Pretenţii. Decizia nr. 579/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 579/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 579/2012
Ședința publică de la 26 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant M. T. P. P. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1136/10.06.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul pârât G. I. cu domiciliul în T., ., ., jud.T. și în ., jud.T., având ca obiect pretenții.
Încheierile din data de 12 septembrie 2012 și 19 septembrie 2012 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Sub numărul_ din 22.07.2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. T. prin P., în contradictoriu cu pârâtul G. I., prin care s-a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 20.230,52 lei cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând, în esență, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Soluționând cauza, instanța prin sentința civilă nr.1136 din 10.06.2012 a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că antrenarea răspunderii civile delictuale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor instituite de art.998-999 Cod civil, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției autorului faptei.
Cât privește prima condiție, probele administrate în cauză nu au dovedit, dincolo de orice îndoială, că prejudiciul invocat de către reclamant este cauzat de o faptă ilicită comisă de către pârât.
S-a mai reținut sub acest aspect că din constatarea la fața locului expert Morfi R. a concluzionat că inundația s-a produs ca urmare a unei fisuri apărute în partea de conductă din planșeul ce desparte cele două imobile.
A arătat expertul că singura lucrare cauzată de inundație constă în înlocuirea parțială a plăcilor din Armstrong pe o suprafață de 16 m.p., costul acestei lucrări fiind de 599,04 lei.
În același sens a concluzionat și expertul C. H..
Art. 34 din Legea 230/2007 arată că administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina asociației de proprietari.
Tronsonul de instalație din perete/planșeu reprezintă parte comună a cărui întreținere și reparație implică conform textului de lege mai sus arătat responsabilitatea asociației de proprietari.
Așadar, în condițiile în care o fisură în țeava comună a fost cauza prejudiciului suferit de proprietatea individuală a reclamantului, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, ci răspunderea civilă a tuturor proprietarilor care, în conformitate cu prevederile HG 1588/2007 au obligația de a suporta, potrivit cotei indivize, daunele.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul M. T. prin P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a susținut în motivarea recursului că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că greșit s-a reținut că nu sunt întrunite cumulativ disp. art. 998 – 999 Cod civil, baza interpretării eronate a expertizelor întocmite în cauză.
S-a susținut că în cauză s-au demonstrat toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza în recurs, față de critica formulată, tribunalul constată recursul nefondat.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instituită prin art. 998 – 999 cod civil presupune existența unui prejudiciu definit ca rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană; existența faptei ilicite; existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și în al patrulea rând, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Pentru ca răspunderea civilă a celui ce a creat prejudiciul să fie angajată nu este suficient să fi existat o cauzalitate cu prejudiciul produs ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului presupus, deci a reclamantului care reclamă în justiție.
Din probele administrate în cauză la instanța de fond nu a rezultat că prejudiciul creat reclamantului este cauzat de faptă ilicită a pârâtului ori că acesta are o vinovăție în ce privește fapta producătoare a prejudiciului.
Din lucrările de specialitate efectuate în cauză, respectiv din expertizele tehnice întocmite de experții C. H. și Morfi R. a rezultat că inundația, ca fenomen producător de prejudiciu în cazul de față, nu este rezultatul acțiunii sau inacțiunii pârâtului, ci s-a produs ca urmare a unei fisuri apărute în partea de conductă din planșeul ce desparte cele două imobile.
Expertul a concluzionat că singura lucrare efectuată ca urmare a inundației produse se referă la înlocuirea parțială a plăcilor din Armstrong pe o suprafață de 16 m.p. iar faptul că o fisură în țeava comună a determinat inundația și deci, prejudiciul produs reclamantei, nu este de natură să conducă la concluzia că fapta cauzatoare de prejudiciu ar aparține pârâtului.
D. urmare, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, neputându-se reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Față de aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond este temeinică, legală, și cum critica formulată nu este întemeiată, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant M. T., prin P., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1136/10.06.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul-pârât G. I., cu domiciliul în T., ., ., jud. T., și în ., jud. T., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
03.10.2012
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
08.10.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 603/2012. Tribunalul... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 571/2012.... → |
|---|
