Plângere contravenţională. Decizia nr. 124/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 124/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.124
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent F. A. domiciliat in Constanta, ..165, ., ., impotriva sentintei civile nr.610/21.11.2013 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată la data de 19 august 2013 sub dosar nr._ pe rolul Judecatoriei Babadag, petentul F. A. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/23 iulie 2013.
Prin sentinta civila nr.610/21.11.2013 Judecatoria Babadag a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F. A. împotriva procesului verbal . nr._/23 iulie 2013 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. – SECȚIE NR.3 POLIȚIE BAIA.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanța a retinut ca prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ /23 iulie 2013 întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. – SECȚIE NR.3 POLIȚIE BAIA petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.,3 alin.1 din Legea 61/1991 constând în aceea că în data de 23 iulie 2013 ora 13,15 pe DN 22 D aflându-se la volanul autoturismului_ a oprit lângă un grup de muncitori cărora le-a adresat cuvinte jignitoare de genul români nenorociți producând indignarea acestora.
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflării adevărului si justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale instanța de fond a administrat toate probele admise de lege si ale căror pertinentă, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității si al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
A aratat judecatorul fondului ca potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate si temeinicie.
Sub aspectul condițiilor de forma, instanța de fond a observat ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. S-a retinut de catre judecatorul primei instante ca procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile la care dispozițiile legale menționate fac referire.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a retinut ca, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.
A mai aratat judecatorul primei instanțe ca în jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se retine în mod clar si constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții si infracțiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sa beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contraventie, intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana.
În jurisprudenta sa, cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
A mai retinut judecatorul primei instante ca forta probanta a proceselor-verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecărui mijloc de proba, însă instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța de fond a mai retinut ca potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții E.D.O. (cauza I. P. c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concreta în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie sa existe între prezumția de nevinovăție specifica materiei penale si prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, existenta în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat ca invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 si 59). Curtea a mai reținut ca petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversa si ca petentul nu a fost pus . fata de autorități pentru simplu fapt ca regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil in penal.
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, a apreciat judecatorul primei instante faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de proba si să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a retinut ca procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigura de către instanța condițiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justiție si a dreptului la un proces echitabil.
Totodată s-a mai retinut ca petentul nu a răsturnat această prezumție de veridicitate și autenticitate, nu a administrat probe cu care să facă dovada contrară a celor reținute în actul sancționator, deși în plângerea contravențională acesta a învederat că înțelege să se folosească de martorii F. M. și F. E., precum și martorul asistent B. N. C., precum și de proba cu înscrisuri, dar fără a menționa adresele acestora în vederea citării. La termenul de judecată din data de 21 nov.2013, legal citat, petentul nu s-a prezentat în instanță pentru a reitera proba cu martori .
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal .
A mai retinut instanta de fond ca potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea Nr. 61 din 27 septembrie 1991 Republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;
Astfel fiind, apreciaza judecatorul primei instante ca sancțiunea aplicată petentului de agentul constatator a fost corect individualizată, instanța apreciind că aplicarea sancțiunii avertismentului nu este o măsură care să asigure o protecție adecvată, sancțiunea aplicată, amenda în cuantum de 400 lei nefiind nicidecum excesivă față de gradul de pericol social concret al faptei astfel că înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și o încurajare în săvârșirea faptelor de acest gen.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel petentul, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Astfel considera apelantul-petent ca instanta de fond nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001 și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată atât de el, cât și de numitul R. G., martorul audiat de organele de poliție în data de 23.07.2013, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză.
Aprecieaza apelantul-petent că, Judecătoria Babadag nu și-a exercitat rolul său activ neanalizând aspectele de legalitate care atrag sancțiunea nulității actului atacat, respectiv dispozițiile imperative ale art.16 din OG nr.2/2001. În acest articole de lege se prevede faptul că Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
După cum se prevede și în articolul de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă obligatoriu și descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului unde afost săvârșită, iar în cazul de față nu s-a făcut o descriere completă a locului unde s-a săvârșit presupusa contravenție, organele de poliție consemnând în procesul verbal ca locul săvârșirii DN22D, însă acest drum național se întinde pe raza mai multor localități ale județului.
Mai mult, apreciaza apelantul-petent ca Declarația lui R. G. este în contradicție cu aspectele relatate de polițiști, acesta specifică faptul că lucrările se desfășurau la . și nu în Caugagia după cum este prevăzut în raportul polițiștilor, astfel se creează un dubiu în sensul legalității procesului verbal de sancționare contravențională întrucât nu se poate stabili în mod exact unde s-a comis presupusa contravenție.
In termen legal a formulat intampinare intimatul I. de Politie Judetean T., solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea hotararii atacate, ca temeinica si legala.
Examinand hotararea atacata sub aspectul motivelor invocate, se retine ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, la data de 23.07.2013, aflându-se la volanul autoturismului_, a oprit lângă un grup de muncitori cărora le-a adresat cuvinte jignitoare, producând indignarea acestora.
Motivele de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, invocate de apelant, au fost analizate de instanța de fond, așa cum rezultă din considerentele hotărârii.
. procesului-verbal de contravenție, se constată că agentul constatator a făcut toate mențiunile enumerate de disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, la pronunțarea hotărârii, instanța a avut în vedere întreg materialul probator depus la dosar, declarația martorului R. G. (fila 24) susținând aceeași situație de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție.
Deși a susținut că nu s-a făcut o descriere completă a locului săvârșirii contravenției, în conținutul actului este consemnat locul ca fiind pe drumul național 22D, însuși petentul arătând în plângere că se afla într-o zonă de la ..
Acest aspect rezultă și din raportul întocmit de agentul de poliție la dadta constatării faptei, iar faptul că martorul R. G. a indicat în declarația sa localitatea Camena și nu Caugagia nu constituie un motiv de nulitate a procesului-verbal întrucât disp. art. 17 din ordonanță sancționează lipsa mențiunii privind locul săvârșirii faptei, ori în speță această mențiune există.
Prin urmare, motivele de nelegalitate invocate de apelant nu sunt întemeiate, astfel încât în temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge apelul ca nefondat și se va păstra hotărârea atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-petent F. A. domiciliat în Constanta, .. 165, ., ., impotriva sentintei civile nr.610/21.11.2013 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul I. ca nefondat.
Pastreaza hotararea atacata ca temeinica si legala.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
25.03.2014
Red.jud.VA
Tehnored.PL/DS/ex. 4
01.04.2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul... → |
|---|
