Plângere contravenţională. Decizia nr. 456/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 456/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 456/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul G. A., cu domiciliul în com. Saraiu, ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.692/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru apelant av. G. S., în baza împuternicirii avocațiale nr.21/2014, depusă astăzi la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu 20 lei, s-a depus întâmpinare de către intimat, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantului, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelantului.
Având cuvântul, pentru apelant av. G. S., arată că, instanța de fond nu a reținut concluziile cu privire la verificarea metrologică emisă de Biroul de metrologie aceasta fiind expirată la momentul la care petentul a fost surprins în trafic.
Pentru aceste considerente, av. G. S., solicită admiterea apelului, admiterea plângerii prin anularea procesului verbal de contravenție, fără plata cheltuielilor de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 30.08.2013 și înregistrată sub nr._, petentul G. A. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 23.08.2013 întocmit de I.P.J. T. – Serviciul Rutier, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
Prin sentința civilă nr. 692/17.12.2013, Judecătoria Babadag a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut că la data de 23.08.2013 petentul G. A. a fost sancționat contravențional pentru fapta de a conduce autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 142 km/h pe DN 22 A, km 52+800 m, fiind astfel sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 720 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 08.09.2013.
În sarcina petentului a fost reținută nerespectarea obligației prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, fapta fiind constatată cu ajutorul aparatului radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ și înregistrată pe caseta nr. S328.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”. De asemenea, potrivit art. 102 alin. 1 li. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent, iar la rubrica obiecțiuni, agentul constatator a făcut mențiunea că „am familie, copii și nu am cu ce să-mi susțin familia, sunt șofer profesionist”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, s-a reținut că fapta pentru care a fost sancționat petentul întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., întrucât câmpul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv și pe cale de consecință, instanța a apreciat că, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art. 6 din C.E.D.O.
A arătat judecătorul primei instanțe că această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Prima instanță a apreciat că această circumstanță nu trebuie absolutizată, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la situația inacceptabilă de a admite de plano, toate plângerile contravenționale, deși, procesul verbal este temeinic încheiat.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța de fond a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Totodată, instanța avut în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic, și a apreciat că organul constatator are obligația de a proba contravenția reținută prin procesul-verbal atacat.
În acest scop, la dosarul cauzei au fost înaintate de către intimat actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal . nr._/23.08.2013, și anume: raportul agentului constatator, planșa fotografică, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea, copia cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare a autospecialei poliției și adresa nr._/13.02.2013 privind istoricul numerelor de înmatriculare, atestatul de operator radar al agentului care a exploatat aparatura radar.
Din raportul întocmit de agentul constatator U. M. din cadrul I.P.J. T. instanța de fond a reținut că la data de 21.07.2013, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agentul principal de poliție L. A. pe raza localității Topolog, jud. T., i s-a comunicat de către agent principal de poliție C. M. (ce se afla în autospeciala de poliție_ ce patrula pe DN22A) faptul că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar rulând cu viteza de 142 km/h pe DN22A km 53+800m.
Din documentația depusă de intimată, a rezultat că aparatul radar este atât omologat cât și verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituind în mod indubitabil probe pentru aplicarea legislației rutiere, instanța reținând astfel că verificarea metrologică efectuată la data de 23.08.2012 are termen de valabilitate un an, astfel încât, potrivit art. 181 Cod procedură civilă (reglementarea anterioară art. 101 alin. 2-5 C.P.C. 1865), termenul socotit pe ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an.
A rezultat că ultima zi de valabilitate a verificării metrologice a fost 23.08.2013, inclusiv, motiv pentru care instanța a respins susținerile petentului privind nevalabilitatea verificării metrologice a aparatului radar.
A arătat judecătorul primei instanțe că planșa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate veridica temeinicia procesului-verbal de contravenție și prin care se probează că cele consemnate în actul sancționator corespund adevărului.
Analizând planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrată cu viteza de 142 km/oră pe categoria de drum prevăzută la art. 49 alin. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, atât numărul de înmatriculare cât și viteza rezultând din fotografiile atașate la dosar.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia acesta a fost greșit amendat, întrucât agentul constatator nu a menținut în permanență antena radar pornită, dovadă în acest sens fiind faptul că aparatul său pentru detectarea radarului nu l-a atenționat de existența aparatului radar, prima instanță a reținut că aceste afirmații, fără suport probator, nu sunt de natură a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal.
