Pretenţii. Decizia nr. 296/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 296/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.296
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.3366/9.10.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât C. G. domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-pârât, lipsă fiind reprezentantul apelantului-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea intimatului-pârât ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Intimatul-pârât, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la 18.04.2013, sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență T. a solicitat obligarea numitei B. I. la plata sumei de 3890,60 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizată până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că aceasta a beneficiat, în perioada 02.05._10 de serviciile Spitalului Județean de Urgență T. – fiind internată în secția Ortopedie, ca urmare a unui accident rutier. Întrucât pârâta nu a făcut niciun demers juridic pentru tragerea la răspundere a persoanei care i-a provocat leziunile, obligația de plată a serviciilor medicale furnizate pârâtei este în sarcina directă a acesteia, întrucât atitudinea de pasivitate a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în contravaloarea serviciilor medicale, care trebuie recuperat potrivit art.313 din Legea nr.95/2006.
Înainte de primul termen de judecată, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând scoaterea din cauză a numitei B. I. și introducerea pârâtului C. G..
Reclamantul a aratat în cererea modificatoare că pârâtul C. G. este cel care a produs vătămarea persoanei care a fost chemată inițial în judecată, B. I., astfel că acesta este obligat, potrivit legii, să suporte cheltuielile de spitalizare.
Prin sentința civilă nr.3366/9.10.2013 Judecătoria T. a respins acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâtul C. G., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că persoana chemată inițial în judecată, B. I., a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internată la secția ortopedie a Spitalului Județean de Urgență T., în perioada 02.05._10.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din Foaia de observație clinică generală (fila 12).
A arătat judecătorul primei instanțe că potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Într-adevăr, textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Potrivit art. 998-999 Cod civ. de la 1864, aplicabil în speță având în vedere că evenimentul s-a produs în cursul anului 2010 - orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
S-a mai arătat de către judecătorul fondului că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada doar a faptului că B. I. a suferit vătămări, ca urmare a unui accident rutier, fapt care a cauzat reclamantului prejudiciul constând în cheltuielile de spitalizare a acesteia.
S-a mai arătat de către judecătorul fondului că însă în cauză s-a făcut dovada, chiar de către reclamant, că nu pârâtul a săvârșit fapta cauzatoare a prejudiciului. Așa cum reiese din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emise de P. de pe lângă Judecătoria T. în dosarul nr. 2075/P/2010 (fila 36), precum și din referatul organului de cercetare penală cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, din același dosar (fila 37), nu pârâtul a fost vinovat de producerea accidentului, astfel că nu se poate reține săvârșirea de către acesta a vreunei fapte ilicite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, consideră apelantul-reclamant că a depus la dosarul cauzei inscrisul detaliat care să facă dovada pretențiilor reprezentând cheltuielile de spitalizare, iar paratul C. G. este autorul accidentării numitei B. I..
A arătat apelantul-reclamant că instanta de fond a retinut eronat faptul ca paratul C. G. nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru tratarea victimei sale, atata timp cat nu s-a dovedit vinovatia sa, respectiv nu a fost depusa plângere penala pe numele sau si nici organele de cercetare nu au retinut vinovatia sa.
Mai mult, paratul a inceput sa achite suma datorata, plătind o transe de 50 de lei din totalul de 3.940,60 lei, insa ulterior nu a mai continuat plata. Consideră apelantul-reclamant că aceasta plata este o recunoaștere a debitului datorat, Art. 313 alin.l și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, invocat in cererea de chemare în judecată prevăzând că:
“(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.
(2) Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzută la alin. (1) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective. ”
A arătat apelantul-reclamant că prevederile textului de lege citat, au rolul de a legifera expres faptul ca statul roman, prin Casa de Asigurari de Sanatate, nu deconteaza decât cheltuielile de spitalizare cauzate de o inbolnavire sau o afecțiune cronica sau acuta, nu si cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune.
