Plângere contravenţională. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 760/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 760/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta A. N. DE A. F. cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.1436/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.L. C. pentru intimata petentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Av.L. C., având cuvântul pentru intimata petentă, apreciază dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.L. C., având cuvântul în apel pentru intimata petentă, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că prin motivele de apel se susține că în mod greșit s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii pentru cele două contravenții cu avertisment, motivându-se că ar aduce grave consecințe în sfera stabilirii plății taxelor și impozitelor datorate.
În acest sens, precizează că motivul de apel formulat cât se poate de generic nu poate fi reținut deoarece trebuie raportat la criteriile concrete, în mod individual.
Arată că instanța de fond a apreciat în mod corect pericolul social redus și că imediat după această constatare s-a luat măsura de a apărea denumirea completă sens în care au fost depuse dovezi în cauză.
Cu privire la cea de-a doua sancțiune reținută, precizează că acel anunț există afișat la punctul de lucru a societății petente, însă având în vedere ora târzie la care a avut loc controlul instanța de fond în mod corect a reținut pericolul social redus.
În concluzie, solicită a se avea în vedere că motivele de apel formulate sunt generice și nu se referă în mod individual la conduita intimatei petente, solicitând respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 29.12.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petenta . SRL în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de A. Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1436 din 12 mai 2015 instanța a admis în parte plângerea contravențională, formulată de către petenta . SRL, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.12.2014 întocmit de intimata A. N. DE A. F..
Pe cale de consecință, a înlocuit sancțiunile constând în amendă contravențională în cuantum de 2000 lei fiecare aplicate prin procesul - verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 cu avertisment, pe care îl menține în rest ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul – verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 petenta a fost sancționată astfel: cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, în temeiul art. 10 lit. e) din OUG nr. 28/1991, pentru că în urma unui control operativ inopinat, efectuat prin sondaj în data de 21.12.2014, ora 2:00, la punctul de lucru al . SRL – Pizzeria Modern, situat în municipiul Tulcea, ., C1, camera nr. 1, s-a constatat că la data și ora controlului în unitatea verificată nu era afișat anunțul de atenționare al clienților cu privire la obligativitatea acestora de a solicita și păstra bonul fiscal, fiind astfel încălcate prevederile art. 9 alin. (2) din OUG nr. 28/1991, și cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, în temeiul art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1991, pentru că, în aceleași circumstanțe, s-a constatat că la data și ora controlului în unitatea menționată aparatul de marcat electronic fiscal seria TL_ din dotarea unității emite bonuri fiscale fără ca acestea să conțină toate elementele impuse de art. 4 alin. (1) din OUG nr. 28/1999, în sensul că nu conțineau denumirea și gramajul fiecărui bun livrat.
În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile stabilit prin art. 31 alin. (1) al aceluiași act normativ și va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului – verbal de contravenție.
Având în vedere că procesul – verbal contestat conține mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a stabilit că acesta a fost legal întocmit.
Instanța de fond a considerat ca netemeinice susținerile petentei referitoare la descrierea necorespunzătoare a faptelor, în condițiile în care în actul sancționator acestea sunt amplu și clar prezentate, cu indicarea datei, orei, a locului săvârșirii și a tuturor împrejurărilor care pot servi la evaluarea gravității acestora. De asemenea, instanța de fond a observat că petentei i-a fost respectat dreptul de a face obiecțiuni, ce au fost consemnate în nota explicativă depusă la dosar, formulată de dna. E. M., în calitate de administrator al petentei, cu ocazia controlului din data de 21.12.2014, la care se face trimitere prin procesul – verbal de contravenție.
Petenta a recunoscut săvârșirea primei fapte, susținând însă că aceasta s-a datorat unei situații ocazionale și excepționale, și a contestat-o pe a doua. Aceasta a apreciat că sancțiunile aplicate sunt disproporționate prin raportare la scopul urmărit.
Art. 10 lit. e) din OUG nr. 28/1991 în forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei califică drept contravenție neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa anunțurile de atenționare prevăzute la art. 9 alin. (2). În acest sens, art. 9 din același act normativ prevede: (1) Clienții vor solicita și vor păstra bonurile fiscale asupra lor până la părăsirea unității de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor în vederea prezentării lor la un eventual control, pentru justificarea provenienței acestora. (2) Utilizatorii sunt obligați să afișeze la loc vizibil anunțuri de atenționare a clienților cu privire la obligația acestora de a respecta dispozițiile prevăzute la alin. (1).
Prin chiar conținutul cererii de chemare în judecată petenta a recunoscut că la momentul controlului nu exista afișat la loc vizibil în unitate un anunț de atenționare al clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonul fiscal. Susținerea acesteia potrivit căreia în urma operațiunilor de curățenie anunțul alunecase, astfel încât nu mai era poziționat într-un loc vizibil, chiar dacă ar fi fost reală, nu ar fi putut înlătura vinovăția petentei, ce poate îmbrăca forma culpei, și nici nu ar fi putut constitui o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, în sensul art. 11 din OG nr. 2/2001, fiind așadar lipsită de relevanță.
