Plângere contravenţională. Decizia nr. 71/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 71/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71/2016
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2785/05.10.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent C. D. D., cu domiciliul în Tulcea, ., .. B, ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimatul nu a formulat întâmpinare în termen procedural, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 30.01.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul C. D. D. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.01.2015 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând anularea acestuia.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2785 din data de 05 octombrie 2015 a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.01.2015.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.01.2015, petentul a fost sancționat contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se că, în data de 21.09.2014, pe DN 22A Km 1+138 m, pe raza localității Cataloi, județul Tulcea, vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare_, ce-i aparține, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, a rezultat că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
S-a mai reținut că, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, s-a arătat că acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, instanța a reținut faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
De altfel, prin Decizia nr. 6/2015 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
S-a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanțe, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă că, având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie. În caz contrar actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă. Există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, arătând că, aplicarea efectelor Deciziei nr.6/20I5 nu incalca principiul validitatii actului juridic, nefiind de natura sa condiționeze validitatea procesului verbal de îndeplinirea unei condiții care nu era prevăzută de lege la momentul întocmirii actului juridic, din moment ce rolul deciziilor in interesul legii este tocmai acela de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de către toate instantele, astfel cum prevede art.517 C.pr. civ.
Potrivit art. 517 alin 4 C. “ dezlegarea data problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru Instante de la data publicării deciziei in MO al României, Partea I”. Publicarea deciziilor pe pagina de internet a ICCJ si/sau comunicarea lor de către Ministerul Public nu pot fi considerate ca momente de la care sa producă efecte juridice, deoarece legiuitorul nu a prevăzut in mod expres acest lucru si, mai mult, nici unul dintre procedeele mai sus amintite nu au in prezent in dreptul roman valoarea juridica a actului comunicării sau publicării.
Mai precizează apelanta că, orice act juridic, inclusiv deciziile ICCJ se aplica destinatarilor numai pentru viitor - ex nunc, nu si pentru trecut - ex tunc. Efectul ex nunc al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivitatii, garanție fundamentala a drepturilor constitutionale de natura a asigura securitatea juridica si încrederea cetatenilor in sistemul de drept. Pe cale de consecința, efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmeaza a se înfăptui in viitor de către autoritatile implicate in activitatea de întocmire si comunicare a procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata, neputand sa reprezinte o lege mai favorabila.
Decizia 6/2015 nu este un act normativ, in înțelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000- republicata, cu modificările si completările ulterioare, care, in art. 11, face o enumerare limitativa a emitentilor unor asemenea acte, printre care nu se regaseste ICCJ prin hotararile date in interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Pe de alta parte, hotararile ICCJ date in RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, in înțelesul dispozițiilor OG 2/2001 sau a Legii 455/2001 si, din perspectiva faptului ca nu reglementează relații de aparare sociala, nu instituie reguli de conduita si norme de incriminare sau care se refera la raspunderea contravenționala, la temeiurile si limitele acesteia, ci reflecta doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse in acte normative elaborate si adoptate conform procedurii de tehnica legislativa aplicabila in materieS-a mai arătat că, la data întocmirii procesului verbal (13.01.2015), Decizia 6/2015 a ICCJ nu era pronunțată, astfel că agentul constatator nu avea obligația, stipulată explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii acțiunii si menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției ca temeinic si legal intocmit.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod Procedura Civila, în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronica.
Intimatul, C. D. D., deși legal citat nu a formulat întâmpinare în termen procedural legal.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Conform art. 517 alin.4 NCPC „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Într-adevăr, deși Decizia nr.6/2015 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 199 din 25.03.2015, adică la o dată ulterioară față de aceea a întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv 13.01.2015, aplicarea sa este obligatorie pentru instanțe de la data publicării, adică și cauzei de față, date fiind prevederile legale mai sus enunțate.
Acest lucru nu înseamnă însă că se încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile întrucât deciziile pronunțate în interesul legii nu se aplică în timp întocmai ca legea, ceea ce a și impus această reglementare separată, prin Titlul III Capitolul 1 din Codul de Procedură Civilă, arătându-se în concret, momentul de la care dezlegarea dată problemei de drept devine obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, faptul că, la data sancționării petentului nu exista o pronunțare a ÎCCJ asupra problemei de drept în discuție, nu face inaplicabilă interpretarea ulterioară, realizată pe parcursul judecății, până la pronunțarea asupra fondului cauzei, neputându-se pune semnul egalității între aplicarea legii și aplicarea unei decizii în interesul legii, fiind necesar ca pentru aceasta din urmă să se respecte dispozițiile legale în materie.
Rezultă astfel că, în mod corect, prima instanță a procedat la aplicarea în cauză a deciziei ÎCCJ nr.6/2015 pronunțată în interesul legii, pe parcursul procesului și devenită astfel obligatorie ca aplicare pentru instanța de judecată, decizie prin care s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Lg. nr. 455/2001 „ Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.
În același timp, procesul verbal de contravenție este indubitabil un act administrativ cu caracter autentic întrucât este întocmit cu solemnitățile cerute de lege de către un funcționar public competent.
Astfel, unui atare act nu i se poate atașa o semnătură electronică și nici nu i se pot aplica prevederile Lg. nr. 455/2001, fiind deci necesar ca un astfel de înscris să fie semnat de cel care l-a întocmit pentru a asigura conformitatea sa cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 care sancționează cu nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul său.
Mai mult, așa cum corect a reținut și prima instanță, deși procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.01.2015 întocmit de CNADNR-SA a fost generat și semnat electronic, a fost ulterior transmis intimatului petent pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale, fără a fi semnat olograf.
Din acest moment însă, devin aplicabile prevederile OG nr.2 /2001 conform cărora acest înscris trebuie să poarte semnătura olografă a agentului constatator sub sancțiunea nulității absolute, nemaipăstrându-și caracteristica sa de înscris electronic legal semnat în aceeași formă.
Pe cale de consecință, se constată că în cauză se impune aplicarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind nulitatea procesului verbal de contravenție, prevederi care au fost corect aplicate și de prima instanță, motiv petru care apelul formulat se privește ca neîntemeiat și urmează a fi respins, conform art. 480 alin.1 NCPC în acest mod.
Se va păstra sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2785/05.10.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent C. D. D., cu domiciliul în Tulcea, ., .. B, ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.I.S.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/5.02.2016
Tehnored.gref.B.F.V./5.02.2016/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 5/2016. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