Referitor la susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator nu a ținut cont de normele de Metrologie Legală NML 021 – 05, în sensul că nu a ținut cont de erorile tolerate pentru măsurarea vitezei, instanța a reținut că cerințele prevăzute la pct. 3.1.1. din norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 indică cerințele pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele pentru ca acestea să poată fi avizate din punct de vedere metrologic, aceste erori tolerate neavând nicio legătură cu viteza măsurată de aparatul radar în trafic.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia procesul-verbal a fost întocmit de către o persoană fără calitate, instanța de fond a reținut că potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Totodată, instanța a mai reținut că potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier (…)”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Analizând actul sancționator prin prisma criticilor petentului cu privire la încheierea acestuia de către o persoană ce nu avea calitatea cerută de lege, și prin raportare la prevederile legale citate mai sus, instanța de fond a reținut că agentul principal U. M. are calitatea cerută de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că este polițist rutier și, prin urmare, are competență în constatarea contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, instanța a mai reținut că fapta pentru care petenta a fost sancționată, respectiv nerespectarea regimului legal de viteză, nu poate fi constatată decât cu un mijloc tehnic și nu prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Astfel, a arătat judecătorul fondului că întocmirea procesului - verbal poate fi făcută și de un alt agent decât cel care a vizualizat datele oferite de mijlocul tehnic utilizat la măsurarea vitezei, acesta din urmă fiind „operator radar” (iar nu agent constatator în sensul prevederilor O.G. nr. 2/2001), adică o persoană care deține competența de a utiliza aparatura de înregistrare, conform atestatului de operator radar nr._/18.07.2012 depus la dosar.
Prin urmare, instanța a reținut că agentul constatator U. M. a constatat săvârșirea faptei „cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și, pe baza informațiilor furnizate de către operatorul radar C. M. (obținute în urma interpretării înregistrărilor aparatului radar), a întocmit procesul verbal pentru sancționarea faptei prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
În consecință, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate criticile petentului, având în vedere că unicul agent constatator identificat în cauză este agentul principal U. M., dl. T. S. având calitatea de operator radar.
A arătat judecătorul fondului că pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei și că ceea ce deosebește contravenția de infracțiune, este gradul de pericol social și de aici și sancțiunea diferită a unor astfel de fapte, individualizarea sancțiunii reflectând dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii.
Instanța a reținut că în aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptei, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
În cauză, prima instanță a considerat că individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravenția reținută, aplicând petentul un număr de 9 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel petentul G. A., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală
Motivul de critică a hotărârii instanței de fond, susține apelantul-petent, este faptul că aceasta nu a reținut în sentință concluziile sale cu privire la verificarea metrologică emisă de către Biroul Român de Metrologie Legală era expirată în momentul în care a fost surprins în trafic cu presupusa viteză de 142 km/h și, susține acesta că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile NML 021-05 și anume prevederile art. 3.1 Cerințe metrologice și art. 3.1.1, ci un punct de vedere personal al intimatei (care nu are cum să contravină textului unei norme metodologice de verificare a aparatelor radar și anume NML 021-05.
Consideră apelantul-petent că în mod greșit a fost sancționat cu 720 lei și 9 puncte amendă și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru faptul că a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ cu o viteză de 142 km/h pe DN 22A km 53+800, deoarece autoturismul este dotat cu aparat pentru detectare radar, iar acesta nu l-a atenționat deoarece agentul constatator a încălcat normele prevăzute de metrologia română și anume aceea de a menține în permanență antena radar pornită, așa cum prevede legea și să nu fie deschisă în momentul în care observă că se apropie un autoturism pe care-l observă că ar circula cu viteza sporită.
Susține apelantul-petent că a fost sancționat și amendat deoarece agentul constatator, în momentul încheierii procesului-verbal, nu a ținut cont prevederile art. 3.1 „Cerințe metrologice” și art. 3.1.1. „E. tolerate pentru măsurarea vitezei” din Normele de Metrologie Legală NML 021-05.
Apelantul-petent solicită pe cale de excepție constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.08.2013, întocmit de I.P.J - S.P.R. T. ca fiind întocmit de o persoană fără calitate, invocând în susținerea acestei excepții dispozițiile art. 15 și 21 (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susține apelantul petent că în speță operatorul a constatat contravenția și tot el aplicat și sancțiunea, deși nu avea această calitate.
