Pretenţii. Decizia nr. 126/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-12-2012 în dosarul nr. 126/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.126
Ședința publică de la 14 Decembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți C. A., R. M., R. A. M., C. A. V., D. I., D. A., D. F., D. V., C. J., S. M., C. A., P. C. I., P. V. R., P. I. F., C. V., H. D., C. V.., C. D., C. G., H. I., C. V., T. N., C. C., D. F., T. G., D. A., D. A., P. N., F. M., P. F., P. O., F. I., F. G., G. DUMITRIȚA, G. D., G. D., V. D., D. D., C. L., B. P., A. Ș., A. E., A. A., A. I., A. A.., A. B., Ț. G., C. V., C. D., C. M., Ț. E., Ț. M. C., R. F., R. G., T. M., R. C., R. N., C. I., R. F., I. M., R. D., R. I., D. D., F. R. D., R. I.., D. D., R. L., R. M., C. A. toți cu domiciliul procesual ales în T., ..6, ., . C. C., împotriva sentinței civile nr.2997/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. al M. T. cu sediul în T., ., jud.T. și M. T. prin P. M. T. H. C. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 12 decembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, instanța, a amâna pronunțarea la data de 14 decembrie 2012, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ din 24 august 2007 reclamanții C. A., R. M., R. A. M.,C. A. V., D. I., D. A., D. F., D. V., C. J., S. M., C. A., P. C. I., P. V. R., P. I. F., C. V., H. D., C. V., C. D., C. G., H. I., C. V., T. N., C. C., D. F., T. G., D. A., D. A., P. N., Feororov M., P. F., P. O., Feororov I., F. G., G. D., G. D.,G. D., V. D., D. D., Ceacaru L., Balasoiu P., A. S., A. E.,A. A., A. I., A. A., A. B., Taranu G., C. V., C. D., C. M., Taranu E., Taranu M. C., R. F., R. G., T. M., R. C., R. N., C. I., R. F., I. M., R. D., R. I., Daiceanu D., F. R. D., R. I., Daineanu D., Rostas L., Rostas M. și C. A., au chemat în judecată pe pârâții C. L. al M. T. și M. T. – prin Primar, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 245.000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a prejudiciilor delictuale cauzate prin limitarea accesului la educație, condițiile improprii ale locuințelor sociale, atingeri aduse sănătății și personalității sociale prin lipsa de acțiune a pârâților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au solicitat de nenumărate ori autorităților competente soluționarea problemelor lor sociale și în special a problemei spațiului locativ.
S-a mai arătat că, după ce totuși li s-a pus la dispoziție un spațiu de locuit pe ., după o anumită perioadă de timp, romii s-au trezit în prag de iarnă evacuați în stradă. Totuși, ulterior, unui anumit număr de familii li s-a pus la dispoziție locuințe sociale, iar celelalte familii defavorizate rămânând în atenția autorităților în vederea rezolvării acestora în funcție de disponibilitățile unor spații de locuit din fondul locativ de stat.
Au mai susținut reclamanții că, unora dintre familiile de romi li s-au repartizat spații de locuit în clădirile de la „Pichet”, iar altora care au stat sub cerul liber două luni de zile, li s-au repartizat în luna decembrie 2006 o . barăci. Aceste locuințe mobile sunt destinate muncitorilor care lucrează pe șantiere de construcții sau familiilor sinistrate pentru a le putea oferi adăpost o perioadă de timp limitată, neputând fi racordate la utilități, fiind improprii locuirii pe termen lung.
Reclamanții au arătat și că datorită lipsei canalizării, a nebranșării la curent electric (până în luna aprilie 2007), a existenței unui singur robinet de apă, a lipsei oricăror surse de apă, a lipsei oricăror surse de energie termică, au determinat suportarea de către romi a unor condiții inumane de trai și la numeroase atingeri aduse sănătății prin contaminarea numeroaselor boli.
Au mai precizat reclamanții și că prin limitarea accesului la educație școlară și a unor atingeri aduse personalității sociale prin lezarea demnității umane, pârâții au săvârșit fapte ilicite constând în lipsa de acțiune în rezolvarea problemelor sociale, fapte săvârșite din culpă prin neglijență gravă.
În drept au fost invocate prevederile art. 998 și art. 999 Cod civil, iar în dovedire s-au depus la dosarul cauzei o . adrese, referate de anchetă socială și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriile pârâților și proba cu martori.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca fiind nefondată, precizând că reclamanții au ocupat abuziv și fără forme legale un imobil care nu le aparținea pentru ca mai apoi să aștepte ca pârâții să le rezolve problema locativă. Intrucât prima data nu s-a acceptat preluarea fiind cu plată, ulterior în cursul anului 2003 când s-a avizat preluarea fără plată, imobilul nu mai putea fi preluat din cauza degradării și lipsei de fonduri pentru reabilitarea și întreținerea lui. Situația romilor a fost rezolvată prin punerea la dispoziția acestora a două clădiri de pe . de Graniceri, ocazie cu care au fost încheiate și contracte de închiriere.
