Plângere contravenţională. Decizia nr. 188/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 188/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.188
Ședința publică din data de 08 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent T. D. domiciliat in ., impotriva sentintei civile nr.3973/26.11.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul G. N. DE M. – C. GENERAL prin Serviciul Controlul Rezervatiei B. Delta Dunării cu sediul in Tulcea, ..10, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av.Mergiani M. in calitate de aparator al apelantului-petent, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar si cons. jur. Meltiade C. in calitate de reprezentant al intimatei in baza delegatiei existente la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea reprezentantilor partilor ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Aparatorul apelantului-petent, avand cuvantul in apel, arata ca prima instanta nu a primit apararile petentului in ce priveste inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul. Sustine ca atunci cand se aplica o sanctiune, aceasta trebuie sa fie aplicata intre limitele ei, trebuie analizata proportionalitatea, daca există un prejudiciu, dar nici unul dintre aceste motive nu se regaseste in motivarea judecatorului fondului. Mentioneaza ca nu exista un prejudiciu adus de activitatea de gradinarit si considera ca prima instanta trebuia sa verifice aplicarea legii si sa inlocuiasca sanctiunea amenzii cu avertismentul. In temeiul dispozitiilor art.480 C.pr.civ. solicita admiterea apelului si schimbarea hotararii primei instante in sensul admiterii plangerii si inlocuirii sanctiunii amenzii cu avertismentul.
Reprezentantul intimatei, avand cuvantul in apel, arata ca Rezervatia B. Delta Dunarii este supusa unui anumit regim de conservare, iar la dosar exista un inscris din care reiese ca petentul detine 180 de familii de albine si poate realiza cu acestea un venit mult mai mare. Sustine ca apelantul nu detinea permis pentru . rezervatie si nu si-a indreptat conduita pentru a achita contravaloarea permisului de intrare in Rezervatie. Considera hotararea instantei de fond ca fiind temeinica si legala, amenda aplicata fiind la limita minima si solicita respingerea apelului ca nefondat.
Aparatorul apelantului-petent, avand cuvantul in replica, face apel la practica instantei de judecata si arata ca a participat in calitate de aparator in dosare in care s-a considerat prejudiciul minor si a fost aplicata sanctiunea cu avertismentul. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Reprezentantul intimatei, avand cuvantul in replica, arata ca Rezervatia B. Delta Dunarii are 580.000 ha teren si apicultorii trebuie sa cunoasca legislatia ce trebuie respectata.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 10.07.2013 sub numărul de dosar_, petentul T. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, întocmit la data de 01.07.2013 de G. NAȚIONALĂ DE M. – C. REZERVAȚIEI B. „DELTA DUNĂRII”.
Prin sentinta civila nr.3973/26.11.2013 Judecatoria Tulcea a respins plângerea formulată de petentul T. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 01.07.2013 de intimata G. NAȚIONALĂ DE M. – C. REZERVAȚIEI B. „DELTA DUNĂRII”, ca nefondată.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 01.07.2013, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei, reținându-se că în data de 12.06.2013, ora 14:00, a fost găsit în zona canal Litcov (incinta Carasuhat) desfășurând activitatea de albinărit cu un număr de 100 de familii de albine fără a deține acte de reglementare din partea ARBDD așa cum prevede Legea nr. 82/1993.
Încadrarea juridică dată faptei de natură contravențională este cea prevăzută de art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/1993, iar sancțiunea este prevăzută de art. 13 lit. h) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind operante cazuri de nulitate absolută.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
S-a mai aratat de catre judecatorul primei instante ca potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A mai aratat judecatorul fondului ca persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că nu s-a efectuat dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal.
A mai retinut judecatorul fondului ca potrivit art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/1993 „organizarea și desfășurarea de activități economice (…) în zone aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora” constituie contravenție.
În condițiile în care, așa cum rezultă și din adresa emisă de Primăria Comunei Murighiol în data de 21.06.2013 (fila 11) petentul deține un număr de 180 de familii de albine și ținând seama de faptul că în momentul constatării faptei acesta desfășura activitatea de albinărit în patrimoniul natural al rezervației cu un număr de 100 de familii de albine, instanța de fond a reținut că susținerile contestatorului potrivit cărora activitatea sa nu se circumscrie celor de natură economică este nefondată.
