Plângere contravenţională. Decizia nr. 769/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 769/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.769/2012
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2012
completul compus din:
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
I. A.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul petent R. M. cu domiciliul în ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1940/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata organ constatator G. NAȚIONALĂ DE M.-C. REZERVAȚIEI B. DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, ..10, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. R. pentru recurentul petent, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 depusă în ședință la dosar, și consilier juridic Meltiade M. C. pentru intimata organ constatator, în baza delegației depusă în ședință la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, recursul este decarta în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru și că nu s-a formulat întâmpinare, după care:
Consilier juridic Meltiade M. C. pentru intimata organ constatator, depune la dosar întâmpinare și comunică un exemplar aceasta și recurentului petent prin apărător.
Avocat B. R. pentru recurentul petent, având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat B. R. pentru recurentul petent, având cuvântul în recurs, arată că, hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond nu a ținut cont de neconcordanțele grave între procesul verbal și nota de constatare, care face parte integrantă din aceasta, atât cu privire la persoana contravenientului, care în nota de constatare este în tot cuprinsul acesteia Rodion M. sau Rodion A., și nu Rodion M. cum este corect, cât și cu privire la sancțiunea aplicată, fiecare act precizând alt temei juridic.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că recurentul a fost sancționat pentru ridicarea adăpostului de pescar, acest aspect neputând fi stabilit în urma lecturării atât a procesului verbal, cât și a notei de constatare.
Dacă se va trece peste aceste motive, solicită a se avea în vedere că adăpostul a fost ridicat în urmă cu 3 ani și, deci, înainte de . Legii nr.136/2011, iar intimata a tolerat acest aspect venind de mai multe ori în control și nesancționând nici un pescar.
Mai mult, la apariția legii, în luna mai 2011, împreună cu numitul Ș. V., s-a adresatat cu cerere către ARBDD pentru aprobarea adăposturilor de pescari care, însă, nu a fost soluționată de către intimată.
Susține că, intimata a procedat în mod abuziv întrucât trebuia să-i răspundă la cerere în termenul de 45 de zile prevăzut de Legea nr.554/2004, să-i ceară să demoleze acel adăpost și abia apoi sa-l sancționeze. Or, în condițiile în care, nu i-a fost comunicat nici un răspuns cu privire la cererea formulată, potrivit legii, poate considera că cererea sa a fost admisă.
Dacă se va trece și peste acest motiv, solicită a se avea în vedere faptul că, instanța de fond a reținut în mod greșit că recurentul a fost sancționat pentru aruncarea gunoaielor deoarece în nota de constatare este trecut acest temei de drept, respectiv art.12 pct.31, fiind chiar unul din motivele pe care le-a invocat în plângerea formulată.
În concluzie, față de cele arătate și având în vedere și motivele pe larg expuse în cererea de recurs, precum și notele scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în senul admiterii plângerii și anulării procesului verbal ca fiind nelegal, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Meltiade M. C. pentru intimata organ constatator, având cuvântul în recurs, arată că, în speță se face confuzie între dispozițiile Legii nr.554/2004 și cele ale OG nnr.27/2002, precum și între ARBDD și G. Națională de M. care nu a primit nici o cerere din partea recurentului și, deci, această ultimă instituție, nu se face vinovată că nu a răsăuns în termen de 45 de zile.
La dosarul cauzei a depus adrese ce emană de la ARBDD și punctul de vedere al acestei instituții cu privire la adăposturile de pescari.
Precizează că, adăpostul recurentului este o căsuță locuită permanent.
În ceea ce privește erorile materiale arată că, instanța de fond a arătat clar că este vorba de o eroare materială cu privire la numele contravenientului. Fapta a fost descrisă în mod corect și, mai mult decât atât, R. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție și nu și împotriva notei de constatare pe care o putea atacat la instanța de contencios administrativ.
Susține că, procesul verbala fost încheiat la fața locului, a fost semnat fără obiecțiuni și în prezența unui martor care a fost audiat în cauză.
