Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 20/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 20/2016
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul contestator R. G. cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2773/02.10.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Încheierea din 08 ianuarie 2016 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
La data de 04.12.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ contestația la executare formulată de contestatorul R. G., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 322/2014 al B.E.J. B. A..
Intimata nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2773 din 01 octombrie 2015 instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul R. G. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., ca nefondată.
Totodată, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/19.12.2011, . nr._/22.02.2012, . nr._/21.03.2012, . nr._/22.02.2012, . nr._/22.02.2012, . nr._/19.12.2011, . nr._/21.03.2012, . nr._/19.12.2011, . nr._/11.01.2012 contestatorul R. G. a fost sancționat cu amenzi contravenționale în cuantum de câte 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, reținându-se în sarcina sa că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ ce-i aparține, a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă (fila 50-71).
Prin cererea nr._/25.09.2014 creditoarea intimată a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravențiilor mai sus menționate, în vederea recuperării tarifului de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 (fila 46).
Astfel, s-a constituit dosarul execuțional nr. 322/2014 al B.E.J. B. A. prin încheierea din data de 16.10.2014 (fila 75).
Prin încheierea din data de 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale mai sus menționate, s-a încuviințat executarea silită cu privire la contestator (fila 47-49).
În dosarul de executare susmenționat s-au emis încheierea din data de 20.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația de plată din data de 20.11.2014 și înștiințarea privind declanșarea executării silite din aceeași dată (fila 72, 74, 76).
S-a reținut că prin intermediul contestației la executare se asigură legalitatea executării silite, fiind mijlocul procedural specific acestei etape, prin care părțile direct interesate în raportul juridic de executare precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.
Potrivit art. 712 Cod procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Așa cum se arată prin dispozițiile art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Concret, în cauza dedusă judecății, contestorul a criticat executarea silită pornită împotriva sa sub aspectul lipsei învestirii cu formulă executorie a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor titluri executorii, dar și al aplicării dispozițiilor art. I și II din Legea nr. 144/2012.
Dispozițiile art. 24-27 Cod procedură civilă constituie norme generale de drept tranzitoriu, destinate a guverna conflictele de legi viitoare.
Art. 24 și art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă prevăd în mod expres că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .; procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Scopul acestor dispoziții este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri în funcție de data începerii procesului, respectiv de data începerii executării silite; în acest fel, normele de procedură propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot estima de la bun început coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desfășura procesul.
Stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare fază a procesului civil în parte însă, odată stabilită, va guverna respectiva fază, în integralitatea sa.
În cazul executării silite, este aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc (prin raportare la dispozițiile art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, din care rezultă că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare).
În speță, creditoarea a sesizat B.E.J. B. A. prin cererea nr._/25.09.2014 înregistrată la data de 16.10.2014 așa cum rezultă din încheierea de la aceeași dată de deschidere a dosarului de executare silită nr. 322/2014 (fila 75).
Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, prin care s-a introdus art. 640^1 Cod procedură civilă referitor la învestirea cu formulă executorie a fost publicată în M.O. nr. 753 din 16.10.2014.
Potrivit art. 78 din Constituția României legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Pe cale de consecință, prezenta executare silită nu impunea în prealabil învestirea cu formula prevăzută de art. 640^1 alin. 6 Cod procedură civilă a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, titluri executorii.
De asemenea, sub aspectul celei de a doua critici a contestatorului, instanța de fond a reținut însă că în cauză nu s-a făcut dovada formulării unei plângeri contravenționale împotriva proceselor-verbale, ori, potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din același act normativ, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Potrivit art. 42 din actul normativ susmenționat, în scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif, actele prevăzute la art. 39 alin. 2 (procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea) se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor.
Prin O.G. nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. 2 al actului normativ menționat. Potrivit art. 8 alin. 1 din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță.
Distinct de "sancțiunile contravenționale", prevederile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de "tarif de despăgubire", o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din O.G. nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării sale în vigoare.
În cauză însă, așa cum mai sus s-a arătat, tarifele de despăgubire supuse executării și aplicate prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor nu au fost contestate în instanță, astfel că nu s-au anulat prin efectul dispozițiilor legale mai sus menționate.
Cum nu au fost invocate alte aspecte legate de modul de executare silită precum și de actele îndeplinite în această fază, pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de către contestator, ca nefondată.
În ceea ce privește cererea contestatorului având ca obiect suspendarea, s-a reținut că executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare și cum aceasta a fost soluționată prin prezenta hotărâre, la rândul său cererea în discuție a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel contestatorul R. G..