S-a invederat de către apelantul-reclamant ca in textul de lege mai sus citat, la art. 313, alin. (1), legiuitorul face trimitere la “ persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei personae”, de unde dede ca sunt responsabile toate persoanele care produc vatamarea altei persoane, indiferent daca fapta este savarsita cu vinovăție sau din culpa, daca s-a depus sau nu plângere penala, daca s-a inceput sau nu urmarirea penala, daca părțile s-au impacat s.a.m.d.
S-a mai arătat de către apelantul-reclamant că art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, nu face vorbire de nici un fel de excepții de la regula instituita - si anume ca toate persoanele care produc o vatamare corporala altei personae trebuie sa suporte, cel puțin, contravaloarea serviciilor medicale pentru tratarea victimei. Aceasta a fost voința legiuitorului la data emiterii actului normativ, si considera ca aceasta trebuie sa fie aplicata ad litteram.
A solicitat apelantul-reclamant a se constata in speța este vorba despre vinovatia civila a paratului si nu despre aspectul penal al faptei deduse judecații.
In consecința, având în vedere prevederea expresa si cu caracter obligatoriu a prevederilor art. 313 alin.l din Legea nr.95/2006 privind reforma îm domeniul sanitar, precum si noile argumente invocate, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat, casarea hotărârii apelante si rejudecand cauza pe fond, sa se admită cererea de chemare în judecată pentru obligarea paraului C. G. la plata diferenței cheltuielilor de spitalizare, in cuantum de 3890,60 lei, suma care să fie actualizata pana la data plații efective.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Apelantul a criticat solutia instantei de fond aratand ca paratul este autorul accidentarii numitei B. I. si a invocat dispozitiile art.313 din Legea nr.95/2009.
Astfel, potrivit art.313 alin.1 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Ori, pentru a fi antrenata raspunderea materiala a persoanei implicate in accidentul rutier, in speta intimatul, este necesar ca prin fapta sa, să aduca atingere sanatatii altei persoane.Pe cale de consecinta, raspunderea materiala este conditionata de savarsirea faptei cu vinovatie, cum dealtfel sustine si apelanta.Din probele administrate atat in cursul judecatii in fata instantei de fond, cat si in calea de atac, apelanta nu a dovedit savarsirea faptei de catre intimat in vreuna din formele de vinovatie astfel incat sa poata fi antrenata raspunderea sa.
Mai mult decat atat, rezolutia de neancepere a urmaririi penale infirma sustinerile apelantei, inscris care atesta o situatie de fapt constatata de organul de urmarire penala care atesta faptul ca accidentul s-a produs din neatentia partii vatamate care nu a acordat prioritate autoturismului condus de intimat, incalcand astfel regulile de circulatie in trafic.Se ma mentioneaza in referatul cu propunere de neancepere a urmaririi penale ca intimatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice.Avand in vedere constatarile organului de urmarire penala, si in lipsa unor probe certe care sa confirme sustinerile apelantei in sensul retinerii in sarcina intimatului a vreunei forme de vinovatie, chiar si in varianta culpei, criticile vizand netemeinicia hotararii atacate nu pot fi primite.
Apelanta a mai sustinut ca intimatul a achitat o parte a debitului pretins, aspect care are valoarea probatorie a unei recunosteri, aparare pe care instanta nu o poate primi, atat timp cat, dupa cum s-a mai aratat, nu s-a dovedit implicarea in evenimentul rutier cu vinovatia ceruta de lege, astfel incat, in opinia instantei intimatul a facut plati nedatorate in lipsa vreunui raport juridic obligational cu apelanta.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a respinge apelul formulat de reclamanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâtul C. G. ca nefondat, mentinand solutia instantei de fond ca temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.3366/9.10.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât C. G. domiciliat în ., ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 27 mai 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.I.H.
Red.jud.Ș.M.L./10.06.2014.
Tehnored.gref.P.L./10.06.2014/4ex.
. class="Bodytext1">
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 142/2014. Tribunalul TULCEA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
