Pretenţii. Decizia nr. 135/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 135/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.135
Ședința publică din data de 23 februarie 2012
Președinte: I. A.
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta-parata . cu sediul in ., judetul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3494 din 10.11.2011 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE P. A. – C. JUDEȚEAN TULCEA cu sediul in Tulcea, ., judetul Tulcea.
Dezbaterile in recurs au avut loc in sedinta publica din 16 februarie 2012, sustinerile in recurs ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 27.01.2011, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru A. - C. Județean Tulcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. „M.” S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea la plata sumei de 15.075 lei, reprezentând plată nedatorată, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Prin sentința civilă nr. 3494 din 10.11.2011, Judecătoria Tulcea a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei plata sumei de 15.075 lei.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că S.C. „M.” S.R.L. a solicitat la data de 04.09.2007, în temeiul dispozițiilor art. 2 din . Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 687/2007 acordarea sprijinului financiar pentru însămânțarea de culturi agricole în toamna anului 2007 pentru 33,50 ha cultura de orz și 28,27 ha cultură rapița.
A mai reținut instanța de fond că la data de 12.06.2008 s-a întocmit procesul-verbal de recepție și restituire, în prezența reprezentanților S.C. „M.” S.R.L., ocazie cu care s-a constatat că pentru orz nu a fost înființată nici o cultură, deși pârâtei îi fusese emis un bon valoric în valoare de 15.057 lei.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat recurs pârâta S.C. „M.” S.R.L., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că starea de fapt reținută de prima instanță nu corespunde realității și că aceasta a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 2 din Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 687/2007.
Susține recurenta-pârâtă că, în realitate, în cauză, societatea a procedat în mod legal, deoarece s-a aflat în stare de necesitate, având în vedere împrejurările concrete ale pieței de desfacere a semințelor din toamna anului 2007, unde nu existau cantitățile disponibile de orz pentru a fi achiziționate și pentru a putea da astfel curs obligației asumate.
La termenul de judecată din data de 16.02.2012 instanța a pus în discuția părților natura litigiului dedus judecății, precum și competenta materială de soluționare a cauzei
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecății vizează instituirea subvenției pentru neîndeplinirea obligațiilor de către beneficiari în raport de dispozițiile art. 17 al. 2 din O.U.G. nr. 123/2006
Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 123/2006, sumele necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar potrivit art. 3 al. 2 din același act normativ, instituția responsabilă pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A.
Potrivit art. 16 al. 2 din O.U.G. nr. 123/2006, normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile prevăzute în anexele 1-5, precum și condițiile de eligibilitate se aprobă prin ordin al ministrului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în speță O.M.A.D.R. nr. 687/2007.
De asemenea art. 17 al 2 din O.U.G. nr. 123/2006 arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenției se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 și 8 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 întrucât dispunătorul raportului juridic ce face obiectul judecății este o instituție publică, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A., care dispune de bani publici, sumele acordate pentru lucrările agricole fiind cheltuială bugetară.
În raport de aceste dispoziții legale, se reține că natura juridică a litigiului este de contencios administrativ-fiscal, iar competența de soluționare aparține în primă instanță Tribunalului Tulcea, în complet specializat de contencios administrativ și fiscal.
P. aceste considerente, cu majoritate de voturi urmează a admite recursul,
Urmează a casa hotărârea atacată și a trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Tulcea, - complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Cu majoritate de voturi.
Admite recursul civil formulat de către recurenta-parata ., cu sediul în satul M., ., împotriva sentinței civile nr. 3494 din 10.11.2011 pronunțata de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE P. A. – C. JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul in Tulcea, ., județul Tulcea.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Tulcea, - complet specializat în contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2012.
J U D E C Ă T O R, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
Jud. fond. F.C.
Redactat jud. D.N. /12.03.2012
Tehnoredactat gref. G.R./13.03.2012/2 ex.
Cu opinia separata a domnului judecător A. I., care consideră că recursul trebuia admis, modificată hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
OPINIE SEPARATĂ
În opinia mea, soluția corectă în cauza de față este admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile.