Se susține în motivarea apelului că prima instanță a respins contestația pe fondul acesteia invocând prevederile art. II din Legea 144/2012 și arătând că tarifele de despăgubire aplicate subsemnatului nu au fost contestate în instanță până la data intrării în vigoare a actului normativ.
Apreciază apelantul că hotărârea este nelegală și netemeinică având în vedere faptul că interpretarea textului legal anterior enunțat face ca pentru aceeași situație reglementată să existe două soluții diferite ceea ce în drept consacră o discriminară prohibită de Constituția României între persoane supuse aceeași situații.
Învederează apelantul că a arătat în cuprinsul contestației că sumele ce constituie obiect al dosarului de executare formulat de CNADR la B. B. A. sunt sume care provin dintr-o dispoziție legală ieșită din vigoare, împrejurarea că textul legal vorbește de sume contestate până la . este de natura înlătura de la aplicarea acesteia anumite situații, ci are în vedere reglementarea situațiilor trecute facându-se în acest mod aplicarea prevederilor constituționale privind legea contravențională mai favorabilă.
Menționează apelantul că în cazul său procesele verbale de contravenție au rămase necontestate întrucât acestea nu i-au fost comunicate și prin urmare prezenta contestație valorează contestarea prevăzută de art. II din Legea 144/2012.
Consideră apelantul că soluția adoptată de prima instanță apare dată cu încălcarea principiului constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile. Legiuitorul nu limitează aplicarea legii contravenționale mai favorabile doar la situația în care este contestat însuși procesul verbal de contravenție. Principiul respectiv trebuie să fie aplicat și în situația în care pe cale de contestație la executare se relevă apariția unei legii contravenționale mai favorabile. Soluția contrară lipsește orice cetățean român care nu a contestat procesul verbal de aplicare a principiului constituțional mai sus enunțat creând în acest mod o situație de discriminare prohibită la rândul ei de legea supremă.
Față de motivele expuse, solicită apelantul admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii contestației la executare.
Intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând apelul, prin prisma criticilor aduse, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, în contestație la executare silită se pot invoca motive de fapt sau de drept relativ la fondul dreptului vizat de titlul executoriu doar dacă legea nu prevede o cale distinctă pentru desființarea acestuia, prevederile art.713 alin.2 Cod proc.civ fiind relevante în acest sens.
În cauză, împotriva proceselor-verbale de contravenție devenite titluri executorii și în baza cărora s-a demarat executarea silită în speță se putea promova plângere contravențională în condițiile stabilite de OG nr.2/2001 prin care se puteau invoca motive de nelegalitate și netemeinicie, inclusiv aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv art.I pct.2 din Legea nr.144/2012.
Contestatorul nu a uzat de calea de atac prevăzută de lege împotriva proceselor-verbale de contravenție, condiții în care în cadrul contestației la executare nu se mai poate invoca aplicarea legii contravenționale din moment ce respectivele procese-verbale au devenit și titluri executorii, cu atât mai mult cu cât art.II din Legea nr.144/2012 stipulează expres anularea tarifelor de despăgubire deja aplicate, dar contestate în instanță până la . actului normativ.
Nu se verifică existența unei situații de discriminare în cauză deoarece toți contravenienții pot solicita aplicarea legii contravenționale mai favorabile doar în cadrul căii de atac exercitate împotriva proceselor-verbale de contravenție când instanța analizează și face aplicarea dispozițiilor legale mai favorabile prin anularea actului constatator sau prin înlăturarea aplicării unor prevederi din cuprinsul acestuia, însă o atare constatare nu poate fi atributul instanței de executare ce poate examina doar legalitatea formelor de executare întocmite în derularea executării silite.
Ipotetica discriminare ar putea rezulta doar din opțiunea contravenientului de a contesta sau nu procesul-verbal, însă lipsa de diligență nu-i poate fi decât imputabilă și nu se poate prevala de aceasta.
În măsura în care contestatorului nu i-au fost comunicate procesele-verbale de contravenție, după cum susține, nimic nu-l împiedică să le conteste la acest moment, termenul pentru contestare curgând de la comunicare.
Având în vedere argumentele expuse, Tribunalul va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul contestator R. G. cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2773/02.10.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.2773/02-010-2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Conform art.426 alin.4 Cod proc.civ.
pentru judecător în CO semnează
Președintele completului.
Jud. fond IS
Red./tehnored.jud.CDA/05-02-2016
Gref.șed.LR/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 71/2016. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