Mai arată pârâții că reclamanții duc însă un mod de viață dezorganizat, iar starea lor de sănătate precară se datorează tocmai acestui lucru. Mai mult reclamanții nu plătesc chiria lunară spațiului de locuit preluat de la Ministerului Administrației și Internelor și fără ca autoritatea locală să facă aplicarea dispozițiilor contractelor de închiriere referitoare la rezilierea în caz de neplata chiriei timp de 3 luni consecutive.
P. decizia civilă nr. 1712/3.10.2007 s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei T., instanță la care s-a format dosarul cu nr._ din 9 ianuarie 2008.
P. sentința civilă nr. 2997/20.10.2010, Judecătoria T. a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată reținând în motivare că temeiul de drept invocat de reclamanți reclamă o răspundere civilă
delictuala a pârâților, care conform susținerilor acestora ar fi limitat accesul la
educație, nu ar fi asigurat condițiile necesare în locuințele sociale și de asemeni, s-au adus atingeri asupra sănătății și personalității sociale prin lipsa de acțiune a paraților.
Pentru a stabili asupra temeiniciei cererii formulate, Judecatoria T. a verificat dacă sunt îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile delictuale,respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte, existența caracterul ilicit al faptei, existenta vinovăției și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Astfel, prima instanță a constatat că autoritățile administrației publice au efectuat demersuri pentru asigurarea mijloacelor de locuit pentru aceste categorii sociale, deși reclamanții nu și-au achitat obligațiile către bugetul de stat. Astfel, reclamanții nu plătesc chiria lunară spațiului de locuit preluat de la Ministerului Administrației și Internelor fără ca autoritatea locală să facă aplicarea dispozițiilor contractelor de închiriere referitoare la rezilierea în caz de neplată chiriei timp de 3 luni consecutive.
A mai reținut prima instanță că autoritățile administrației publice nu se fac vinovate de săvârșirea unei fapte care să ducă la prejudicierea reclamanților deoarece mijloacele de ajutor pentru categorii defavorizate decurg din acte normative, C. L. al M. T. și M. T., prin primar, neavând printre atribuții și pe aceea de a se asigura condițiile necesare în locuințele sociale persoanelor de etnie romă și de a asigura starea de sănătate a acestor persoane.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel reclamanții prin avocat, fără a-l motiva la momentul declarării căii de atac și nici ulterior.
La termenul din 12 ianuarie 2011, Tribunalul T. a suspendat judecata apelului, având în vedere disp. art. 242 pct.2 cod proc. civ. și că, la acel termen, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecată cauzei în lipsă.
La 10 ianuarie 2012, reclamanții, prin numitul C. A., au formulat o cerere de repunere pe rol a pricinii, iar la termenul din 8 februarie 2012, Tribunalul T. a anulat cererea de repune pe rol a apelului ca netimbrat, constatând continuarea suspendării cauzei în baza încheierii din 12 ianuarie 2011.
Împotriva încheierii din 8 februarie 2012 au formulat recurs reclamanții prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma prevederilor art. 304 pct.9 Cod proc. civ., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul T. pentru continuarea judecății.
Instanța de recurs Curtea de Apel C. s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 443/C/6 iunie 2012 prin care s-a admis recursul formulat de reclamanți, s-a dispus casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei Tribunalului T. pentru continuarea judecății.
La Tribunalul T., după plata taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol cauza a fost repusă pe rolul instanței, acordându-se termen de judecată în continuare, la data de 28 noiembrie 2012.
Apelul nu a fost motivat nici ulterior, apelanții-reclamanți depunând doar un punct de vedere asupra anchetelor sociale aflate la dosarul cauzei.
Astfel, aceștia au arătat că, anchetele sociale au fost efectuate de angajați ai Consiliului L. T., adică tocmai de reprezentanții pârâților ceea ce determină o îndoială asupra obiectivității celor ce au realizat anchetele.
Au mai menționat apelanții-reclamanții că anchetele sociale nu conțin elemente care să poată prezenta o imagine relevantă cu privire la condițiile de locuit a persoanelor vizate: nu prezintă detalii asupra utilităților, mobilierului sau a condițiilor de locuit, utilizând doar expresia „dotată cu strictul necesar”.
Analizând cauza, hotărârea judecătorească apelată și probatoriile administrate în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit aspectelor ce succed.
Conform art. 998-999 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, răspunderea fiind angajată nu numai în cazul faptei proprii, ci și a faptei produse prin neglijență și/sau prin imprudența sa.
De aici rezultă că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții principale: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a vinovăției și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește existența primului dintre elementele enumerate anterior, în speță s-a invocat în primul rând, lipsa de preocupare a pârâților în vederea asigurării unui spațiu locativ pentru toți cetățenii de etnie romă.