În apărare, a formulat întâmpinare Inspectoratul de Poliție Județean T., solicitând respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 692/17.12.2013 a Judecătoriei T., ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001
Relativ la temeinica procesului-verbal de contravenție, se reține că apelantul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că la data de 23.08.2013 a fost sancționat contravențional pentru fapta de a conduce autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 142 km/h pe DN 22 A, km 52+800 m, fiind astfel sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 720 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 08.09.2013. În sarcina petentului a fost reținută nerespectarea obligației prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ și înregistrată pe caseta nr. S328.
La dosarul cauzei au fost înaintate de către intimat actele care au stat la baza emiterii procesului verbal . nr._/23.08.2013, și anume: raportul agentului constatator, planșa fotografică, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea, copia cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare a autospecialei poliției și adresa nr._/13.02.2013 privind istoricul numerelor de înmatriculare, atestatul de operator radar al agentului care a exploatat aparatura radar.
Potrivit raportului întocmit de agentul constatator U. M. din cadrul I.P.J. T. se reține că la data de 21.07.2013, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agentul principal de poliție L. A. pe raza localității Topolog, județul T., i s-a comunicat de către agent principal de poliție C. M. (ce se afla în autospeciala de poliție_ ce patrula pe DN22A) faptul că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar rulând cu viteza de 142 km/h pe DN22A km 53+800m.
Din actele depuse de intimată rezultă că aparatul radar este atât omologat cât și verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituind probe pentru aplicarea legislației rutiere. Instanța reține că verificarea metrologică efectuată la data de 23.08.2012 are termen de valabilitate un an, astfel încât, potrivit art. 181 Cod procedură civilă, termenul socotit pe ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an, rezultând că ultima zi de valabilitate a verificării metrologice a fost 23.08.2013, inclusiv.
Examinând planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, se reține că apelantul-petent, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrată cu viteza de 142 km/oră pe categoria de drum prevăzută la art. 49 alin. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, atât numărul de înmatriculare cât și viteza rezultând din fotografiile atașate la dosar.
În ceea ce privește susținerea apelantului-petent, potrivit căreia acesta a fost greșit amendat, întrucât agentul constatator nu a menținut în permanență antena radar pornită, dovadă în acest sens fiind faptul că aparatul său pentru detectarea radarului nu l-a atenționat de existența aparatului radar, se reține că aceste afirmații, fără suport probator, nu sunt de natură a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul-verbal.
În ce privește susținerea apelantului-petent potrivit căreia agentul constatator nu a ținut cont de normele de Metrologie Legală NML 021 – 05, în sensul că nu a ținut cont de erorile tolerate pentru măsurarea vitezei, se reține că cerințele prevăzute la pct. 3.1.1. din norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 indică cerințele pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele pentru ca acestea să poată fi avizate din punct de vedere metrologic, aceste erori tolerate neavând nicio legătură cu viteza măsurată de aparatul radar în trafic.
Referitor la susținerea apelantului-petent potrivit căreia procesul-verbal a fost întocmit de către o persoană fără calitate, instanța reține că potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”. De asemenea, potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier (…)” iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
În raport de toate aceste prevederi legale, instanța reține că agentul principal U. M. are calitatea cerută de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că este polițist rutier și, prin urmare, are competență în constatarea contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 iar fapta pentru care apelantul petent a fost sancționat, respectiv nerespectarea regimului legal de viteză, nu poate fi constatată decât cu un mijloc tehnic și nu prin propriile simțuri ale agentului constatator. Astfel, întocmirea procesului - verbal poate fi făcută și de un alt agent decât cel care a vizualizat datele oferite de mijlocul tehnic utilizat la măsurarea vitezei, acesta din urmă fiind „operator radar” (iar nu agent constatator în sensul prevederilor O.G. nr. 2/2001), adică o persoană care deține competența de a utiliza aparatura de înregistrare, conform atestatului de operator radar nr._/18.07.2012 depus la dosar.
Prin urmare, se reține că, agentul constatator U. M. a constatat săvârșirea faptei „cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și, pe baza informațiilor furnizate de către operatorul radar C. M. (obținute în urma interpretării înregistrărilor aparatului radar), a întocmit procesul verbal pentru sancționarea faptei prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, se reține că în aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptei, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul G. A., cu domiciliul în comuna Saraiu, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 692/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2014.
Președinte, Judecător
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond. C.A.
Redactat jud. D.N./29.09.2014
Tehnoredactat gref. N.M/G.R./09.10.2014/4 ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 455/2014. Tribunalul... → |
|---|