S-a aratat de judecatorul primei instante ca în context, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
S-a mai aratat de judecatorul fondului ca petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Totodata, a aratat judecatorul fondului, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii se constată că potrivit art. 13 lit. h) din Legea nr. 82/1993 contravenția prevăzută la art. 12 pct. 29 se sancționează cu amenda de la 2000 lei la 6000 lei pentru persoanele fizice.
S-a mai retinut de judecatorul fondului ca potrivit intimatei, deși contestatorul avea posibilitatea să solicite, în perioada cuprinsă între data constatării faptei și cea a întocmirii procesului verbal de contravenție, eliberarea unui permis de către ARBDD nu a făcut acest lucru.
În context, instanța de fond a reținut că amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și susceptibilă a determina contestatorul să se conformeze pe viitor exigențelor impuse de legislația din domeniul de referință, finalitate ce nu poate fi atinsă prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel petentul T. D., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Apărătorul apelantului a susținut oral motivele de critică a hotărârii arătând că instanța de fond nu a luat în considerare apărările petentului în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și nu a analizat proporționalitatea, existența unui prejudiciu produs prin activitatea de albinărit, instanța având obligația de a verifica aplicarea legii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de critică formulate, tribunalul consideră apelul nefondat.
Petentul T. D. a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, întrucât a fost surprins în timp ce desfășura activitate de albinărit cu un număr de 100 familii de albine în zona Canal Litcov - Incinta Carasuhat, fără a poseda permis din partea A.R.B.D.D.
In ceea ce privește temeinicia faptei săvârșite, în mod corect instanța de fond a reținut că apărările formulate de petent potrivit cărora activitatea sa de albinărit nu este una economică, sunt nefondate, constatându-se că petentul deține un număr de 180 familii albine, iar la data autosesizării comisarilor GNM acesta se afla cu 100 familii albine, desfășurând activitatea de albinărit în patrimoniul natural al rezervației.
Prin urmare, petentul nu a demonstrat o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție, care se coroborează cu înscrisurile depuse de intimată în dovedirea faptei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, aspect care reprezintă și motivul de critică al hotărârii din apel, se reține că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale de 2000 lei, respectiv minimul prevăzut de lege pentru săvârșirea faptei prev. de art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/1993.
Prin urmare, nu se poate susține că sancțiunea aplicată nu reflectă în mod corect gradul de pericol social al faptei săvârșite, cu atât mai mult cu cât petentul nici nu a înțeles scopul acesteia, și nu s-a conformat obligațiilor legale din moment ce, în intervalul de timp de la data constatării faptei – 12.06.2013, și până la 01.07.2013 nu a solicitat eliberarea unui permis de acces în zonă.
Mai mult decât atât, petentul a fost avertizat și cu altă ocazie, verbal, iar la data întocmirii procesului-verbal de contravenție i-a fost aplicată sancțiunea amenzii la limita minimă prevăzută de lege, deși se afla în zonă cu o mașină și rulotă pentru care nu avea, de asemenea, permis de intrare.
In condițiile în care acesta desfășoară activitate de albinărit de mai mult timp, avea obligația de a cunoaște condițiile legale pentru amplasarea stupilor de albine în zona rezervației.
In consecință, considerându-se că amenda aplicată petentului corespunde gradului de pericol social al faptei, instanța de fond a individualizat în mod just și temeinic sancțiunea contravențională, astfel încât în raport de disp.art. 480 alin. 1 și 2 Cod proc. civilă, se va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-petent T. D. domiciliat in ., impotriva sentintei civile nr.3973/26.11.2013, pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul G. N. DE M. – C. GENERAL prin Serviciul Controlul Rezervatiei B. Delta Dunării cu sediul in Tulcea, .. 10, ., ca nefondat.
Pastreaza hotărârea atacata ca temeinica si legala.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
28.04.2014
Red.jud.VA
Tehnored. PL/DS/ex. 4
28.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 578/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