În această privință s-a susținut că, deși pentru o parte din cetățenii romi s-au pus la dispoziție spații de locuit atât pe ., cât și în clădirile de locuit denumite „La Pichet”, o altă parte dintre aceștia au fost nevoiți să locuiască sub cerul liber vreme de două luni de zile, până în luna decembrie 2006, când li s-au repartizat o . barăci. Despre acestea din urmă s-a susținut că sunt locuințe mobile destinate muncitorilor care lucrează pe șantiere de construcții sau familiilor sinistrate pentru o perioadă limitată de timp, neputând fi racordate la utilități, fiind improprii locuirii pe termen lung.
Potrivit art. 36 al. 2 lit. c și al.5 lit.a din Legea nr. 215/2001consiliul local administrează domeniul privat al orașului și hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a unităților administrativ teritoriale în condițiile legii.
Conform art. 42 din Legea nr. 114/1996 „ au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de S. în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința”, iar conform art. 43 rezultă că „locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite”.
Din coroborarea acestor texte legale rezultă că repartizarea locuințelor sociale trebuie realizată de către autoritățile administrației publice locale mai multor categorii de persoane în ordinea de prioritate stabilită de lege, astfel că atribuirea lor către persoanele de etnie romă fără locuință se poate face numai după respectarea acestei ordini și după constatarea îndeplinirii condiției impuse de lege cu privire la venitul lunar.
Rezultă astfel că, autoritățile administrației publice locale nu pot fi obligate să satisfacă în întregime cerința de locuințe sociale a tuturor reclamanților, câtă vreme aceste autorități sunt ținute să repartizeze astfel de locuințe cu prioritate altor categorii sociale prevăzute expres de lege, urmând ca, evident în măsura existenței disponibilului de unități locative, repartizarea locuințelor să se realizeze și către reclamanți.
Ori, întrucât chiar în acțiunea introductivă s-a învederat că o parte din cetățenii de etnie romă beneficiază de locuințe sociale, rezultă că pârâții au efectuat deja demersuri în vederea asigurării mijloacelor de locuit pentru această categorie socială, deși reclamanții nu și-au achitat obligațiile către bugetul de stat.
În ceea ce privește condițiile de locuit, este de remarcat faptul că, pe de o parte în cauză nu s-au produs dovezi în sensul predării locuințelor nebranșate la curent electric sau energie termică, acest lucru putând fi determinat și de neplata lunară a acestor utilități, iar pe de altă parte autoritățile administrației publice nu au printre atribuții și pe aceea de a asigura condițiile necesare de viață în locuințele sociale ale persoanelor de etnie romă.
De asemenea, în ceea ce privește starea de sănătate invocată, în cauză nu s-a demonstrat că datorită nerespectării unei obligații ce ar fi revenit pârâților, s-ar fi ajuns la contaminarea de numeroase boli de către acest segment al populației.
Totodată, în speță, nu s-a arătat și nu s-a probat motivul pentru care acest mod de acțiune al pârâților, respectiv de a asigura spații de locuit numai pentru o parte din cetățenii romi, în măsura disponibilului, ar fi condus la limitarea accesului la educație școlară al reclamanților.
În concluzie, rezultă că în cauză nu s-a probat săvârșirea de către pârâți a unor fapte ilicite, astfel că nu se poate reține existența răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998-999 cod civil anterior datorită lipsei unui element al acestei răspunderi, situație în care analiza celorlalte elemente ale acesteia nu se mai impune.
Față de toate aceste considerente, în cauză nu există niciun motiv care să conducă la reformarea sentinței instanței de fond, care a realizat, de asemenea, o analiză judicioasă a elementelor răspunderii incidente în cauză.
Pe cale de consecință, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil apelanții formulat de reclamanții-apelanți C. A., R. M., R. A. M., C. A. V., D. I., D. A., D. F., D. V., C. J., S. M., C. A., P. C. I., P. V. R., P. I. F., C. V., H. D., C. V.., C. D., C. G., H. I., C. V., T. N., C. C., D. F., T. G., D. A., D. A., P. N., F. M., P. F., P. O., F. I., F. G., G. DUMITRIȚA, G. D., G. D., V. D., D. D., C. L., B. P., A. Ș., A. E., A. A., A. I., A. A.., A. B., Ț. G., C. V., C. D., C. M., Ț. E., Ț. M. C., R. F., R. G., T. M., R. C., R. N., C. I., R. F., I. M., R. D., R. I., D. D., F. R. D., R. I.., D. D., R. L., R. M., C. A. toți cu domiciliul procesual ales în București, ..8, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2997/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. al M. T. cu sediul în T., ., jud.T. și M. T. prin P. M. T. H. C. cu sediul în T., ., jud.T., ca nefondat.
Păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. M. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Red. sent. civ. jud. AML
Red dec. civ. jud.PLD/03.01.2013
Tehnored.gref. DB/11.01.2013/ 73 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 821/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 813/2012. Tribunalul... → |
|---|
