ceea ce nu s-a constatat la fața locului.
S-a constatat însă că boxele au un alt amplasament, fiind despărțite prin garduri de plasă cu suprafețe aproximativ egale, de circa 3,5 m.p. fiecare, mult mai mici decât cea a spațiului în litigiu, după cum rezultă și din raportul de expertiză imobiliară întocmit în cauză.
Raportul de expertiză imobiliară, a concluzionat că pentru o boxă în suprafață de 14,58 m.p., în anul 1977 când s-a încheiat contractul de construire de către autorii pârâtului, prețul care ar fi trebuit să fie plătit ar fi fost de 4.933,40 lei. Prețul de 1.198 lei prevăzut în contractul de construire nr. 167/06.06.1977 pentru boxă, corespunde unei suprafețe utile de 3,523 m.p., adică o încăpere cu dimensiunile 1,70 m x 2,07 m.
În mod corect a reținut prima instanță că nu prezintă relevanță juridică nici împrejurarea că, până la acest moment proprietarii apartamentelor nu au folosit acest spațiu în comun, de vreme ce au fost împiedicați de către recurentu-pârât, după cum nu are semnificație nici faptul că țeava/conducta ce are ieșire pe acest amplasament este alocată unui singur tronson, pentru că spațiul în litigiu nu poate fi disociat de blocul de locuințe din structura căruia face parte și pe care trebuie să-l deservească, dacă nu conform destinației inițiale, atunci potrivit destinației pe care dorește să i-o atribuie, în condițiile legii, asociația de proprietari.
Pe cale de consecință, se reține că acest spațiu nu poate fi considerat decât ca fiind destinat pentru uzul și utilitatea blocului de locuințe, chiar dacă nu a fost folosit potrivit destinației inițiale și poate fi încadrat în art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007, care definește proprietatea comună ca fiind reprezentată de toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, va fi obligat recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata către intimata Asociația de Proprietari nr.28 T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-pârât O. L., domiciliat în municipiul T., ..C2, ., județul T. și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual „C.” situat în municipiul T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2724/22.07.2013 pronunțata de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, in contradictoriu cu intimata-reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 28 T., cu sediul în municipiul T., ., nr. 17, județul T. și intimata-pârâtă O. O., domiciliată în T., ., ., județul T., ca nefondat.
Obliga recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata către intimata Asociația de Proprietari nr. 28 T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 ianuarie 2014.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. N. D. N. M. L. Șurculescu
GREFIER,
P. L.
Jud. fond. I.S.
Redactat jud. D.N./3.02.2014
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./11.02.2014/2 ex..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 33/2015.... → |
|---|