Mai arată că, dacă i s-ar fi comunicat ulterior amenda, în termen de șase luni de la data constatării faptei potrivit OG nr.2/2011, ar fi fost discuții referitoare la lezarea dreptului de a formula obiecțiuni. Organul constatator se poate consulta cu superiorii săi cu privire la amenda ce urmează a fi aplicată dacă se constată că, la momentul controlului s-au constat că au fost săvârșite mai multe fapte contravenționale.
Susține că, nu există motive de nulitate conform art.16 și 17 din OG nr.2/2001 și că, ne aflăm în prezența unei contravenții continue, așa cum este definită de art.13 alin.2. Caracterul continuu al faptei este acela că recurentul nu a vrut să intre în legalitate nici ca pescar, nici ca persoană fizică, nu a întreprins demersurile necesare pentru obținerea unei autorizații de construcție și nici nu a demolat construcția. În cazul contravențiilor continue termenul de prescripție curge de la data constatării fapte și, în speță, nu există motive pentru a se invoca prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.
Față de cele arătate și având în vedere și cele arătate în întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Tulcea la data de 01.11.2011 sub nr._, petentul R. M., a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. Națională de M. – C. Rezervației B. "Delta Dunării", anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 12.10.2011, prin care a fost amendat cu suma 2.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 1940/19.06.2012 Judecătoria Tulcea a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.10.2011, petentul a fost sancționat potrivit art. 13 lit. h) din Legea nr. 136/2011 pentru fapta contravențională prevăzută la art. 12 pct. 1 din același act normativ, reținându-se că la data de 12.10.2011, în urma controlului efectuat în zona Holbina II s-a găsit edificată o construcție cu două camere, pe canalul Patlate, de către R. M., fără a avea acte de reglementare emise A.R.B.D.D. Tulcea.
În soluționarea plângerii contravenționale au fost avute în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta conține mențiunile obligatorii instituite de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 pct. 1 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației B. "Delta Dunării", cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, executarea lucrărilor de amenajare și construcție, de orice natură ar fi ele, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea condițiilor prevăzute în acestea iar potrivit art. 13 lit. h) din același act normativ, fapta se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei pentru persoanele fizice.
A mai reținut instanța că în actul de constatare nr. 632/12.10.2011 s-a consemnat că în zona canalului Patlate din incinta Holbina II s-a găsit o construcție executată din paianta acoperită cu stuf, având dimensiunile 6 m pe 3 m, având terasă în lungime de 6 m și lățime de 2 m. În interiorul căsuței sunt două camere, având patru locuri de dormit iar alături se afla o groapă de gunoi având dimensiunile de 2 m pe 2 m și adâncime de 1,5 m, încărcată cu deșeuri de plastic. Mai există o grădină cultivată cu legume de lungime 10 m și lățime de 6 m. De asemenea, s-a consemnat că la fața locului, a fost găsit numitul V. A. care a declarat că este omul de curte al pescarilor iar construcția a fost edificată de R. M. ce deține permisul de pescuit nr. 1490/06.05.2008. Nu există autorizație pentru construirea căsuței, ci doar o cerere pentru executarea unui adăpost de pescari înregistrată la A.R.B.D.D. sub nr. 9759/30.05.2011 (fila 15).
A apreciat judecătorul primei instanțe că, deși în conținutul notei de constatare s-a înscris într-un loc prenumele petentului ca fiind "A.", în loc de "M.", acest fapt nu constituie un aspect care să determine anularea procesului-verbal, fiind în mod evident o simplă eroare materială.
Totodată, instanța a considerat că nu este lipsit de importanță faptul că nota de constatare a fost semnată de către petent, fără obiecțiuni, deși în finalul acesteia s-au arătat măsurile stabilite, respectiv desființarea construcției și aducerea zonei la starea inițială.
