Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 531/2014. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 531/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 531

Ședința publică de la 08 Octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE S. R.

Judecător R. A. V.

Grefier D. B.

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-reclamant D. P., domiciliat în or. Măcin, ..A4, ., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocat N. M. V., cu sediul în or. Măcin, ..15, ., împotriva sentinței civile nr.47 din data de 21 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „nulitate titlu de proprietate”, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M., domiciliată în ., jud. Tulcea, D. I., domiciliată în ., jud. Tulcea, D. G. M., domiciliat în ., C. L. LUNCAVIȚA pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ TULCEA pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.

Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 01.10.2014 și ulterior la data de 08.0.2014, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 4.06.2013 reclamantul D. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M., D. I., D. G. M., C. L. Luncavița P. S. D. de P. Privată Asupra Terenurilor și C. Județeană Tulcea P. S. D. de P. Privată Asupra Terenurilor, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/26.04.1996 emis pe numele lui D. V.I. pentru suprafața de 7.900 m.p. imobil situat în intravilanul satului Rachelu, ., strt. Păcii,nr.22, cu următoarele vecinătăți: N – Canal, E – M. C., S – drum național, V – moșt.C. T..

S-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 47 din data de 21 ianuarie 2014 a respins acțiunea civilă având ca obiect nulitate titlu de proprietate să le plătească pârâților P. M., D. I. și D. G. M., cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În motivarea cererii, reclamantul a învederat faptul că, în anul 1985 părinții săi, respectiv, D. V. și D. Petrana prin actul de donați autentificat sub nr.1216/2 iulie 1985 i-au donat reclamantului casa de locuit situată în ., construită din ceamur, acoperită cu țiglă, formată din patru camere, iar separat două bucătării, o magazie, și un grajd, ocupând o suprafață construită de 158 m.p., locuință ce a fost dobândită de părinții reclamantului prin construire în anul 1944 pe terenul dat din vatra satului în același an și care conform Legii nr.58/1974 a trecut în proprietatea statului.

Reclamantul a mai învederat că prin actul de donație autentificat sub nr.461/13.02.1986, acesta i-a donat fratelui său D. I. cota indiviză de ½ din locuința proprietatea sa, situată în ., jud. Tulcea, construită din ceamur, acoperită cu țiglă, formată din opt camere dar separat două bucătării, magazie și un grajd, locuință ce a fost dobândită de reclamant prin donația ce i-a fost făcută de către părinții acestuia.

A mai arătat că, titlul de proprietate atacat trebuia emis pe numele atât a lui D. P. cât și pe cel al lui D. I., în calitate de moștenitori.

S-a mai arătat că la data de 18 martie 2001, fratele reclamantului, respectiv, D. I. a decedat și ca atare reclamantul a chemat în judecată pe moștenitorii acestuia, respectiv, P. M. în calitate de soție supraviețuitoare și D. I. și D. G. M., în calitate de fii.

Temeiurile juridice în baza căruia reclamantul și-a întemeiat acțiunea sunt dispozițiile art. III alin.l. lit.”a” din Legea nr.169/1997, astfel cum a fost introdus prin articolul unic din Titlul V din Legea nr.247/2005, art. 36 alin.2,3 și 4 din Legea nr.18/1991.

Pârâții au formulat și depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, motivat de faptul că în registrul agricol figurează ca proprietar al imobilului defunctul D. I., care în anul 1996 a formulat cerere de reconstituire pentru întreaga suprafață de teren în nume propriu. Întâmpinarea a fost însoțită de actele de stare civilă ale pârâților, certificatul de atestare fiscală nr.5506/22.07.2013, chitanțe care atestă plata impozitului pentru întreaga suprafață de teren. S-au solicitat de asemenea de către pârâți cheltuieli de judecată.

De asemenea, analizând înscrisurilor depuse la dosar, coroborat cu prevederile legale în vigoare în materie de fond funciar, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor Lg.169/1997 de modificare și completare a Lg.18/1991, art. III alin.1:

“ Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic:

a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 d.”

Așa cum rezultă din înscrisurile care au stat la baza emiterii T.P._/26.04.1996, dreptul de proprietate al numitului D. V. I., fratele reclamantului pentru suprafața de 7.900 m.p. teren intravilan a fost constituit în favoarea acestuia, în calitate de titular în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, iar suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că defunctul a figurat în rolul agricol, începând cu anul 1986 cu respectiva suprafață de teren aferentă locuinței.

Susținerea reclamantului potrivit cărora dreptul de proprietate trebuia reconstituit atât în favoarea sa cât și în favoarea fratelui său în calitate de moștenitori ai părinților lor, D. V. și D. Petrana, motivat de existența actului de donație autentificat sub nr. 461/13.02.1986, este eronată în condițiile în care reclamantul a primit de la părinții săi prin actul de donație autentificat sub nr. 1216/2.07.1985 numai proprietatea asupra locuinței și nu asupra terenului, la rândul său acesta donând fratelui său la 13.02.1986 jumătate din locuința primită ca donație, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi locuit vreun moment în imobilul din speță.

