Pretenţii. Decizia nr. 1114/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1114/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1114/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă Z. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2196/06.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. T. V. B. M., cu sediul procesual ales la cabinet avocat P. C., Tulcea, . H, jud.Tulcea, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 25 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 07.10.2014, sub numărul_, reclamanta L. T. V. B. M. – prin Director a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta Z. V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 5.248 lei reprezentând cheltuieli de judecată și onorariu avocațial aferente dosarelor civile nr._ și nr._, cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 2196/06.07.2015, Judecătoria Tulcea a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.900 lei reprezentând: 1.400 lei (cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ – fond), 1.000 lei (cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ – recurs), 2500 lei (cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ – apel).
Totodată, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.348 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial).
P. încheierea din data de 8.07.2015 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta pronunțată la data de 06.07.2015 în dosarul nr._ în ceea ce privește cuantumul debitului și al cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată pârâta, urmând ca minuta, modificată sub acest aspect, să aibă următorul conținut: Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.900 lei reprezentând: 1.400 lei (cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ – fond), 1.000 lei (cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ – recurs), 2500 lei (cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ – apel).
Totodată, a pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.348 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial).
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1927 din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, definitivă și executorie, s-a dispus admiterea în parte a contestației – litigiu de muncă-formulată de contestatoarea Z. V. în contradictoriu cu intimata L. T. V. B. M., prin Director, cu consecința anulării parțiale a Deciziei nr. 119/11.07.2012 emisă de Grupul Școlar V. B. M., doar în ceea ce privește art. 2 din această decizie, ca fiind nelegal.
Instanța a mai reținut că în acest dosar, intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate (onorariu avocațial în cuantum de 1.400 lei conform chitanței . nr._/05.09.2012 – fila 14) și totodată că recursul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1927 din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr._, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 880/CM/09.10.2013 a Curții de Apel C.. Din înscrisurile atașate dosarului, rezultă că intimata a solicitat în fața Curții de Apel C. acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei faze procesuale (onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei conform chitanței . nr._/26.06.2013 – fila 20), însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 4271/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea Z. V. împotriva Deciziei nr. 235/08.03.2013 emisă de Grupul Școlar V. B. M., ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 4271/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ pârâta a formulat apel (respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 232/CM/10.06.2014 a Curții de Apel C.) în cadrul căruia, deși au fost solicitate cheltuielile de judecată aferente acestei faze procesuale (onorariu avocațial în cuantum de 2.500 lei conform chitanței . nr. 0001/19.02.2014 – fila 33), instanța a omis, de asemenea, să se pronunțe asupra lor.
La soluționarea cererii, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat potrivit cărora pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, precum și a dispozițiilor art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, conform cărora partea care pierde va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar în situațiile în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra lor, partea le poate cere și pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, instanța de fond a constatat că acțiunea aflată pe rol a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție anterior amintit și a reținut că dreptul reclamantei la recuperarea cheltuielilor de judecată derivă din pierderea procesuluide către partea de la care se pretinde plata acestora, în speță pârâta Z. V..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel pârâta Z. V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelanta-pârâtă că în mod greșit instanța de fond a acordat câștig de cauză intimatului-reclamant, neținând seama de prevederile art. 453 punctul 2 din codul de procedură civilă și mai mult decât atât a invocat în motivarea admiterii prevederile art. 1 din Legea nr. 151/1995, temei care din punctul său de vedere nu are nicio legătură cu cauza.
În legătură cu acest aspect, arată apelanta-pârâtă că avocatul a primit onorariul și că un astfel de temei ar fi fost potrivit a fi invocat într-o acțiune împotriva unui justițiabil care nu a achitat onorariul către avocat și nu într-o asemenea situație, de recuperare a cheltuielilor de judecată.
Consideră apelanta-pârâtă că dacă în instanța de fond care a judecat contestația s-ar fi solicitat cheltuieli de judecată având în vedere prevederile art. 453 pct. 2 din Codul de procedură civilă, și instanța le-ar fi acordat, negreșit ar fi acordat o parte din cheltuielile solicitate și nu integral, având în vedere admiterea parțială a acțiunii.
Precizează apelanta-pârâtă că în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1927, în același dosar, deși cheltuielile de judecată a fost solicitate, instanța de recurs a omis să pronunțe cu privire la această cerere pârâta ar fi avut posibilitate să solicit o completare a dispozitivului cu privire la aceste cheltuieli și apreciază că aceasta ar fi fost calea de recuperare a cheltuielilor și nu cale separată.
Mai arată apelanta-pârâtă că aceeași situație s-a repetat și în dosarul nr._, unde instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată și consideră că încercarea pârâtei de recuperare a acestui debit prin executorul judecătoresc ar duce la o „îmbogățire fără justă cauză”.
În apărare, intimatul-reclamant L. T. „V. B.” M., prin Director a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica hotărârii atacate se referă, în esență la faptul că în mod greșit prima instanță a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, critică neîntemeiată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1927 din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr._, definitivă și executorie, s-a dispus admiterea în parte a contestației – litigiu de muncă – formulată de contestatoarea Z. V. în contradictoriu cu intimata L. T. V. B. M. – prin Director, cu consecința anulării parțiale a Deciziei nr. 119/11.07.2012 emisă de Grupul Școlar V. B. M., doar în ceea ce privește art. 2 din această decizie, ca fiind nelegal.
În acest dosar, intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate (onorariu avocațial în cuantum de 1.400 lei conform chitanței . nr._/05.09.2012), iar recursul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1927 din data de 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr._, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 880/CM/09.10.2013 a Curții de Apel C..
Intimata a solicitat în fața Curții de Apel C. acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei faze procesuale (onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei conform chitanței . nr._/26.06.2013 – fila 20), însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Totodată, se reține că prin sentința civilă nr. 4271/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de contestatoarea Z. V. împotriva Deciziei nr. 235/08.03.2013 emisă de Grupul Școlar V. B. M., ca nefondată, împotriva ei pârâta formulând apel, respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 232/CM/10.06.2014 a Curții de Apel C.) în cadrul căruia, deși au fost solicitate cheltuielile de judecată aferente acestei faze procesuale (onorariu avocațial în cuantum de 2.500 lei conform chitanței . nr. 0001/19.02.2014 – fila 33), instanța a omis, de asemenea, să se pronunțe asupra lor.
Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat prevede că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, precum și a dispozițiilor art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, conform cărora partea care pierde va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar în situațiile în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra lor, partea le poate cere și pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză.
În cauză, acțiunea aflată pe rol a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție.
În mod temeinic și legal a reținut judecătorul primei instanțe că dreptul intimatei-reclamante la recuperarea cheltuielilor de judecată derivă din pierderea procesuluide către partea de la care se pretinde plata acestora, în speță apelanta-pârâta Z. V. și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 1.348 lei către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în: 348 lei – taxa judiciară de timbru (conform ordinului de plată nr. 943/01.10.2014 – fila 6) și 1.000 lei – onorariu avocațial (conform chitanței . nr. 0008/07.10.2014).
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă Z. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2196/06.07.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. T. V. B. M., cu sediul procesual ales la cabinet avocat P. C., în municipiul Tulcea, . H, județul Tulcea, având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015.
Președine, Judecător
E. N. D. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond A.M.R.
Redactat jud. D.N./15.12.2015/4 ex.
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./17.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1083/2015. Tribunalul... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1179/2015.... → |
|---|
