Anulare act. Decizia nr. 862/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 3332/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 862/R/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător E. R. I.
Judecător C.-S. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererilor de recurs declarate de recurenții – reclamanți R. R. și A. G. C., ambii cu domiciliu procesual ales la SCPA V. L. ȘI L. M. din Iași, ., ., de către recurenta – pârâta .. fostă S. A. S.R.L., cu sediul în . și respectiv de către recurenta – pârâtă AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în sector 1, București, .. 43, în contradictoriu cu intimatele – pârâte S.C. S. A. S.R.L. V., cu sediul în V., ., ., ., jud. V. și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ, cu sediul în sector 1, București, ., împotriva sentinței civile nr. 3686/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi 13 iunie 2013, dându-se decizia de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3686 din 13.11.2012 a Judecătoriei V., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active si excepția lipsei de interes a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei . precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanții R. R. și A.-G. C. în contradictoriu cu pârâtele ., SC S.-A. SRL V., AGENTIA D. STATULUI și AGENTIA NATIONALĂ PENTRU PESCUIT SI ACVACULTURA cu sediul in București, sector 3, .. 2-4.
S-a constatat nulitatea absoluta parțiala a Contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 in ceea ce privește suprafața de 36 ha hectare de teren sub luciu apa (iaz) situata in extravilanul comunei Boțești, jud. V., tarlaua 52, . a fost reconstituita reclamanților prin Decizia civila nr. 1690/R din 20.12.2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ .
A fost respins capătul de cerere cu obiect constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 cu privire la suprafața de 8740 mp. teren si construcții ca neîntemeiat.
Au fost obligate paratele, în solidar, să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 de lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului V. sub nr._ reclamanții A.-G. C. si R. R. au chemat în judecată pârâtele SC CYPRINUS SA, . ȘI . V., AGENTIA D. STATULUI ȘI AGENTIA D. STATULUI PENTRU COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A FONDULUI PISCICOL BUCUREȘTI solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15.08.2005 a BNP M. C. cu privire la imobilul ferma piscicolă Mantu situat în extravilanul comunei Boțești, . de carte funciară nr. 2060/19.08.2005 a Biroului de carte funciara V. și a extrasului de carte funciară precum și a contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004.
Prin sentința civilă nr. 2007/2006 Tribunalul V. a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei V. invocată din oficiu și a declinat cauza la Judecătoria V. unde a fost înregistrată cu nr. 7357/2006. Prin sentința civilă nr. 3647 din 13.11.2007 Judecătoria V. a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol București și . V. și a admis acțiunea reclamanților și a constatat nulitatea a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15.08.2005 a BNP M. C. a Biroului de carte funciara V. și a extrasului de carte funciară. Totodată a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei V. cu privire la capătul de cerere constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași.
Sentința civilă nr. 3647 din 13.11.2007 a Judecătoriei V. a rămas irevocabilă sub aspectul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15.08.2005 a BNP M. C. a Biroului de carte funciara V. și a extrasului de carte funciară însă a fost recurată sub aspectul admiterii excepției de necompetență.
D. urmare, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași sub nr._ . Prin sentința civilă nr. 38 din 02.03.2009 Curtea de Apel Iași a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004.
Sentința civilă nr. 38 din 02.03.2009 a fost recurată iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 971 din 23.02.2010 a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare fata de dispozițiile art. 312 alin. 5 cu referire la art. 261 C. pr. civ. În rejudecare Curtea a înțeles să invoce la rândul său, din oficiu excepția necompetentei materiale stabilind competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei V..
Având în vedere că la rândul său că prin sentința civilă nr. 3647/13.11.2007 Judecătoria V. si-a declinat competenta de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași, această din urmă instanță a constatat, prin sentința nr. 1/2011, că a intervenit conflictul negativ de competenta înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție să hotărască asupra conflictului de competență.
Prin Decizia nr. 1061 din Dosar nr._ Curtea a stabilit competența de soluționare a rejudecării cauzei în favoarea Judecătoriei V..
La Judecătoria V. cauza a fost înregistrată cu nr._ .
A fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a .>
Prin sentința civila nr. 242 din 24.01.2012 Judecătoria V. a admis excepția lipsei coparticipării pasive si in consecința a respins acțiunea ca inadmisibila.