Prima instanță a reținut că martorul D. I. -M. a declarat că are cunoștință despre faptul că locuința a fost ridicată de petent și de numitul V. Ș., care o și folosesc, în acest sens declarând și martorul V. A., care locuiește acolo întrucât nu are domiciliu și are grijă de construcție și uneltele de pescuit.
A apreciat instanța de fond că deși există mai multe construcții de acest gen ridicate de pescari pe toată întinderea zonei, acest fapt nu are nicio relevanță sub aspectul atragerii răspunderii contravenționale a petentului, urmând ca reprezentanții R.B.D.D. să facă verificări și să ia măsurile ce se impun, în acord cu prevederile legale și nu prezintă relevanță că săptămânal deșeurile sunt colectate și predate unei societăți de salubrizare întrucât în conținutul procesului-verbal contestat nu s-a reținut și contravenția prevăzută de art. 12 pct. 31 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației B. "Delta Dunării", cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât comisarii R.B.D.D. au perceput în mod direct fapta, iar din descrierea făcută în nota de constatare rezultă că nu este vorba doar despre o simplă amenajare ușoară și provizorie, ci despre o adevărată gospodărie, aspect confirmat și de înregistrările efectuate la fața locului, instanța de fond și-a format convingerea că petentul a comis fapta ce a fost reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că amenda în cuantumul minim prevăzut de actul normativ, este suficientă pentru îndreptarea conduitei petentului, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul R. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat recurentul că la data de 12.10.2011 se afla în incinta Holbina II unde desfășoară activitate de pescuit comercial, iar la locul unde se afla a venit un reprezentant al intimatei care a efectuat un control și a întocmit procesul-verbal și nota de constatare, iar dacă în procesul verbal se poate presupune că a fost sancționat pentru existența adăpostului de pescar, în nota de constatare este trecut singurul temei de drept Legea nr. 136/2011, art. 12 pct. 31 care precizează că aruncarea în ape, împrăștierea pe tern sau depozitarea în locuri neautorizate a deșeurilor constituie contravenție dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale să constituie infracțiuni.
Consideră recurentul că, în aceste condiții, instanța nu a ținut cont de neconcordanțele grave între procesul verbal și nota de constatare care face parte integrantă din acesta, atât cu privire la persona contravenientului, care în nota de constatare este în tot cuprinsul acesteia numai Rodion nu R. și când M., când A., cât și cu privire la sancțiunea aplicată, fiecare act precizând alt temei juridic.
Susține recurentul că, față de toate aceste neconcordanțe, instanța trebuia să le sancționeze prin anularea procesului-verbal pentru că este vorba despre o instituție de control care a dispus o sancțiune printr-un act întocmit efectiv „cu picioarele”, instanța reținând în mod greșit că a fost sancționat pentru ridicarea adăpostului de pescar, deoarece acest lucru pur și simplu nu poate fi stabilit dacă sunt lecturate ambele acte de constatare, procesul-verbal și nota de constatare.
Precizează recurentul referitor la adăpostul de pescar că a arătat și a precizat și martorul V. că acesta nu a fost ridicat doar de el, ci și de Ș. V., lucru pe care îl știa și intimata pentru că amândoi au cerere de aprobare depusă la intimată, iar sancțiunea ar trebui să se aplice în solidar, lucru pe care instanța de fond nu l-a apreciat ca atare, pronunțând o hotărâre netemeinică.
Susține în continuare recurentul că adăpostul a fost ridicat acum trei ani, deci înainte de . Legii nr. 136/2011, iar intimata a tolerat acest aspect venind de multe ori în control și nesancționând nici un pescar, iar la momentul apariției legii au fost sfătuiți de cei care conduc asociațiile de pescari să depună cereri pentru aprobarea adăposturilor de pescari, motiv pentru care în luna mai 2011 a depus împreună cu Ș. V. cererea înregistrată la A.R.B.D.D., care există și la dosar.