În consecință, prima instanță a constat că, în speță, nu se poate reține situația invocată de reclamant în acțiune, respectiv, aceea că titlul de proprietate a fost reconstituit în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită potrivit legii, probele din dosar confirmând legalitatea constituirii dreptului de proprietate doar în favoarea numitului D. V. I..

Împotriva acestei sentinței civile, în termen legal a formulat apel reclamantul D. P., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.

A arătat apelantul că motivarea instanței de fond este netemeinică, părtinitoare și ineficientă raportându-se la probe care nu există.

Astfel, la dosarul cauzei nu se afla niciun înscris din care să rezulte faptul ca D. V. I. a figurat în rolul agricol, începând cu anul 1986 cu respectiva suprafața de teren aferenta locuinței. La fila 67 din dosarul de fond se afla o adeverința eliberata de către Primăria comunei Luncavița prin care se adeverește ca defunctul D. I., figurează în registrul agricol al comunei Luncavița cu suprafața de 0.79 ha teren intravilan, conform T.P. nr._/26.04.1996, însă nu se precizează din ce an figurează cu acest teren. Aceeași adeverința face referire la faptul ca D. I. figurează cu o suprafața de teren conform T.P. nr._/1996. In aceste condiții instanța de fond a reținut în mod greșit că D. I. ar fi figurat în Registrul Agricol încă din anul 1986.

C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea a depus la dosar in copie, filele 70-75 actele care au stat la baza emiterii T.P. nr._/26.04.1996. Nici din aceste înscrisuri nu rezultă din ce an D. I. figura în registrul agricol cu suprafața de 0,79 ha teren. Mai mult decât atât în momentul în care au fost înaintate actele care au stat la baza emiterii T.P. atacat, C. Județeană pentru S. D. de P. Privata asupra Terenurilor Tulcea a precizat faptul că nu dețin cererea domnului D. I., titlul de proprietate fiind emis în baza HCJ nr.21I/1994 ce a validat și Anexa 2a. Nu dețin cererea întrucât D. I. nu a formulat niciodată o astfel de cerere.

În conformitate cu art. 9 al. 4 și 5 din Legea 18/1991 rep. cererea trebuie să cuprindă numele și prenumele persoanei solicitante, domiciliul său calitatea de titular sau moștenitor, suprafața de teren solicitată, cerere la care va atașa documentele doveditoare ale dreptului pretins și calității solicitantului.

Astfel, din înscrisurile anexate la dosar, rezultă în mod evident ca terenul în litigiu nu a fost solicitat de defunctul D. I. în temeiul Legii 18/1991, și în consecință, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața de 7.900 m.p s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de Legea 18/1991 în vigoare la acea dată.

Potrivit disp. art. 3 alin. 3 din Leg. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere prin eliberarea unui titlu, ce este de competența comisiei județene de fond funciar, în baza documentației întocmită de comisiile comunale, orășenești și municipale. Legile adoptate in materia fondului funciar (Leg. 18/1991, Leg. 169/1997 și nr. 1/2000 modificate prin Leg. 247/2005), au instituit o procedura specială, iar persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor și să conteste actele în condițiile precis determinate de lege.

Apelantul a mai arătat că, acest teren a trecut la stat in temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 ca urmare a actului de donație autentificat sub nr.l216 din 02 iulie 1985, iar în prezent construcția amplasată pe acest teren îi aparține în cota de 1/2 cota dobândită prin al doilea act de donație dintre el și defunctul său frate, iar dreptul de proprietate trebuia constituit nu reconstituit. Atâta timp cât la data dobândirii dreptului de proprietate prin încheierea primului act de donație terenul a trecut deja în proprietatea statului și a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, nu putea dona fratelui său decât cota de 1/2 din construcție, proprietatea terenului aparținând statului.. Având în vedere faptul că D. I. nu a putut dobândi dreptul de proprietate asupra terenului care aparținea statului, acestuia trebuia să i se constituie și nu să i se reconstituit dreptul de proprietate.

La baza emiterii Titlului de proprietate nr._/1996 se află Tabelul Nominal cu membrii cooperatori ce au adus pământ în C.A.P. De remarcat este faptul ca D. I. nu putea aduce pământ în C.A.P., întrucât nu-1 avea. Așa cum rezultă din actul de donație nr.461 din 13 februarie 1986, terenul aferent construcției este în proprietate de stat conform Deciziei nr.55 din 22 noiembrie 1985 eliberată de Consiliul Popular al comunei Luncavița și transcrisă sub nr.364-365 din 11 februarie 1986 de notariatul de Stat județean.

S-a mai susținut că, de remarcat în acest sens este și confuzia instanței de fond care permanent susține ca defunctului D. V. I. i s-a constituit dreptul de proprietate, când de fapt titlul releva clar că acestuia i s-a reconstituit.

