Plângere contravenţională. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 15/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.15
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.1674/5.06.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent G. M., cu domiciliul în T., .. 152, județul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 6.01.2014 sub nr._, petentul G. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de intimata Inspectoratul de Poliție Județean T., solicitând anularea acestuia.
Intimata Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea introducerii plângerii contravenționale, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal. S-a arătat, în esență, că materialul probator face dovada faptei săvârșită de petentă, fiind depuse actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Prin sentința civilă nr. 1674 din 5 iunie 2014, Judecătoria T. a respins excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată de intimată.
Instanța a admis plângerea și a constatat că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată petentului G. M. prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de intimata Inspectoratul de Poliție Județean T..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., petentul G. M. a fost sancționat în baza art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru faptul că data de 10.07.2013 a folosit unui instrument muzical la intensitate foarte mare, provocând tulburarea liniștii publice.
Intimata a depus la dosar procesul-verbal din 11.07.2013, din care rezultă că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la data de 11.07.2013, la domiciliul petentului, prin afișare, în prezența unui martor (fila nr. 17).
Analizând cu prioritate excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocată de intimată, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța a constatat că argumentele aduse în susținerea acesteia sunt neîntemeiate, constatându-se că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal petentului.
A arătat judecătorul primai instanțe că, potrivit art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, iar conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001 „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
A mai arătat instanța că în interpretarea acestor dispoziții legale s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/2013 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a decis că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În considerentele deciziei instanței supreme s-a reținut că „procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire”, pentru a i se da contravenientului posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările. A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 1.254/22.09.2011 rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire „constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate”.
Instanța de fond a apreciat că în condițiile în care intimata a procedat la comunicarea procesului-verbal prin afișare la domiciliul petentului, fără a face dovada faptului că nu s-a reușit comunicarea actului prin poștă, cu aviz de primire, acest fapt reprezintă o nelegală comunicare prin raportare la dispozițiile mai sus enunțate, ceea ce echivalează practic cu lipsa comunicării fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs intimata Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând hotărârea atacată, ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră apelanta că motivarea primei instanțe privind invocarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție de Casație și Justiție nr. 10/2013 nu poate fi primită deoarece această decizie a fost pronunțată la data de 10.06.2013 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 450 din 23.07.2013 iar potrivit dispozitivului deciziei aceasta este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă care prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei in Mionitorul Oficial al României Partea I.
Susține apelanta că procesul-verbal este încheiat la data de 10.07.2013, iar termenul legal pentru comunicarea procesului-verbal este de o lună de la data întocmirii lui, moment la care decizia invocată de către instanță nu produce efecte, iar în aceste condiții consideră că procesul-verbal este legal comunicat, neputându-se constata intervenită prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
Problema juridică esențială pentru dezlegarea cauzei constă în corecta identificare a consecințelor juridice produse de către decizia de recurs în interesul legii nr. 10/2013, cu privire la caracterul subsidiar al modalității de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare, față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Or, deși este adevărat că deciziile de recurs în interesul legii sunt obligatorii, conform art. 517 Codul de procedură civilă, de la data publicării în Monitorul Oficial, nu are nicio relevanță că decizia mai sus nominalizată a fost publicată la 27.03.2013 iar procesul verbal a fost încheiat la 10.07.2013, întrucât decizia era obligatorie la data pronunțării sentinței de către prima instanță și la data soluționării prezentei căi de atac.
În alte cuvinte, primul judecător al fondului nu putea face abstracție, la data pronunțării sentinței atacate, de efectele obligatorii ale deciziei de recurs în interesul legii, pentru că ar fi încălcat dispozițiile art. 517 pct. 4 Codul de procedură civilă, mai sus citat, care conțin mențiunea expresă „obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României” (sublinierea noastră).
Prin urmare, doar dacă pronunțarea hotărârii ar fi fost dată anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial s-ar fi putut susține că aceasta nu era obligatorie, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Or, până la momentul pronunțării hotărârii, judecătorul nu „spune” dreptul, adică nu rezolvă raportul juridic de drept material dedus judecății, iar interpretarea și aplicarea normei juridice aplicabile unei situații concrete constituie atributul exclusiv al instanței de judecată, la momentul soluționării cauzei, potrivit adagiului iura novit curia, cunoscut, cu valoare de principiu, din dreptul roman (conform art. 22 alin. 1 Codul de procedură civilă, „judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care sunt aplicabile”, sublinierea noastră).
Așa fiind, decizia Înaltei Curți era obligatorie pentru instanță, rezultând că procesul verbal contestat nu a fost legal comunicat contravenientului, considerente pentru care sentința judecătoriei apare ca legală și temeinică, raportat la soluția de admitere a excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, urmând a fi menținută, prin respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.1674/5.06.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent G. M., cu domiciliul în T., .. 152, județul T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 14 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond G.N.
Redactat jud. D.N.G./13.02.2015.
Tehnoredactat gref. L.P./ 19.02.2015/4ex.
.>
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