Arată recurentul că intimata nu a soluționat niciodată cererea sa, dar la dosarul cauzei, încercând să inducă instanța în eroare, a depus un răspuns emis la 17 octombrie 2012 deși el a fost amendat la 12 octombrie 2012, răspuns care nu i-a fost comunicat niciodată și la dosar nu a fost depusă dovada de comunicare, încercând în ultima clipă să lase falsa impresie că a soluționat cererea respingând-o, în realitate, aceasta nefiind soluționată nici până în prezent, iar în realitate această cerere nu a fost soluționată nici până în prezent, iar intimata nu i-a precizat înainte de această amendă că ar fi în ilegalitate cu acel adăpost.
Consideră recurentul că intimata a procedat în mod abuziv, întrucât întâi trebuia să-i răspundă la cerere, să îi ceară să demoleze acel adăpost și abia apoi să îl sancționeze, însă aceasta a procedat la fel ca în ziua aplicării amenzii, și nu a răspuns în termen de 45 de zile prevăzut de Legea contenciosul administrativ, sancțiunea fiind aplicată fără să îi ceară în prealabil sau să îi comunice în vreun fel că este în ilegalitate, iar potrivit legii, dacă nu i-a răspuns la cerere, poate considera că cererea sa a fost admisă.
Susține recurentul că instanța a reținut în mod greșit că nu a fost sancționat pentru gunoaie, deoarece în nota de constatare este trecut exact acest temei de drept, respectiv art. 12 pct. 31, fiind chiar unul din motivele pe care le-a invocat în plângere.
De asemenea, instanța a făcut referire la înregistrări făcute la fața locului, probe care însă nu au fost invocate de intimată și prezentate în instanță, deci sentința se întemeiază pe probe pe care el nu le-a văzut și care nu au fost discutate niciodată în contradictoriu.
În apărare, intimatul C. Rezervației B. „Delta Dunării” a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.10.2011, recurentul-petent a fost sancționat potrivit art. 13 lit. h) din Legea nr. 136/2011 pentru fapta contravențională prevăzută la art. 12 pct. 1 din același act normativ, reținându-se că, la data de 12.10.2011, în urma controlului efectuat în zona Holbina II s-a găsit edificată o construcție cu două camere, pe canalul Patlate, de către R. M., fără a avea acte de reglementare emise A.R.B.D.D. Tulcea.
Astfel, se reține că procesul-verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, deoarece fapta contravențională nu este suficient descrisă, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia și la evaluarea pagubelor pricinuite.
Totodată, se reține că modalitatea de descriere a faptei - din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, executarea unei construcții fără autorizație de construcție - nu satisface cerințele textelor legale arătate mai sus.
În aceste condiții, se reține că, din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În speță, fapta contravențională nu are caracter continuu deoarece, din procesul-verbal de contravenție contestat rezultă că la data constatării construcția era executată, situație în care agentul constatator avea obligația de a menționa data săvârșirii faptei.
Cum în cazul construcțiilor finalizate, fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, nemenționarea datei la care a fost săvârșită fapta în procesul-verbal de contravenție contestat atrage anularea procesului-verbal de contravenție.
De altfel, prin Decizia nr. 7/2000, în examinarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
Pentru aceste considerente, urmează a admite recursul și a modifica hotărârea atacată în sensul că va fi admisă plângere și se va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.10.2011 emis de G. Naționala de M. - C. Rezervației B. Delta Dunării, ca nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul-petent R. M. cu domiciliul în satul Murighiol, ., împotriva sentinței civile nr. 1940/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata organ constatator G. NAȚIONALĂ DE M.-C. REZERVAȚIEI B. DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, .. 10, ..
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție . nr._/12.10.2011 emis de G. Naționala de M. - C. R.B.D.D., ca nelegal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 22 noiembrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER
D. N. E. N. G. V. V.
I. A.
Jud. fond. I.S..
Redactat jud. D.N./28.11.2012
Tehnoredactat gref. G.R./13.12.2012/2 ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 28/2016.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 790/2012. Tribunalul... → |
|---|