Argumentele pentru susținerea unei astfel de soluții sunt următoarele:
Ca urmare a solicitării formulate de pârâta ., în baza art.2 din OMADR nr.687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.850/2006, pentru acordarea de sprijin financiar în vederea înființării unei culturi de grâu reclamanta A.P.I.A. -C. Județean Tulcea a plătit, prin atribuirea de bonuri valorice, suma de_ lei.
În data de 12 iunie 2008 reprezentanții reclamantei s-au deplasat în vederea verificării culturii pentru care s-a depus cererea de sprijin și constatând că nu s-au înființat toate culturile pentru care s-a acordat subvenția, pentru suprafața de 33,5 ha, au întocmit procesul verbal de recepție și de restituire a sumei de_ lei.
Având la bază acest act reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâta la plata sumei respective.
Acest sprijin financiar își are izvorul primar în Ordonanța de Urgență nr. 123/2006, potrivit căreia statul oferă agricultorilor sprijin sub forma unor subvenții, iar beneficiarii subvenției pot fi persoane fizice sau juridice.
Potrivit art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2006 sumele necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar potrivit art. 3 alin. 2 din același act normativ, instituția responsabilă pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin APIA.
De asemenea, art. 17 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2006 arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenției se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
Așadar, sumele acordate cu titlul de sprijin financiar provin de la bugetul de stat, iar acordarea lor, verificarea utilizării lor conform scopului pentru care au fost acordate și recuperarea lor, în cazul utilizării necorespunzătoare, cade în sarcina Agenției de Plăți și Intervenție pentru A., instituție publică care dispune de bani publici în raport de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2006.
Neîndeplinirea obligației de către beneficiar conferă ajutorului financiar acordat natura unei creanțe bugetare, sumele ce trebuie recuperate urmând a fi virate tot la bugetul de stat. În atare condiții devin aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, conform cărora respectivul cod se aplică și pentru (...) administrarea creanțelor provenind din (...) alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel, respectiv ale art. 2 alin. 2 din același act normativ potrivit cu care prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea (...) altor sume datorate bugetului general consolidat.
Având în vedere că noțiunea de administrare vizează și acțiunea de verificare și colectare a altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 alin. 3 lit. b din Codul de procedură fiscală, urmează a concluziona că, în lipsa unei dispoziții legale exprese, Agenția de Plăți și Intervenție pentru A. avea obligația de a aplica dispozițiile OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în speță Titlul VIII - art. 110 și urm.) pentru recuperarea sumelor respective și nu de a se adresa instanței cu o acțiune în restituire întemeiată pe dispozițiile OMADR nr.687/2007, în condițiile în care dreptul comun în această materie îl reprezintă Codul de procedură fiscală.
Ca atare, reclamanta era obligată să stabilească prejudiciul cauzat prin act administrativ fiscal - în speță procesul verbal recepție și de restituire prevăzut de anexa 10 din Normele Metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole aprobate prin OMADR nr.687/2007, care are natura unui titlu de creanță în sensul art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală (prin el se individualizează creanța fiscală - pet. 1 și 4 - fiind întocmit de organele competente, potrivit legii.) - ce putea fi contestat în condițiile art. 205 din Codul de procedură fiscală și care, la momentul rămânerii sale definitive trebuie executat în condițiile prevăzute de art. 141 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, cererea de chemare in judecată este inadmisibilă, indiferent de temeiul juridic invocat, o astfel de cerere fiind lipsită de interes în condițiile în care reclamanta are deja un titlul executoriu pe care îl putea pune în executare.
Soluția adoptată de majoritate, de casare a hotărârii și trimiterii cauzei la instanța de contencios administrativ, nu mi se pare corectă în condițiile în care soluția ce va fi pronunțată de această instanță ar trebui să fie tot respingerea cererii ca inadmisibilă datorită lipsei interesului.
Mai mult, în condițiile în care se consideră că instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa cererea, implicit se admite că această instanță ar trebui să soluționeze fondul cauzei, ceea ce, față de considerațiile anterioare este inadmisibil.
D. urmare, soluția corectă ce trebuia pronunțată în recurs era admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile datorită lipsei interesului.
Președinte,
A. I.
Red.+tehnored.jud.A.I./21.03.2012.
Dact.gref.P.L./21.03.2012/2ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 274/2014. Tribunalul TULCEA | Reziliere contract. Decizia nr. 145/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
