Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 623/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 623/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent P. V. cu domiciliul în T., ..7, ., ., împotriva sentinței civile nr.1721/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI L. T. cu sediul în T., .-20, jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat intimata prin cons.jr.M. O. I., lipsă fiind apelantul petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen și netimbrat, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului.
Cons.jr.M. O. I. având cuvântul pentru intimată solicită respingerea apelului ca netimbrat și nemotivat.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 24.12.2013, sub numărul_ /201, petentul P. V. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 30.11.2013, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată în raport de situația de fapt existentă și de drept invocată și, în consecință, menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1721 din 10 iunie 2014 instanța a respins plângerea contravențională, formulată de petentul P. V., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, la data de 30.11.2013, în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 30.11.2013 contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 lei, reținându-se că la data de 30.11.2013, la orele 13:50, întrucât a fost surprins în timp ce efectua activitatea de transport persoane în regim taxi cu auto marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și se afla în așteptare de clienți în loc neautorizat, iar în momentul controlului asupra activității sale, conducătorul autoturismului a părăsit locul, refuzând legitimarea și prezentarea documentelor obligatorii, faptele fiind prevăzute și sancționate de art. 43 pct.2 lit.a și art.43 pct.3 lit.a din Hotărârea Consiliului Local T. nr.69/2008 privind transportul de persoane sau bunuri în regim de taxi în Municipiul T..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii 61/1991 care au fost încălcate au drept scop asigurarea climatului de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate in viata cotidiana, cetatenii fiind obligati sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, în spiritul legilor țării si al normelor de conviețuire socială.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, s-a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură, de către instanța de judecată, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă în litigiul dedus judecății susținerile contestatorului nu au fost dovedite nici chiar prin ascultarea martorului propus de acesta, martorul C. L. fiind audiat la termenul de judecată din 10.06.2014. Acesta a arătat că s-a aflat la o distanță de aprox. 30 m de locul unde se afla mașina petentului, neavând astfel posibilitatea de a auzi discuția purtată între petent și agenții de poliție.
Din contră, instanța de fond a constatat că la stabilirea contravenției agentul constatator s-a întemeiat pe cercetarea efectuată la fața locului, coroborată cu declarațiile martorilor audiați.
Instanța de fond a reținut că faptele au fost constatate nemijlocit de către agentul constatator, prin propriile simțuri, în raportul de caz menționându-se că, la data de 30.11.2013, ora 13:50, fiind în timpul serviciului, agentul Direcției de Poliție Locală a Municipiului T. a surprins pe . de . incinta curții Spitalului Județean T., două autoturisme care efectuau activitatea de transport persoane în regim de taxi și se aflau cu lampa verde aprinsă în așteptare de clienți, locul nefiind autorizat ca stație taxi conform HCL nr.69/2008. Unul din aceste două autoturisme avea numărul de înmatriculare_ . Agentul constatator s-a îndreptat către acesta, însă conducătorul auto a pornit taximetrul, demarând în mare viteză, refuzând să se supună controlului.
Pentru aceste motive, agentul constatator a pornit în urmărirea petentului pe străzile 1848, Frasinului, Pinului, . că este urmărit de autospeciala Poliției L., a oprit la intersecția străzilor Aleea Chiparosului cu . a fost avertizat luminos și acustic. Agentul și-a declinat identitatea și i-a cerut petentului să se legitimeze cu un act de identitate și să prezinte documentele obligatorii pentru efectuarea activității de transport în regim taxi. Acesta a refuzat devenind agresiv verbal, refuzând orice fel de colaborare cu agentul de poliție locală în vederea stabilirii identității sale, spunând că aceștia nu au niciun drept de control asupra sa. I-a fost adus la cunoștință că Poliția Locală are atribuții de control asupra transportatorilor de persoane în regim de taxi, că legitimarea este justificată și refuzul se sancționează conform prevederilor legale. Văzând ca acesta refuză să se legitimeze, a fost invitat la sediul Poliției L. pentru stabilirea identității sale și a fost informat ca prin refuzul de a însoți echipajul, aceștia se văd nevoiți a folosi măsuri de constrângere. Opoziția acestuia verbală și fizică i-a determinat pe agenți să procedeze la conducerea acestuia la sediu cu autospeciala. Ajuns la sediu, petentul a refuzat în continuare în mod categoric să își decline identitatea.
În sensul celor arătate, între procesul-verbal și probele propuse de intimată în susținerea acestuia există o strânsă legătură, în sensul că acestea se coroborează, nefiind combătute prin declarația martorului propus de petent, având în vedere că susținerile petentului nu sunt dovedite.
Ca atare, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar.
Potrivit prevederilor art. 43 pct. 2 lit. a) din Hotărârea Consiliului Local T. nr.69/2008 privind transportul de persoane sau bunuri în regim de taxi în Municipiul T., se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei „staționarea taxiului în afara locurilor de așteptare și peste limita locurilor aprobate și libere”.
Conform prevederilor art. 43, pct. 3, lit. a din HCL 69/2008, se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei taximetriștii care nu se supun controlului autorităților abilitate și nu prezintă la control, în timpul activității, documentele prevăzute în Hotărârea de Consiliu Local menționată anterior.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a constatat că fiecare dintre cele două amenzi aplicate petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, existând un just echilibru între sancțiune și contravenție, prin raportare la împrejurarea că petentul nu a recunoscut și nu a regretat fapta comisă, manifestându-se violent față de agenții de poliție, deci nu este oportună înlocuirea amenzii cu avertisment.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul P. V..
Instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării apelului.
Examinând cauza în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
În conformitate cu art. 33 din Ordonanța de Urgență nr.80/26.06.2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, instanța va pune în vedere solicitantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Potrivit art.19 din Ordonanța de Urgență nr.80/2013, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Conform art.197 Cod pro.civ. netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Având în vedere faptul că, deși apelantului petent i s-a pus în vedere obligația achitării taxei de timbru datorată, acesta nu s-a conformat, se va constata că nu se poate trece la examinarea apelului și, pe cale de consecință, cererea de apel urmează a fi anulată ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare a apelului.
În temeiul art.33 din OUG nr.80/2013, coroborat cu art.19 din același act normativ
Anulează apelul formulat de apelantul petent P. V. cu domiciliul în T., ..7, ., ., împotriva sentinței civile nr.1721/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI L. T. cu sediul în T., .-20, jud.T., având ca obiect plângere contravențională, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Red.jud.SG/10.11.2014
Tehnored.gref.LR/10.11.2014
4 ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 622/2014. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 246/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