Art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1991 în forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei califică drept contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1). Sub acest aspect, art. 4 alin (1) prevede: Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.
Față de dispozițiile art. 6 din HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, în condițiile în care legea arată că marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul, instanța de fond a constatat că bonurile fiscale emise de petentă nu conțineau denumirea completă a produselor, ci doar marca comercială.
Contrar celor susținute de intimată, instanța de fond a apreciat că în funcție de specificul produselor, cerința menționării cantității pe bonurile fiscale este îndeplinită și atunci când este specificat numărul produselor, nefiind întotdeauna necesar să se prevadă masa sau volumul acestora (spre exemplu atunci când se comercializează un produs care are o masa/un volum standard).
Instanța de fond a reținut că petenta a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa prin neîndeplinirea obligației de a afișa în loc vizibil anunțul de atenționare a clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonurile fiscale și prin emiterea de bonuri fiscale care nu conțineau denumirea bunurilor livrate, ceea ce înseamnă că procesul-verbal de contravenție contestat a fost temeinic întocmit.
Petenta a fost sancționată pentru fiecare faptă cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, limitele prevăzute de lege fiind de la 2000 până la 4000 lei. În temeiul art. 34 alin. (1) și art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, instanța de fond a înlocuit sancțiunile aplicate prin procesul - verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 cu avertisment.
Pentru a stabili astfel, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret, evaluat prin prisma criteriilor enunțate în art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, analizat în cele ce urmează.
Fapta petentei, de a nu afișa în loc vizibil anunțul de atenționare a clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonurile fiscale, prezintă un pericol social redus, în condițiile în care legea instituie în sarcina clienților această obligație în mod distinct, independent de existența sau inexistența unui anunț în acest sens, care ar trebui adusă la cunoștința acestora în primul rând de către autorități și în subsidiar de către comercianți. În contextul social – economic actual, este de notorietate că beneficiarii de servicii și produse au dreptul și obligația de a primi/solicita bon fiscal, ceea ce face ca fapta petentei să fie lipsită, în principiu, de efecte negative.
Cerința includerii denumirii produselor/serviciilor în conținutul bonului fiscal a fost instituită de legiuitor pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului/serviciului și să îl deosebească de alte produse/servicii cu care ar putea fi confundat. Indicarea doar a mărcii comerciale și nu a denumirii integrale pe bonurile fiscale, în cazul petentei care dispune de o gamă de produse nu foarte variată, după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, permite totuși identificarea produselor și diferențierea acestora, consecințele unei astfel de fapte fiind nesemnificative.
Obligațiile instituite în sarcina agenților economici prin OUG nr. 28/1999 au drept scop, astfel cum a susținut și intimata, printre altele, eradicarea/limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor către bugetul statului, iar respectarea acestora este importantă pentru procesul de colectare, de care depinde ulterior buna funcționare a instituțiilor și unităților cu finanțare bugetară. Însă, acțiunea de pedepsire și prevenire a faptelor de încălcare a obligațiilor fiscale prin aplicarea unor sancțiuni contravenționale de către autoritățile competente trebuie să respecte un echilibru și să fie adaptată pericolului social concret al faptelor, în caz contrar existând riscul ca sancțiunile extrem de împovărătoare să conducă la imposibilitatea executării obligațiilor de plată a agenților economici, ceea ce afectează implicit bugetul de stat, lipsind de eficiență scopul urmărit.
Instanța de fond a apreciat că faptele petentei prezintă un pericol social redus care nu justifică aplicarea unor amenzi nici măcar în cuantumul minim prevăzut de lege, înlocuirea acestora cu avertismentul reprezentând o măsură proporțională și adecvată pentru a atrage atenția contravenientei asupra consecințelor conduitei sale ilicite și pentru a preveni continuitatea unor astfel de fapte.
Având în vedere că procesul – verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 a fost legal și temeinic întocmit, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, se impune a fi menținut în rest.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel A. N. DE A. F..
Se susține în motivarea apelului că instanta de fond a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala in ceea ce privește inlocuirea sancțiunii amenzilor cu cea a avertismentului netinand cont de pericolul social al sancțiunii contravenționale savarsite.
Astfel, considera apelanta ca in mod greșit instanta de fond a dispus inlocuirea amenzilor contravenționale cu avertismentul pentru fapta prevăzută de dispozițiile art.10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 rep. « neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa anunțurile de atenționare prevăzute la art. 9 alin. (2) » constituie contravenție si se sancționează conform prevederilor art. 11 alin. 1 lit. a) și pentru fapta prevăzută la art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 rep.: c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)» și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 28/1999 rep.
Apreciază apelanta ca in mod greșit instanta de fond nu a avut in vedere ca sancțiunea aplicata petentei este justificata de imperativul protejării interesului social si al ordinii de drept, prin adoptarea unor masuri specifice de preintampinare si sancționare a faptelor care genereaza sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscala.
