Plângere contravenţională. Decizia nr. 1063/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 1063/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1063/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S. R. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2071/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul petent I. E. M. cu domiciliul în T., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat intimatul petent, personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
În temeiul art.219 NCPC instanța verifică identitatea intimatului petent care se legitimează cu C.I. ., nr._.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Intimatul petent, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului formulat, arătând că a fost un caz de forță majoră.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 10.03.2015 sub nr._, petentul I. E. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., în principal – anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.02.2015, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar – înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
La data de 27.04.2015, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2071 din 29 iunie 2015 instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul I. E.-M. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T..
Pe cale de consecință, a dispus înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal . nr._ din data de 21.02.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, a menținut procesul-verbal . nr._ din data de 21.02.2015, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., ca legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 21.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 975 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. (1), art. 120 alin. (1), art. 147 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 și art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancționate de art. 101 alin. (2), art. 100 alin. (3) lit. a), art. 99 alin. (2) și art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 21.02.2015, în jurul orei 09:57, pe . T., petentul a condus autoturismul marca Hyundai Accent, cu numărul de înmatriculare_, din direcția Centru către Peco Petrom, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, din dotarea Biroului R., circulând cu viteza de 86 km/h, în timp ce depășea autoturismul marca Daewoo Matiz, cu numărul de înmatriculare Tl 01 CPB, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu de separare a sensurilor de mers. S-a reținut, totodată, că petentul nu purta centura de siguranță și nu avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța de fond a reținut și incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. În acest context, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Instanța de fond a reținut, sub acest aspect, că petentul nu a contestat săvârșirea faptei, ci motivul în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Petentul susține, astfel, că a fost forțat să efectueze manevra de depășire neregulamentară a autoturismul marca Daewoo Matiz, cu numărul de înmatriculare Tl 01 CPB (care inițiase virajul spre stânga fără a semnaliza și fără a se asigura în mod corespunzător), pentru a evita coliziunea iminentă între cele două autovehicule.
Instanța de fond a constatat că intimata nu a depus la dosar înregistrarea efectuată cu aparatul radar, din motive de natură tehnică.
Prin urmare, întrucât petentul nu contestă săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, instanța de fond a reținut că procesul-verbal contestat întrunește în cauză și condiția temeiniciei.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” și pentru asigurarea unei proporționalități efective între natura faptei săvârșite și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța de fond a apreciat că aplicarea unui avertisment este suficientă sub aspectul responsabilizării petentului pe viitor și, totodată, oportună sub aspectul respectării cerințelor de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean T..
Se susține în motivarea apelului că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală sub aspectul reindividualizării sancțiunilor aplicate.
Arată apelantul că, așa cum rezultă din procesul - verbal, în sarcina petentului au fost reținute 4 fapte, pentru care s-au aplicat 4 sancțiuni principale, respectiv două fapte au fost sancționate cu amendă contravențională și două fapte cu sancțiunea avertismentului. Prin același proces - verbal s-au aplicat și două sancțiuni complementare, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și 6 puncte penalizare.
Astfel, menționează apelantul că prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul - verbal . nr._/21.02.2015 cu sancțiunea avertismentului, fără a distinge între sancțiunile principale și cele complementare.
Potrivit art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ”pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare”.
Ori, înlocuirea tuturor sancțiunilor aplicate prin procesul - verbal încheiat în cauză cu sancțiunea avertismentului, apreciază apelantul că ar conduce la situația în care, pentru cel puțin două dintre faptele săvârșite de către petent, s-ar aplica două sancțiuni contravenționale principale, ceea ce contravine art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Pentru toate aceste motive, solicită apelantul admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțată, în sensul înlocuirii doar a sancțiunilor principale cu sancțiunea avertismentului și menținerea sancțiunilor complementare dispuse prin procesul - verbal . nr._/21.02.2015.
Intimatul petent I. E.-M. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând apelul, prin prisma criticilor invocate, Tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Astfel, verificarea procesului-verbal de contravenție contestat relevă că petentul a fost sancționat pentru cele patru contravenții reținute în sarcina sa cu două sancțiuni cu avertisment și două sancțiuni cu amenda, la care se adaugă două sancțiuni complementare: 6 puncte de penalizare și suspendarea permisului de conducere pentru 30 zile.
Prin urmare, prima instanță putea să înlocuiască cu sancțiunea avertismentului doar cele două sancțiuni principale cu amenda întrucât avertismentul nu poate fi înlocuit cu sancțiunea principală a avertismentului, deoarece pentru aceeași faptă nu se pot aplica două sau mai multe sancțiuni principale, repetate conform art.20 alin.2 din OG nr.2/2001, cu modificările ulterioare, fiind în discuție o eroare, dar care se impune a fi corectată.
De asemenea, doar sancțiunea principală poate fi reindividualizată, avertismentul putând fi aplicat și atunci când actul normativ nu prevede această sancțiune, însă atunci când legea prevede expres și aplicarea unei sancțiuni complementare, în mod obligatoriu aceasta se aplică pe lângă sancțiunea principală, fără să poată face obiectul unei reindividualizări.
În mod evident, respectând acest principiu, prima instanță a înlocuit sancțiunile principale aplicate cu sancțiunea avertismentului, neputând opera o atare înlocuire între sancțiunile principale și cele complementare .
În consecință, față de împrejurările săvârșirii faptelor și de celelalte elemente enumerate de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, cu modificările ulterioare, se justifica în cauză reindividualizarea sancțiunilor principale cu amenda aplicate de organul constatator și înlocuirea lor cu avertisment, dat fiind întreg contextul reținut, dar și atitudinea petentului ce a recunoscut comiterea faptelor, în timp ce sancțiunile complementare, cu caracter obligatoriu, se execută în continuare.
Chiar dacă dispozitivul hotărârii nu este foarte clar, măsura înlocuirii poate opera doar pentru sancțiunile principale, așa că sunt justificate clarificările și sub acest aspect.
Având în vedere argumentele învederate, Tribunalul va admite apelul promovat și va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că se va dispune înlocuirea sancțiunilor cu amenda aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, păstrând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S. R. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2071/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul petent I. E. M. cu domiciliul în T., ., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în parte sent.civ.nr.2071/29-06-2015 a Judecătoriei T. în sensul că
Dispune înlocuirea sancțiunilor cu amenda aplicate prin procesul-verbal . nr._/21-02-2015 cu sancțiunea avertismentului.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud.fond AMR
Red./tehnored. jud.CDA/07-12-2015
Gref.șed.LR/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1062/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1068/2015.... → |
|---|
