Plângere contravenţională. Decizia nr. 110/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 110/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 110/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător D. N. G.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul petent N. N., la Direcția Județeană de S., . A, jud. T., împotriva sentinței civile nr.3618/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata P. M. T./DIRECȚIA POLIȚIE L., cu sediul în T., .-20, jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru apelant av. N. C., în baza împuternicirii avocațiale nr.14/2014, depusă astăzi la dosarul cauzei, pentru intimată consilier juridic Britcan M., în baza delegației nr.7255/12.03.2014, depusă astăzi la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus întâmpinare, s-a depus întâmpinare de către intimat, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantului, s-a depus răspuns la întâmpinare de către apelant, după care:
Av. N. C., apărătorul apelantului, depune la dosarul cauzei, biletul de ieșire din spital din care rezultă starea de sănătate a apelantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel părților prezente.
Apărătorul apelantului, av. N. C., având cuvântul, pe fondul cauzei, arată că, petentul are o situație medicală mai deosebită, lucru care a fost adus la cunoștință celor doi polițiști și instanței de judecată, situație care nu a fost luată în considerație.
A mai arătat apărătorul apelantului, că petentul în momentul în care a fost sancționat, se afla în mașină care era oprită, întrucât se simțea foarte rău, nicidecum acesta nu parcase autoturismul.
De altfel, intimata nu a făcut dovada staționării petentului mai mult de 5 minute, iar potrivit art. 63 din OUG 195/2002 reprezintă staționare durata de timp ce depășește 5 minute.
A mai subliniat faptul că din momentul opririi și până în momentul în care a fost avertizat de agentul constatator, petentul s-a aflat în mașină și a coborât în momentul în care a fost nevoit să explice motivul opririi.
Critica instanței de fond a dat relevanță procesului-verbal de constatare apreciind că se bucură de prezumția de adevăr.
Mai arată apărătorul petentului, că la fond a fost propus și un martor pentru a face dovada că motivul staționării petentului a fost doar o chestiune medicală.
De asemenea intimata nu a făcut dovada cu probe din care să rezulte că petentul a staționat în acel loc pentru a-și cumpăra diverse produse alimentare pe care să le consume ulterior.
În concluzie, apărătorul apelantului, av N. C., solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
Pentru intimată, având cuvântul, consilier juridic, Britcan M., arată că afirmațiile din întâmpinare au fost catalogate drept tendențioase sunt forțate întrucât instanța de fond, a cercetat atent speța iar din probatoriul depus de intimată a reieșit faptul că agenții au trecut odată pe lângă petent atenționându-l cu semnale sonore și verbale, iar după aproximat 10-15 min. când s-au întors din patrulare l-au găsit în același loc.
Cât despre motivația medicală de care se prelevează petentul, dacă acesta are o asemenea problemă medicală, la momentul la care a fost sancționat nu s-ar fi dat jos din mașină pentru a începe să facă poze cu telefonul mobil.
De altfel, din raportul agenților, reiese că petentul nu a fost sancționat imediat ce a fost constată contravenția, petentul a fost avertizat că staționează într-un loc nepermis.
Iar în ceea ce privește solicitarea transformării amenzii în avertisment, consideră că încadrarea juridică a faptei a fost corectă, cuantumul amenzii stabilite a fost minimul prevăzut de lege în raport de fapta comisă și comportamentul petentului.
În raport de aceste considerente, consilier juridic Britcan M., solicită, respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
Instanța în temeiul art. 394 NCPC declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.04.2013 sub nr._ petentul N. N. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 28.03.2013 încheiat de Direcția Poliție L. din cadrul Primăriei M. T..
Prin sentința civilă nr.3618 din 29.10.2013 Judecătoria T. a respins plângerea ca nefondată și a obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.03.2013 petentul N. N. a fost sancționat de organele de poliție locală din cadrul Primăriei M. T. cu amendă în sumă de 200 lei conform art. 8 lit. n și art. 31 lit. b din H.C.L. T. nr. 279/2009 pentru faptul că a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” și pe marcajul pietonal.
Verificând potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a avut în vedere probatoriul administrat în cauză.
Astfel, potrivit art. 8 lit. n din Anexa la H.C.L. nr. 279/2009, cetățenii municipiului T. au obligația „să nu oprească sau să staționeze autovehiculele pe trotuare pietonale, spații verzi, parcuri, în fața instituțiilor publice ori în alte locuri unde este interzisă prin semne de circulație; Se consideră staționare neregulamentară și ocuparea a două sau mai multe locuri, încălcarea marcajelor și a semnalizărilor existente”. Fapta este sancționată în cazul persoanelor fizice cu amendă de la 200 lei – 1000 lei conform art. 31 lit. b din același act normativ.
Analizând plângerea formulată de petent și precizările făcute în susținerea acestuia, instanța a constatat că motivele invocate sunt nefondate.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, există o prezumție de legalitate și de realitate a actului cu privire la realitatea situației de fapt menționată în cuprinsul acestuia, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că autovehiculul petentului a fost oprit pentru un interval de timp mai mare de 5 minute pe trecerea de pietoni și în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”. A. petentului se remarcă în înregistrarea video depusă de intimată, din care se observă cum acesta, la sosirea organelor de poliție, nu încearcă să deplaseze autoturismul din locul unde era oprit, ci efectuează mai multe fotografii cu telefonul mobil. Poziționarea autovehiculului în locul respectiv este dovedită prin planșa foto și înregistrarea video, iar din raportul agentului constatator rezultă că durata staționării a fost de aprox. 10 minute.