Odata ce a fost constatata savarsirea unor fapte care atrag raspunderea contravenționala a contribuabililor in conformitate cu prevederile din Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, organul constatator aplica sancțiunea in limitele prevăzute de actul normativ, aceasta fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si circumstanțe personale ale contravenientului.
Subliniază aplanta că organul de control antifrauda a stabilit cuantumul amenzilor tinand cont de faptele contravenționale savarsite, ceea ce arata ca sancțiunea aplicata este una legala si temeinica fiind direct proporționala cu gravitatea faptei.
Analizand modul facil in care operatorii economici pot acționa in cazurile de abatere de la prevederile legale si tocmai pentru a evita repetitivitatea faptelor prezentate, s-a luat masura sanctionarii contravenționale cu aplicarea amenzii si nu a avertismentului.
Susține în continuare apelanta că instanta de fond in mod eronat a apreciat ca: ”faptele petentei prezintă un pericol social redus care nu justifica aplicarea unor amenzi nici macar in cuantumul minim prevăzut de lege, inlocuirea acestora cu avertismentul reprezentând o masura proporționala si adecvata pentru a atrage atentia contravenientei asupra consecințelor conduitei sale ilicitesi pentru a preveni continuitatea unor astfel de fapte"
Având in vedere constatările instantei de fond, învederează apelanta ca daca unul sau mai multe acte normative care impun o anumita conduita sunt ignorate de cei care ar trebui sa le respecte si sa le aplice, iar in momentul in care se aplica sancțiuni pecuniare pentru incalcarea lor se susține ca pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca in acest mod se crează un precedent periculos din toate punctele de vedere in sensul ca agenții economici la adapostul unor astfel de posibile soluții vor continua sa ignore dispozițiile legale.
Prin urmare, in cauza, respectarea disciplinei impuse de dispozițiile actelor normative incalcate de intimata se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate, asa cum au fost stabilite in mod legal de organele de control.
Având in vedere motivele arătate, apreciază apelanta, fara putinta de tagada, ca atata timp cat fapta este prevăzută ca fiind contravenție de acte normative in vigoare, fapta exista si aduce atingere valorilor sociale aparate de legea contravenționala, astfel ca in mod corect organul de control a intocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor atacat.
Totodata, concluzionează apelanta ca fapta nesancționată produce consecințe grave în sfera stabilirii și plății taxelor și impozitelor datorate, astfel că procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit, inclusiv sub aspectul amenzilor aplicate, aceasta fiind proporțională cu gravitatea faptelor urmărindu-se totodată descurajarea persoanelor prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 92/2003 în utilizarea acestei practici, pentru că exista o practică a operatorilor economici de a solicita instanțelor judecătorești înlocuirea amenzilor aplicate prin acte de control cu sancțiunea avertismentului.
Cum a rezultat fara echivoc ca intimata nu a respectat prevederile legale, inspectorii antifrauda au dat dovadă de obiectivitate și realism atat în efectuarea controlului cat și la stabilirea sancțiunilor aplicate.
Față de aceste motive, solicită apelanta admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulata, schimbarea in tot a sentinței atacata cu consecința respingerii acțiunii ca neintemeiata.
Intimata petentă a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1436/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 intimata a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2 x 2.000 lei, în baza art. 10 lit. c) și e) din O.U.G. nr. 28/1991, reținându-se că aceasta nu a afișat anunțul de atenționare a clienților cu privire la obligativitatea acestora de a solicita și păstra bonul fiscal, și că a emis bonuri fiscale fără ca acestea să conțină toate elementele impuse de art. 4 alin. 1 din același act normativ.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că probele administrate nu exclud vinovăția petentei și că înlocuirea amenzii cu avertismentul, pentru contravenția referitoare la afișarea anunțului de atenționare a clienților, corespunde gradului de pericol social concret al contravenției săvârșite, pentru corectarea conduitei acesteia nefiind necesară aplicarea amenzii.
În ce privește contravenția constând în emiterea de bonuri fiscale fără ca acestea să conțină toate elementele prevăzute de lege, tribunalul consideră că în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea amenzii de 2.000 de lei corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul legal, iar normele legale încălcate de către petentă nu au ca scop doar informarea cumpărătorului, așa cum în mod greșit a opinat judecătorul fondului, ci și combaterea evaziunii fiscale.
Prin urmare, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va că menține sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21-12-2014 întocmit de către ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală C. pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit. c din OUG nr. 28/1999, modificată.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta A. N. DE A. F., cu sediul în municipiul București, ., sectorul 5, împotriva sentinței civile nr.1436/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în municipiul Tulcea, . B, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1436/12.05.2015 a Judecătoriei Tulcea în sensul că menține sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.12.2014 întocmit de către ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală C. pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999, modificată.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică în data de 25 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond D.N.P.
Redactat jud. S.G./22.10.2015
Tehnored. gref. LR/G.R.23.10.2015/4 ex
4 ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 136/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
