Plângere contravenţională. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 8/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.8
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.508/30.07.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata-petenta GHIMBASANU A.-E., domiciliată în mun. B., ..98, ., jud. B. și cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat H. D.-C., din mun. Sibiu, ., jud. Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 23.02.2015, petenta G. A.-E. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din 2.05.2015 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată.
Prin sentința civilă nr. 366 din 26 mai 2015 Judecătoria Măcin a admis plângerea contravențională, a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/2.05.2015 încheiat petentei și a o exonerat-o pe aceasta de plata amenzii contravenționale în sumă de 877,5 lei ce i-a fost aplicată.
La data de 16.07.2015 petenta Ghimbasanu A. E. a solicitat Judecătoriei Măcin completarea dispozitivului hotărârii pe motiv că instanța a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate.
Prin sentința civilă nr.508/30.07.2015 Judecătoria Măcin a admis cererea de completare dispozitiv și a dispus completarea sentinței civile nr. 366/26.05.2015 a Judecătoriei Măcin, cu următorul paragraf: „Obligă intimatul să-i plătească petentei cheltuieli de judecată în sumă de 320 lei compuse din contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu avocat„.
Raportat la dispozițiile art.444 alin.1 teza I Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut că cererea petentei este întemeiată în condițiile în care în cuprinsul plângerii contravenționale petenta a solicitat cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces, iar instanța a omis să se pronunțe în sentință asupra acestui capăt de cerere.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea plângerii contravenționale sunt în sumă totală de 320 lei, fiind compuse din 300 lei onorariu avocat ales și 20 lei taxă judiciară de timbru.
În consecință, raportat la prevederile art.453 cod procedură civilă, instanța de fond a admis cererea de completare a hotărârii și s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată în sensul că, a obligat intimatul să-i plătească petentei cheltuielile de judecată în sumă de 320 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală având în vedere faptul că a achiesat la pretențiile petentei în termenul prevăzut de lege, totuși instanța a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, deși art. 454 cod civil prevede că în această situație nu poate fi obligată pârâta la plata acestor cheltuieli.
Apreciază că motivarea instanței nu poate fi primită deoarece potrivit art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă sancțiunea nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege, așa cum a reținut instanța de fond este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune și de a invoca excepții, or chiar dacă instanța a decăzut pârâtul I.P.J din acest drept avea obligația să țină cont de întâmpinarea depusă, legea nedispunând faptul că nedepunerea acesteia în termen echivalează cu nedepunerea, având astfel obligația de a face aplicarea art. 454 Cod procedură civilă
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului și anularea hotărârii pronunțată.
În apărare, intimata G. A. E. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de I.P.J. Tulcea împotriva hotărârii nr. 508/2015 de completare a dispozitivului întrucât este neîntemeiat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Sentința nr. 508 din 30 iulie 2015 care face obiectul apelului de față, a fost pronunțată de prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. 1 teza I Cod proc. civ., în sensul că, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleași hotărâri.
Prin plângerea formulată, petenta a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată în situația în care plângerea va fi admisă, astfel că în consecință, intimatul I.P.J. a fost obligat la cheltuieli de judecată de 320 lei către petentă compusă din taxă timbru și onorariu avocat.
Potrivi art. 453, partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Este adevărat că, potrivit art. 454 Cod proc. civ., pârâtul care a recunoscut la primul termen pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
In cauză, se constată în primul rând că hotărârea primei instanțe prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție nu se bazează pe recunoașterea intimatului în sensul în care ar putea fi aplicat art. 454 NCPC, ci se bazează pe argumentarea că nu a depus întâmpinare în termen, nu a probat nerealitatea consemnărilor din procesul-verbal, a imposibilității dovedirii cu probe pe care nu le-a indicat prin întâmpinare, astfel că din lipsa probelor, temeinicia procesului-verbal de contravenție nu s-a putut dovedi.
De reținut că această sentință nu a fost atacată cu apel, ci doar hotărârea de completare a dispozitivului cu mențiunea referitoare la cheltuielile de judecată.
De aceea, în al doilea rând, tribunalul va constata că, deși prin întâmpinare, nedepusă în termen, s-a solicitat constatarea recunoașterii pretențiilor petentei, instanța nu a reținut că acest motiv a determinat admiterea plângerii, astfel că nedând curs achiesării intimatului, în mod corect a dispus și obligarea la cheltuieli de judecată în condițiile în care sentința prin care s-a admis plângerea nu a fost atacată.
Făcând aplicarea și art. 1522 alin. 1 și 5 din NCC, instanța constată că intimata se afla de drept în întârziere, astfel că achiesarea la acel moment nu o putea exonera de răspundere.
Dar, în raport cu obiectul cauzei, cu atitudinea intimatului din această cauză, de complexitatea redusă a speței, precum și de activitatea de asemenea redusă a avocatului, Tribunalul va putea face aplicarea art. 451 alin. 2 NCPC, în sensul că va reduce cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocatului, la 100 lei fără ca această măsură să aibă vreun efect asupra raporturilor dintre avocat și client, respectiv petenta.
D. urmare, în acest sens se va admite apelul, se va schimba hotărârea atacată în sensul diminuării onorariului avocat la 100 lei în loc de 300 lei, și va fi obligat intimatul la 100 lei onorariu diminuat plus 20 lei taxă timbru (conform sentinței atacate), în total 120 lei ca efect al menținerii dispozițiilor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentintei civile nr. 508/30.07.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petenta GHIMBASANU A.-E., domiciliată în mun. B., .. 98, ., județul B. și cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat H. D.-C., din mun. Sibiu, ., județul Sibiu.
Schimbă în parte sentința atacată numai în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată în sensul că obligă apelantul I.P.J. Tulcea la plata sumei de 100 lei onorariu avocat diminuat, către intimat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. D. N. G. P. L.
04.02.2016
Red.jud.EB
Tehnored.PL/DS/ex.4
05.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