Petentul nu a putut face dovada contrară acestor constatări, limitând-se la a afirma că nu sunt reale. A propus inițial administrarea probei testimoniale cu un martor, dar ulterior a renunțat la această probă. Actele medicale depuse de petent atestă existența unor probleme de sănătate în perioada 2007 – 2009, dar acestea nu pot constitui motiv de anulare a procesului-verbal de contravenție, neexistând nicio dovadă că staționarea neregulamentară s-ar fi datorat unor afecțiuni medicale ivite în acele momente.
Instanța de fond a constatat că intimata a făcut dovada comiterii contravenției de către petent, iar acesta nu a putut face dovada contrară celor constatate.
Referitor la cererea petentului de a se dispune în subsidiar aplicarea măsurii avertismentului raportat la fapta pentru care a fost sancționat, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
S-a mai reținut că prin aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de art. 31 lit. b din H.C.L. T. nr. 279/2009 agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii. Fapta petentului de a staționa cu autoturismul într-un loc nepermis constituie o încălcare a regulilor de circulație care trebuie sancționată în mod corespunzător. Instanța a mai avut în vedere și atitudinea petentului la momentul constatării abaterii, așa cum rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care a apreciat ca nefondată solicitarea de transformare a amenzii aplicate în sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal petentul N. N..
În motivarea apelului petentul a arătat că în plângerea pe care a formulat-o a arătat că era oprit pe ., nu parcase autoturismul și nu coborâse din mașină până la venirea echipajului de poliție.
A mai arătat petentul că se afla în mașină întrucât se simțea foarte rău iar din momentul opririi până în momentul în care a fost avertizat de agentul constatator și numai în momentul când i-a fost solicitat de echipajul de poliție a coborât și le-a explicat motivul opririi.
De altfel agentul constatator a menționat în procesul-verbal faptul că petentul ar fi oprit în acel loc pentru a-și cumpăra produse alimentare, dar acest lucru presupunea să coboare din mașină, să cumpere acele produse și să revină la mașină, lucru ce nu s-a întâmplat, petentul aflându-se tot timpul în mașină așa cum a menționat și în plângerea contravențională.
În susținerea apelului petentul a arătat că a adus la cunoștință celor doi polițiști, situația sa medicală, care nu a fost luată în considerație nici de agent și nici de instanța de fond.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Examinând criticile aduse de apelant împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația medicală a apelantului nu a fost dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil, la momentul comiterii faptei.
Împrejurarea că acesta ar fi fost diagnosticat cu hemoragie intracerebrală la 17.01.2007 (conform biletului de ieșire din spital_/483), cu șase înainte de data săvârșirii faptei, nu poate prezenta vreo relevanță, nefiind susceptibilă a crea prezumția că afecțiunile respective s-au manifestat efectiv la data faptei.
Astfel, comiterea faptei de staționare în zona de acțiunea a indicatorului „oprirea interzisă” a fost constatată de agenții intimatei, prin propriile simțuri, iar amenda a fost orientată spre minimul prevăzut de lege, în ciuda faptului că apelantul nu a recunoscut fapta, semnând procesul verbal cu mențiunea „nu sunt de acord” (fila 3 dosar prima instanță).
În raport de gravitatea faptei, autoturismul fiind oprit chiar pe trecerea de pietoni (a se vedea foto, fila 13), sancțiunea aplicată apare ca fiind proporțională, ba chiar prea redusă.
În drept, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului contestator i se asigură, de către instanța de judecată, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile petentului nu au fost dovedite în fața instanței.
Din contră, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează (fotografii, înregistrări audio-video, declarația agentului constatator).
De altfel, tribunalul reține că a se solicita agentului constatator să facă dovada tuturor contravențiilor legate de siguranța traficului rutier prin înregistrări video ar reprezenta o sarcină excesivă, prin care se încalcă principiul egalității armelor între părțile procesuale, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât interesul privat ar prevala cu mult peste interesul public, ceea ce nu este just într-un stat democratic.
Nicio dispoziție legală nu obligă agentul constatator să înregistreze video abaterile constând în călcarea liniei continue și nerespectarea regulilor de circulație. Această îndatorire există doar atunci când trebuie stabilită concentrația de alcool în aerul expirat, ori viteza de circulație în traficul rutier (conform art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002).
Prin urmare, apelantul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care este temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în cursul procesului, iar prima instanță și-a format în mod just convingerea că petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, pe care nu a recunoscut-o.
În raport de lipsa de sinceritate a contravenientului apelant, nu este oportună înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel încât hotărârea primei instanțe apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul petent N. N., la Direcția Județeană de S., . A, jud. T., împotriva sentinței civile nr.3618/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata P. M. T./DIRECȚIA POLIȚIE L., cu sediul în T., .-20, jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. B. D. N. G. N. M.
Jud.fond GN
Red.jud.DNG/11.04.2014
Tehnored.gref.NM/18.04.2014/4ex/.>
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul... → |
|---|