De asemenea, apelantul a mai învederat că, o altă confuzie a instanței de fond este susținerea cum că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât in favoarea sa cât și a fratelui său în calitate de moștenitori ai părinților. Este o absurditate acest fapt întrucât la baza acțiunii formulate s-au aflat cele 2 acte de donație și nu s-a invocat nici un moment calitatea de moștenitori. Solicitarea a fost aceea de a se emite un titlu de proprietate pe numele amândurora întrucât fiecare avea o cota indiviză din construcție.

Faptul că a locuit vreun moment sau nu în imobilul din speță nu prezintă nici o relevanță și mai mult, acest aspect excede cadrului procesul.

În final, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod proc. civ.

Intimații P. M., D. I. și D. G. M. în termen procedural au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Intimatele C. L. LUNCAVIȚA pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ TULCEA pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR, nu au formulat în termen procedural întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.

În anul 1985 părinții apelantului, numiții D. V. și D. Petrana cu actul de donație autentificat sub nr. 1216 din 2 iulie 1985 i-au donat acestuia casa de locuit situată în ., jud. Tulcea, construită din ceamur, acoperită cu țiglă, formată din 4 camere iar separat două bucătării, o magazie și un grajd, ocupând o suprafață construită de 158 m.p., locuință ce a fost dobândită de părinții apelantului prin construire în anul 1944 pe terenul dat din vatra satului în același an și care potrivit Legii nr. 58/1974 a trecut în proprietate statului.

În anul următor, în 1986 apelantul donează fratelui său D. I. cu actul de donație autentificat sub nr. 461 din 13 februarie 1986, cota indiviză de ½ din locuința proprietatea sa, situată în ., jud. Tulcea, construită din ceamur, acoperită cu țiglă, formată din opt camere dar separat două bucătării, magazie și un grajd, locuință ce a fost dobândită de către apelant prin donația ce i-a fost făcută de către părinții acestuia.

La data de 18 martie 2001 fratele apelantului respectiv numitul D. I. a decedat iar în prezenta acțiune apelantul reclamant a chemat în judecată pe moștenitorii acestuia, respectiv P. M. în calitate de soție supraviețuitoare și D. I. și D. G. M. în calitate de fii.

Nemulțumirea apelantului reclamant constă în faptul că titlul de proprietate emis pe numele fratelui său D. I. trebuia să fie emis și pentru D. P. în calitate de moștenitor.

Așa cum rezultă din înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ din 26 aprilie 1996, dreptul de proprietate al numitului D. I., fratele apelantului reclamant, pentru suprafața de 7900 m.p. teren intravilan a fost constituit în favoarea acestuia în calitate de titular în temeiul art. 23 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit ar. 8 din Decretul-Lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, iar suprafețele de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă cu claritate că defunctul D. I. a figurat în rolul agricol începând cu anul 1986 cu respectiva suprafață de teren aferentă locuinței (anul 1986 fiind anul în care apelantul a donat casa către fratele său).

De reținut în cauză este faptul că la momentul primei donații făcută de D. V. și D. Petrana în favoarea lui D. P. donatorii au continuat să locuiască în această locuință până la data decesului, respectiv 11 august 2001 D. V. și 11 martie 2013 D. Petrana. Chiar și după donația din 13 februarie 1986 prin care apelantul reclamant a donat fratelui său D. I. cota de ½ din locuință, în acest imobil au locuit și părinții apelantului, defuncții D. V. și Petrana într-un alt corp de casă.

După anul 1986 apelantul după ce a donat fratelui său jumătate din locuință, a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii.

Susținerea apelantului potrivit căreia dreptul de proprietate trebuia reconstituit atât în favoarea sa cât și în favoarea fratelui său în calitate de moștenitori ai părinților motivat de existența actului de donație autentificat sub nr. 461 din 13 februarie 1986, nu poate fi primită în condițiile în care acesta a primit de la părinții săi prin actul de donație autentificat sub nr. 1216 din 2 iulie 1985 numai proprietatea asupra locuinței nu și asupra terenului, la rândul său acesta donând fratelui său jumătate din locuința primită ca donație, fratele său locuind cu întreaga sa familie și cu părinții lui iar reclamantul apelant a emigrat în Statele Unite ale Americii nefăcând dovada că ar fi locuit vreun moment în acest imobil.

În aceste condiții titlul de proprietate, așa cum corect a reținut și prima instanță a fost întocmit corect și legal în favoarea defunctului D. I..

Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a obliga apelantul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimați.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil formulat de către apelantul-reclamant D. P., domiciliat în or. Măcin, ..A4, ., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocat N. M. V., cu sediul în or. Măcin, ..15, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.47 din data de 21 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „nulitate titlu de proprietate”, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M., domiciliată în ., jud. Tulcea, D. I., domiciliată în ., jud. Tulcea, D. G. M., domiciliat în ., C. L. LUNCAVIȚA pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ TULCEA pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.

Obligă apelantul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimați.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Octombrie 2014.

Președinte,

S. R.

Judecător,

R. A. V.

Grefier,

D. B.

Red.sent.civ.GMF

Red.dec.civ.jud. RS/30.10.2014

Tehnored.gref. DB+gref.EG /9 ex./30.10.2014

. ex. apelant/6 ex.intimați

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 531/2014. Tribunalul TULCEA