Pretenţii. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 946/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 946
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.1359 din data de 06 mai 2015, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât NEMIȚ A., cu domiciliul în ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin.1 din N.C.P.C., declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 15.12.2014 sub nr._, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a chemat în judecată pe pârâtul NEMIȚ A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 691,78 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionată cu acordarea serviciilor medicale, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective a debitului.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 01.01._12, pârâtul a fost internat în secția chirurgie ca urmare a unei agresiuni, iar contravaloarea zilelor de spitalizare este în cuantum de 691,78 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. A mai arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalul are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident rutier, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt gratuite. Pârâtul, din neglijență, nu a solicitat tragerea la răspundere a agresorului care trebuia să suporte cheltuielile de spitalizare. Astfel, s-a ajuns la situația anormală ca statul să suporte cheltuielile cu spitalizarea pentru un pacient agresat care refuză să solicite tragerea la răspundere a agresorului său, nefăcându-i cunoscut numele sau folosind sumele recuperate în interes propriu.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 998-999 cod civil coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, iar în dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (fila 5-11).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, prima instanță a solicitat C.A.S. T. să comunice dacă în perioada spitalizării, pârâtul era asigurat, răspunsul regăsindu-se la dosar (fila 23).
De asemenea, la solicitarea primei instanțe, prin adresa nr._/29.04.2015, I.P.J. T. a comunicat faptul că pârâtul nu a formulat plângere penală împotriva agresorului (fila 25).
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr.1359 din data de 06 mai 2015 a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 01.01._12 pârâtul Nemiț A. a fost internat în S. Județean de Urgență T., contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 691,78 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant (fila7).
Conform susținerilor reclamantului, pârâtul a fost victima unei agresiuni, fiind internat la secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile casei de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Condiția esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite cu asistența medicală acordată este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva unei persoane ce a adus o vătămarea sănătății altei persoane sau propriei persoane, însă din culpă, pe principiile răspunderii civile delictuale. Aceasta este o condiție și pentru dobândirea de către furnizorul de servicii medicale, în speță S. Județean de Urgență T., a calității procesuale active, căci în orice alte situații nu ar opera subrogarea.
S-a mai reținut că, noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Reclamantul avea posibilitatea să interogheze bolnavul la internarea în spital și să solicite să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită prin urmare susținerea reclamantului că prin neanunțarea autorităților competente pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtului sunt, potrivit susținerilor reclamantului, urmare a vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtului.
Așa cum mai sus s-a arătat, în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii daunelor aduse sănătății, chiar propriei persoane, însă din culpă. În niciun caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că însăși victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor.
Nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii penale a eventualului autor al agresiunii câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică.
Prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles ca numai pentru aceste litigii (având ca obiect recuperarea acestor sume), furnizorii de servicii medicale să se subroge în drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și să dobândească calitatea procesuală a acestora.
Pe de altă parte, din adresa nr. 6374/09.04.2015 a Casei de Asigurări de Sănătate T., rezultă și faptul că la data acordării asistenței medicale pârâtului, acesta era asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate (fila 23).
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, arată apelantul că, pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni, fiind internat de la 01.01.2012 până la 03.01.2012 în secția Chirurgie a spitalului, după ce i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență în Unitatea de Primire Urgențe, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 691,78 lei.
Cheltuielile efectuate de Unitatea de Primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului. S-au efectuat toate demersurile permise de lege pentru a se afla identitatea persoanei care se face vinovată de vătămarea pârâtului, dar fără vreun rezultat.
În continuare apelantul a invocat dispozițiile art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a arătat că, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însă sunt situații, cum este cazul în speță, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speță, pârâtul declară că a fost victima unei agresiuni, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate-„împăcându-se ”, probabil, cu acesta-sau refuză să declare datele de identificare ale făptuitorului. Nici în fața instanței de judecată nu a prezentat documente sau alte dovezi în probatoriu. Acest lucru califică fapta ilicită invocată-respectiv inacțiunea pârâtului. .
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar dacă au asigurare valabilă, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând că a fost victima unei agresiuni, iar ulterior nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor această sumă datorată pentru spitalizare și o depune la spital și nici nu a mai formulat plângere împotriva acestuia.
Ori, spitalul nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă în dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective sau posibilitatea acționării făptuitorului pe cale civilă-când identitatea acestuia se face cunoscută.
In caz contrar, pentru că textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speță, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabilă de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta în instanță, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
De asemenea, apelantul susține că, nu există nici o excepție în acest sens în cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate,chiar dacă acestea au fost „victime” și nu se fac vinovate că au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
In cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce l-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
In consecința, apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 691,78 lei, suma ce va fi actualizată până la data plații efective.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de apelantul-reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului-posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Cum identitatea agresorului nu a fost făcută cunoscută, apelantul- reclamant nu a putut folosi calea penală și nici pe cea civilă pentru îndeplinirea obligației sale.
Deși sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., apelantul- reclamant a arătat că și-a îndeplinit sarcina de a-i aduce la cunoștință existența prejudiciului, necesitatea achitării acestuia și lămuririle necesare prin emiterea adresei nr.2255/10.02.2012.
Din economia dispozițiilor art. 313 alin 1și 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabilește o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătății altor persoane, stipulând totodată existența unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale și o obligativitate a acestora de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare identificării titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
Mai mult, instanța reține și că prin adresa nr.2255/10.02.2012 reclamantul l-a invitat pe pârât să se prezinte la compartimentul său financiar pentru a da lămuriri și pentru a nu se ajunge la recuperarea sumei solicitate prin instanță, însă pârâtul nu s-a prezentat.
În subsidiar, se mai reține și că în condițiile acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiunea reclamantului este pe deplin îndreptățită, fiind îndeplinite toate condițiile acțiunii în restituire.
De precizat este că, în cauză, a avut loc o mărire a unui patrimoniu cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, deși această mărire nu provine dintr-o faptă ilicită.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează să fie admis apelul.
În consecință, va fi schimbată în tot hotărârea atacată în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 691,78 lei reprezentând c/val cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.1359 din data de 06 mai 2015, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”,în contradictoriul cu intimatul-pârât NEMIȚ A., cu domiciliul în ., jud. T..
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 691,78 lei reprezentând c/val cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. jud. I.S.
Red. dec.civ. jud. R.A.V./12.11.2015
Tehnoredactat gref. D.B./13.11.2015/4 ex.
. ex. apelant, 1 ex. intimat/
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 951/2015. Tribunalul... → |
|---|
