Plângere contravenţională. Decizia nr. 813/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 813/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 813/2012
Ședința publică de la 12 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent U. D. C., cu domiciliul în ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2529/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.S. A. E. pentru recurentul petent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.S. A. E. având cuvântul în recurs, pentru recurentul petent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea în totalitate a hotărârii atacate întrucât nu există probe din care să rezulte vinovăția recurentului având în vedere că nici martorul nu a văzut semnalul agentului de circulație.
Mai mult, arată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la ora 21 pentru o faptă constatată la ora 1950, existând posibilitatea să anunțe prin stație că în trafic se află un autoturism ce circulă cu viteză, această viteză nefiind demonstrată în cauză.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ /2011 din data de 22.03.2012 numitul U. D.-C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis de I. de Politie al Județului T. prin care a fost sancționat cu amenda de 280 lei pentru faptul că, deplasându-se cu autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare BH 2498 BC, nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului.
In motivarea acțiunii, în esență, petentul a arătat faptul că procesul-verbal de contravenție este nelegal si netemeinic întocmit, întrucât cele constatate nu corespundeau realitătii, întrucât nu a văzut niciun polițist care să fi făcut vreun semn de oprire a autoturismului.
Prin Sentința civilă nr. 2529/14.09.2012, Judecătoria T. a respins plângerea contravențională ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 09.03.2012, numitul U. D.-C. a fost sancționat contravențional cu amenda in suma de 280 lei pentru faptul că deplasându-se dinspre centru spre complexul P. cu autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare BH 2498 BC, nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului.
Fapta a fost încadrată în drept pe dispozițiile art. 88 alin. 1, lit. b) din HG 1391/2006 („brațul sau brațele întinse orizontal semnifică "oprire" pentru toți participanții la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcția sau direcțiile intersectate de brațul sau brațele întinse. După ce a dat acest semnal, polițistul poate coborî brațul sau brațele, poziția sa însemnând, de asemenea, "oprire" pentru participanții la trafic care vin din față ori din spate”) si sanctionata prin dispozitiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002, fiind aplicata amenda de 280 lei.
In cauză, petentul a solicitat audierea unei persoane care era împreună cu acesta in autovehicul. Declaratia martorului apare insa subiectiva intrucat a relatat doar ce a el cu propriile simturi, neputnd face aprecieri cu privire la perceptia soferului. In aceste conditii proba apare ca fiind una indirecta, nefiind concludenta decat in masura in care se coroboreaza si cu alte probe. Chiar daca martorul nu l-a vazut pe politist dacă a coborat din mașina, nu înseamna ca acesta nu ar fi facut acest lucru.
Constatând că, prin probele administrate în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil si art. 129 Cod procedura civilă nu s-a făcut dovada susținerilor petentului, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pana la proba contrara, instanța apreciază ca situația de fapt reținuta corespunde realității.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, s-a reținut că procesul verbal de contravenție . nr._ a fost în mod temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului T..
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petentul U. D. C., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, sub următoarele aspecte:
- consemnarea săvârșirii faptei la ora 19,50, pe . procesului-verbal la ora 21,00 în alt loc, fără a se arăta la ce oră a fost prezent martorul;
- încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că, deși la termenul din 5.09.2012 nu a fost prezent în localitate și a solicitat amânarea cauzei, instanța nu a suspendat cauza;
- instanța nu a avut în vedere probele administrate de petent, iar declarația martorului propus a fost considerată probă indirectă; nu a luat în calcul înregistrare video a organului de poliție;
Intimata I.P.J. T. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește cele două momente diferite invocate, instanța apreciază că nu prezintă nicio relevanță împrejurarea încheierii procesului-verbal ulterior, la 2 ore distanță, întrucât dispozițiile legale, respectiv art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevăd ca aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale să se facă în maxim 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, nu are importanță nici locul întocmirii procesului-verbal de contravenție, iar martorul Ghezilă D. menționat în procesul-verbal de contravenție a avut doar calitatea de martor asistent la refuzul semnării procesului-verbal de contravenție, așa cum rezultă din conținutul acestuia.
In ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, nici acest motiv nu este întemeiat.
Este adevărat faptul că petentul a solicitat instanței la data de 4.09.2012 amânarea cauzei și acordarea unui nou termen, invocând susținerea unui examen la Universitatea OVIDIUS – C. însă, nedovedind această situație prin niciun înscris, instanța, în raport de dispozițiile art. 156 Cod proc. civ., a respins în mod corect cererea și a reținut cauza spre soluționare.
Se reține în același timp că, prin întâmpinarea depusă de pârâtă la 12.06.2012, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă și în lipsa părților, astfel încât, în raport de disp. art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., nu există vreun motiv întemeiat pentru suspendare, instanța având posibilitatea de a dispune în acest sens doar atunci când amândouă părțile o cer.
In ceea ce-l privește pe martorul A. C., care a fost împreună cu petentul în autoturism în momentul săvârșirii faptei, instanța a consemnat această probă însă a apreciat în mod just declarația acestuia, ca fiind subiectivă și indirectă, atât datorit faptului că partea avea o percepție diferită de cea a conducătorului auto, cât și pentru faptul că declarația sa nu s-a coroborat, completat cu alte probe administrate în cauză.
Totodată, cererea petentului privind administrarea probei cu mijloace video a faptei, a fost admisă de către instanță însă aceasta nu a fost posibilă întrucât, așa cum s-a comunicat prin adresa nr._/7.08.2012 de către Poliția Municipiul T. – Biroul Rutier, abaterea a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 neexistând deci o înregistrare a momentului săvârșirii faptei.
Așa fiind, întrucât prin hotărârea pronunțată instanța a analizat în mod temeinic probele administrate și a asigurat recurentului dreptul la un proces echitabil, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., se va respinge recursul formulat de U. D. C. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul petent U. D. C., cu domiciliul în ., jud.T., împotriva sentinței civile nr. 2529/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
17.01.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
23.01.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 126/2012. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 644/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
