Plângere contravenţională. Decizia nr. 152/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-03-2012 în dosarul nr. 152/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.152
Ședința publică din data de 08 martie 2012
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
I. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta-petenta . cu sediul in Galati, ., Punctul de lucru Galati cu sediul in Galati, ., nr.39, judetul Galati, impotriva sentintei civile nr.706 din 14.12.2011 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contraventionala, in contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. C. de S. T. R. si I. CESTRIN cu sediul in Bucuresti, ..401A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, s-a depus intampinare, nu a fost comunicata si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Măcin și înregistrată sub nr._ /19 iulie 2011, petenta .. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/21 iunie 2011, încheiat de C.N.A.D.R. – C. de S. T. R. și I. CESTRIN și exonerarea de la plata amenzii.
Prin plângerea formulată, petenta a invocat incidența art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căreia aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei.
Or, presupusa contravenție a fost săvârșită la 22 decembrie 2010, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în ultima zi a intervalului de șase luni, respectiv 21 iunie 2011, și a fost comunicat abia la 11 iulie 2011.
De asemenea, a mai solicitat constatarea nulității de drept a procesului-verbal, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 16 alin. 7 din Ordonanța nr. 2/2011, constând în aceea că nu i s-a acordat conducătorului auto posibilitatea de a formula obiecțiuni.
În subsidiar, s-a mai solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, întrucât petenta nu a avut o conduită contravențională intenționată, iar pericolul social al faptei este redus.
Prin sentința civilă nr.706 din data de 14 decembrie 2011, Judecătoria Măcin a respins plângerea și a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției, ca temeinic și legal.
Pentru ase pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21 iunie 2011, încheiat de C.N.A.D.R. – C. de S. T. R. și I. CESTRIN, s-a reținut că la 22 decembrie 2010, ora 9,38, pe DN 22 km. 112 + 500, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 8 alin.l. din O.G. nr. 15/2002 și pentru care în baza art. 8 alin.2 din O.G nr. 15/2002 modificată și completată, i s-a aplicat o amendă de 250 lei.
Așa cum de altfel a menționat și petenta, art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, modificată și republicată prevede că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei.
Or, dacă fapta a fost săvârșită la 22 decembrie 2010, iar procesul-verbal de constatare a contravenției s-a întocmit la 21 iunie 2011, sancțiunea a fost aplicată în interiorul termenului de șase luni, deci nu s-a putut discuta despre prescripție. Și comunicarea procesului-verbal de contravenție petentei s-a făcut în termenul legal.
Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție s-a încheiat în lipsa petentei, astfel că este evident că nu putea fi consemnat un punct de vedere al petentei și cu atât mai puțin al șoferului autoturismului care nu reprezintă legal societatea.
Pe de altă parte, s-a apreciat ca fiind un pericol social punerea în circulație a unui autovehicul pe drumurile naționale de o firmă fără ca pentru acest vehicul să fie eliberată rovinieta.
Împotriva aceste sentinței a declarat recurs petenta ., criticând hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că, identificarea autovehiculelor care circulă pe drumurile naționale și autostrăzi de către reprezentanții CESTRIN se face vizual după numărul de înmatriculare al autovehiculului, aceștia însă nu verifică și numărul de identificare al autovehiculului care este cel mai sigur element de identificare a unui autovehicul înmatriculat în România și este dat de producătorul acestuia, numărul de înmatriculare putându-se schimba la fiecare înstrăinare a autoturismului, în timp ce numărul de identificare rămâne același.
Se susține că, acest lucru s-a întâmplat și în cazul societății comerciale A. SRL care s-a aflat în posesia autovehiculului surprins în trafic printr-un contract de leasing, iar în timpul derulării acestuia autoturismul a avut toate taxele necesare achitate, printre care și rovinieta pentru un an de zile. La momentul finalizării contractului de leasing, rovinieta fiind plătită valabil, s-a apreciat de către reprezentanții societății că autoturismul poate circula în continuare până la expirarea valabilității taxei de rovinietă plătită anterior reînmatriculării mașinii la ., astfel fiind posibilă identificarea și sancționarea societății deoarece și-a schimbat numărul de înmatriculare.
Se mai arată că, deși reprezentanții societății au greșit când au înmatriculat autoturismul în sensul că nu au schimbat rovigneta, la dosarul cauzei a fost depuse înscrisuri din care rezultă că aceasta avea achitată taxa de circulație și s-a demonstrat că societatea nu se face vinovată de punere în circulație a unui autovehicul fără a achita taxa de drum.
Susține recurenta că, instanța de fond nu a ținut cont de apărările sale și nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, așa explicându-se soluția dată și motivarea acesteia.
Apreciază recurenta că, nu a săvârșit contravenția constatată prin procesul-verbal atacat și că nu există temei de fapt pentru a fi obligată la plata amenzii și a despăgubirilor stabilite prin procesul-verbal.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție atacat ca netemeinic și nelegal.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii cu plata amenzii și a despăgubirilor cu sancțiunea avertismentului.
Analizând legalitatea sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, tribunalul reține că recursul este întemeiat. Se constaă că, pentru că la data de 22 decembrie 2010, ora 9,38, pe DN 22 Km 112 + 500, localitatea Văcăreni, vehiculul categoria A cu număr de înmatriculare_, proprietatea acesteia circula fără rovinietă valabilă, fapta fiind prevăzută ca fiind contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 15/2002.
Cu bonul fiscal nr. 36 din 10.05.2010, emis de S.C. MOL ROMANIA P.P., S.R.L., cu sediul Șoseaua G. – T., petenta recurentă a făcut dovada achiziționării rovinietei pentru autoturismul cu număr de identificare VF1LBR7CF35759833, având la momentul achiziționării rovinietei număr de înmatriculare_, rovinietă valabilă 12 luni de la 15.05.2010 până la 14.05.2011.
Ulterior achiziționării rovinietei, a fost schimbat numărul de înmatriculare al autoturismului, acesta fiind_ .
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. e) din O.G. Nr. 15/2002, prin tarif de utilizare se înțelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.;
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. j) din acest act normativ, rovinieta este documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Cum petenta recurentă a făcut dovada că posedă pentru autoturismul în discuție rovinieta care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru acest autoturism pentru data la care s-a efectuat controlul, în mod greșit a reținut prima instanță că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Prin urmare, față de aceste considerente, recursul a fost admis și modificată hotărârea atacată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de către recurenta-petenta .. cu sediul în Galati, ., Punctul de lucru G. cu sediul în Galati, ., nr. 39, județul G., împotriva Sentinței civile nr. 706 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Măcin – județul Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – C. de S. T. R. și I. CESTRIN cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție ca nelegal si netemeinic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
I. A.
02.04.2012/Red.jud.EN
Tehnored. DS/ex. 2/03.04.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 124/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 174/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
