Plângere contravenţională. Decizia nr. 1076/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1076/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1076
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul petent H. C. A. domiciliat în T., ., ., ., impotriva sentintei civile nr.1039/08.04.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen și motivat, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresata Judecătoriei T. la data de 21 iulie 2014 și înregistrata sub nr._ petentul H. C. A. a formulat plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20 oct.2014 de intimatul I. Județean de Politie T. - Biroul Rutier prin care a fost sancționat cu amendat in cuantum de 360 lei întrucât a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare TX 0676 XP pe DN 22 la km. 181 din direcția T. către Cataloi și a efectuat depășirea neregulamentara a autoturismului marca L._ pe marcaj longitudinal continuu și in raza de acțiune a indicatorului rutier „ depășirea interzisă”,, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal.
Prin sentința civilă nr.1039/8.04.2015 Judecătoria T. a respins plângerea contravențională ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20 oct.2014 de intimatul I. Județean de Politie T. - Biroul Rutier s-a reținut că petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare TX 0676 XP pe DN 22 la km. 181 din direcția T. către Cataloi și a efectuat depășirea neregulamentara a autoturismului marca L._ pe marcaj longitudinal continuu și in raza de acțiune a indicatorului rutier „ depășirea interzisă”, contravenție prevăzută de art. 120 al.1 lit. i si h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, agentul constatator aplicând totodată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, sub aspectul formei, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Privitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța de fond a reținut că fapta contravențională de depășire neregulamentară a fost constatată cu respectarea tuturor cerințelor legale și a fost dovedită cu înregistrarea video, din care reiese cu claritate că petentul a săvârșit această faptă, depășirea având loc pe linie continuă și în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă”.
Instanța de fond a reținut că petentul justifică săvârșirea faptei contravenționale prin aceea că autovehiculul depășit ar fi circulat nejustificat de încet, împrejurare despre care instanța a reținut că și dacă ar fi dovedită, nu ar fi de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei. Cu atât mai mult cu cât din înregistrarea video reiese că autovehiculul depășit circula cu o viteză adecvată configurației drumului și traficului.
De asemenea, a mai arătat prima instanță că din înregistrarea video se poate observa că autovehiculul poliției nu a mai fost depășit și de un alt autovehicul, înaintea petentului, așa cum afirmă acesta, astfel că această probă înlătură apărarea petentului, în sensul că nu ar fi putut vedea autoturismul poliției decât în momentul în care acesta ar fi fost depășit de acest autovehicul, care s-ar fi aflat în fața petentului.
Pentru considerentele expuse, pe baza probelor administrate, instanța de fond a arătat că și-a format convingerea că petentul a săvârșit fapta care i-a fost reținută în sarcină, consemnată de către agentul constatator în procesul verbal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, ci din contră, aceasta este dovedită, instanța de fond a arătat că a reținut că fapta săvârșită de petent constituie contravenție, prevăzută de normele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a arătat că a reținut că potrivit art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II – a de sancțiuni.
Conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II – a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă.
Întrucât valoarea unui punct amendă la data săvârșirii faptei era de 90 lei, instanța de fond a reținut că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege (4 X 90 lei = 360 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, nefiind oportună înlocuirea amenzii cu avertisment, ținând seama de împrejurările și de modul de săvârșire a faptei, petentul neasumându-și vreo vină, deși din înregistrarea video și din fotografiile atașate se observă cu claritate cum acesta execută depășirea pe linie continuă.
Instanța de fond a reținut de asemenea că și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile a fost legal aplicată, în baza art. 100 alin. 3 lit. e din O.G. nr. 195/2002.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul H. C. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, a arătat apelantul că la instanța de fond a solicitat să se constate că a fost în situația unui caz fortuit, fiind forțat să depășească pentru a evita o coliziune datorită faptului că fusese depășit de un alt autoturism și în măsura în care nu ar fi efectuat depășirea ar fi intrat în coleziune. Consideră că neîntemeiat i-a fost înlăturată situația descrisă, motivându-se că înregistrarea video nu relevă situația descrisă, dar este evident că înregistrarea a prins doar momentul încălcării liniei continue și nu momentele anterioare și ulterioare acestui incident.
A mai arătat apelantul că susținerile sale au fost confirmate de un martor, dar declarația acestuia a fost înlăturată fără nici o justificare.
A solicitat apelantul admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Apelantul a arătat faptul că a fost în situația unui caz fortuit, fiind forțat să depășească pentru a evita o coliziune datorită faptului că fusese depășit de un alt autoturism și în măsura în care nu ar fi efectuat depășirea ar fi intrat în coleziune și că înregistrarea a prins doar momentul încălcării liniei continue și nu momentele anterioare și ulterioare acestui incident.
Instanța observa ca cele descrise de petent nu corespund realitatii.
Astfel, din analiza înregistrării video se observa cum la data de 20.07.2014 ora 13. 11.19 petentul conducând autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare TX 0676 XP pe DN 22 a efectuat depășirea neregulamentara a autoturismului marca L._ din care s-a realizat înregistrarea, pe marcaj longitudinal continuu și in raza de acțiune a indicatorului rutier „ depășirea interzisă”.
Contrar celor spuse de petent, nu mai exista nici un autoturism care să depășească autoturismul din care se făcea înregistrarea sau acesta din urmă să depășească un alt autoturism, astfel încât lipsește situația premisă invocata de petent în susținerea cazului fortuit.
Din contra, din înregistrare se observa cum în aceeași direcție de mers nu mai rulează nici un autoturism, cu excepția celui condus de petent, care începe manevra de depășire într-o zona de curbe pe marcajul longitudinal continuu.
În ceea ce privește momentul descris de martor, care arata ca atunci când autoturismul poliției i-a depășit, petentul ar fi depășit o a treia mașina, acest moment este ulterior celui descris în procesul verbal si înregistrat de camera amplasata pe autoturismul organului de poliție, din înregistrare observându-se foarte clar cum autoturismul petentului se angajează într-o depășire pe linie continua fără a fi jenat de un alt autoturism.
Față de cele arătate anterior, se va respinge apelul civil declarat de către apelantul petent H. C. A. impotriva sentintei civile nr.1039/08.04.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul petent H. C. A. domiciliat în T., ., ., ., impotriva sentintei civile nr.1039/08.04.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 24.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud.fond.I.H.
Red.jud.Ș.M.L./03.12.2015.
Tehnored.gref.P.L./4EX./03.12.2015.
.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1117/2015.... | Uzucapiune. Decizia nr. 10/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
