Plângere contravenţională. Decizia nr. 1062/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1062/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 1062/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1062/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent A. D. cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1990/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S. R. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 27.02.2015 sub nr._, petentul A. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.02.2015, ca netemeinic și nelegal.
La data de 02.04.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1990 din 22 iunie 2015 instanța a respins plângerea contravențională formulată de către petentul A. D. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., ca nefondată.
Pe cale de consecință, a menținut procesul-verbal . nr._ din data de 18.02.2015, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., ca legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 18.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 18.02.2015, în jurul orei 10:25, petentul a condus autoturismul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . T., relația Hotel Delta - P., iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător din dreptul Casei Sindicatelor, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, dinspre Casa Sindicatelor către Piața V., abaterea fiind înregistrată cu aparatul radar Python II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, caseta S36.
Contravenientul a semnat procesul-verbal, fiind consemnate obiecțiunile acestuia (pietonul a pus piciorul pe trecerea de pietoni când eu deja mă aflam pe trecere și nu am putut opri).
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța de fond a reținut și incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. În acest context, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, coroborând înregistrarea video (care confirmă situația de fapt reținută în procesul-verbal – fila 16) cu buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 25.08.2014 – fila 18 (din care reiese că aparatul radar utilizat pentru înregistrare îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005), instanța de fond a apreciat, dincolo de orice îndoială, că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
Sub aspectul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut în cauză incidența prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. Raportând textul legal enunțat la circumstanțele cauzei, instanța de fond a apreciat că sancțiunile aplicate petentului respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi și sunt pe deplin proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În acest sens, instanța de fond a reținut că scopul reglementării O.U.G. nr. 195/2002 constă în asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, respectiv a proprietății publice și private.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul A. D..
Se susține în motivarea apelului de către apelant că a fost oprit la o distanta de aproximativ 1000 m de locul unde se presupune ca a savarsit contravenția si ca nu i-a fost aratata filmarea, desi am solicitat acest lucru.
Astfel, consideră apelantul că agentul constatator nu a perceput vizual contravenția, ci a fost anuntat prin statie de un echipaj al IPJ T. ca la trecerea de pietoni dinspre Casa Sindicatelor spre Piața M. nu ar fi oprit la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat corespunzător in traversare.
Menționează apelantul ca nu a observat nici un pieton angajat in traversare la acel punct de trecere. Agentul care l-a oprit i-a completat la rubrica “Mențiuni “: “pietonul a pus piciorul pe trecerea de pietoni când ptentul deja se afla pe trecere si nu a putut opri" lucru care nu corespunde adevarului, pentru ca i-a explicat agentului ca nu a observat nici un pieton angajat in traversare pe sensul său de mers si daca ar fi fost cineva, tinde sa creadă ca a pasit in momentul cand deja se afla pe trecere si acesta nu mai putea fi in aria sa vizuala.
F. de modul in care a fost întocmii procesul verbal, precizează apelantul că a invocat nulitatea acestuia intrucat a fost întocmit de un agent care nu a perceput vizual contravenția si nici macar nu a avut dovada contravenției savarsite la momentul încheierii procesului verbal.
Apreciază apelantul că instanța de fond in mod eronat a retinut temeinicia si legalitatea procesului verbal.
Totodata, arată în continuare apelantul că, fata de aspectele relatate in rubrica descrierii contravenției, acestea nu corespund realitatii, fapt ce atrage de asemenea nulitatea absoluta a procesului verbal in conformitate cu art 16. alin. 1, si art 17, din OG 2 /2001.
Vizualizându-se înregistrarea punctual, pe fiecare secunda, susține apelantul că se va observa in mod clar cum pietonul mergea in paralel cu drumul, schimbandu-si intentia exact in momentul cand se aflam deja cu autoturismul pe trecerea de pietoni, fiind trecut de aceasta cu mai mult de jumatate din autoturism cand pietonul a pasit efectiv pe trecere.
Pentru aceste considerente, solicită apelantul admiterea apelului si prin urmare, admiterea plângerii contravenționale asa cum a fost formulata.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.1990 din 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria T., ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 18.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă și suspendarea dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, și nu a acordat prioritate unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Așa cum a opinat și judecătorul fondului, Tribunalul constată că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de formă instituite de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiune nulității absolute.
Cât privește temeinicia actului sancționator, se constată că, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod eronat prima instanță a concluzionat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În speța dedusă judecății, din înregistrarea video existentă la dosar se poate observa că pietonul căruia agentul constatator a apreciat că petentul nu i-a acordat prioritate, s-a angajat în traversarea străzii în momentul în care autoturismul petentului era aproape de marcajul pietonal, context în care acesta și-a continuat deplasarea, fără însă ca pietonul să fie nevoit să-și schimbe direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească.
În atare situație, cerințele textului de lege mai sus arătat nu sunt întrunite, astfel că nu se poate reține că petentul a încălcat normele de circulație referitoare la acordarea priorității de trecere.
Prin urmare, Tribunalul consideră că soluția instanței de fond este greșită, deci apelul este întemeiat, urmând a fi admis, în sensul că va fi admisă plângerea petentului iar procesul-verbal . nr._/18.02.2015 încheiat de I.P.J. T. va fi anulat ca netemeinic
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul petent A. D., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1990/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S. R., cu sediul în T. ., județul T., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1990/22.06.2015 a Judecătoriei T. în sensul că admite plângerea formulată.
Anulează procesul-verbal . nr._/18.02.2015 încheiat de I.P.J. T. ca netemeinic.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond A.M.R.
Redactat .jud. S.G./15.12.2015
Tehnored. gref. L.R./G.R./18.12.2015
4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 951/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1063/2015. Tribunalul... → |
|---|