Prin Decizia civila nr. 621/R/2012 a fost admis recursul formulat de reclamanții-recurenți, a casat sentința nr. 242/2012 a Judecătoriei V. si a trimis cauza spre rejudecare unde a fost înregistrat cu nr._ .
La termenul din 02.10.2012 reclamanții si-au restrâns acțiunea la suprafața de 36 ha teren sub luciu de apa si la suprafața de 8740 mp. teren cu cantonul aferent.
. legal citata, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților precum si excepția lipsei calității procesuale pasive fata de capătul de cerere privind suprafața de 0,8740 ha de teren.
Legal citată, pârâta Agenția D. Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a acestei instituții motivat de faptul că prin Legea nr. 317/2009 Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a subrogat Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți.
La termenul din 11.09.2012 si apoi la 30.10.2012 au fost unite cele patru excepții invocate cu fondul cauzei.
Reclamanții au depus suplimentar fata de înscrisurile existente la dosarele atașate raportul si suplimentul de expertiza întocmit in dosarul nr._ a Judecătoriei Huși.
Potrivit art. 137 C. p. civ. excepțiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului pretențiilor deduse judecății.
În consecință, instanța a analizat, cu prioritate excepția lipsei de interes si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei . precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului instanța a constatat ca aceasta instituție este parte in contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 in calitate de concedent si in consecința se justifica pe deplin calitatea sa procesuala pasiva in procesul in care se pune in discuție legalitatea actului încheiat. Mai mult, chiar daca prin Legea nr. 317/2009 Agenția Naționala de Pescuit si Acvacultura s-a subrogat Agenției D. Statului in ceea ce privește drepturile si obligațiile care rezulta din contractele încheiate cu agenți contractanți care dețin in exploatare si in administrare amenajări piscicole, nu s-au îndeplinit in întregime formalitățile prevăzute de art. II alin. 3 care asigurau preluarea efectiva a administrării acestor contracte, respectiv încheierea de acte adiționale cu noua entitate juridica.
Având in vedere aceste aspecte, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a . invocata de parata cu privire la capătul de cerere privind suprafața de 8740 mp. teren si cantonul aferent instanța a constatat ca obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a unui contract de concesiune încheiat de parata ., in calitate de concesionar. In aceste condiții, fiind parte in contract, parata avea calitate procesuala pasiva. Susținerile paratei ca suprafața de 8740 mp. teren aparține . deci, nu erau incluse in contractul de concesiune, reprezintă apărări pe fondul cauzei.
In consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ..
In ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active si a excepției lipsei de interes a reclamanților instanța a constatat ca reclamanții si-au dovedit pe deplin atât calitatea procesuala cat interesul in promovarea acestei acțiuni deoarece sunt beneficiarii unei hotărâri definitive si irevocabile de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 36 ha de iaz iar cu privire la suprafața de 8740 mp. teren aceștia au făcut dovada formulării unei notificări in temeiul Legii nr. 10/2001 (al cărei finalitate urmărita este, fără îndoiala retrocedarea si acestei din urma proprietăți, libera de orice sarcini). Nu este necesara efectuarea punerii efective in posesie deoarece aceasta, împreuna cu eliberarea titlului de proprietate reprezintă doar operațiuni administrative. Dreptul de proprietate al reclamanților a fost insa consfințit înainte, prin decizia Tribunalului V. din 2011 iar in ceea ce privește calitatea procesuala interesa ca reclamantul sa facă dovada pretinderii unui drept. De altfel, punerea in posesie este practic imposibila atât timp cat parata refuza eliberarea suprafeței de teren de sub luciu de apa prevalându-se chiar de contractul de concesiune a cărui nulitate se cere. Astfel reclamanții au dovedit ca au atât calitate procesuala cat si interes practic in ceea ce privește promovarea acestei acțiuni, respectiv redobândirea dreptului de proprietate si in consecința instanța a respins si aceste excepții invocate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul nr. 71 din 07.04.2004 (fila 124 din dosar nr. 7357/2006) Agenția D. Statului a concesionat prin atribuire directă pârâtei . suprafața de 81, 67 ha teren din care 77,38 ha teren sub luciu de apă, 1,07 ha arabil și 3,22 ha pășune în perimetrul localității Boțești, județul V. precum si a terenului de 1,57 ha teren neagricol.
Prin Proiectul de divizare legalizat la BNP M. C. cu nr. 4453 din 19.08.2005 (filele 92 și următoarele din dosar nr. 7357/2006) se înființează pârâta . care preia și contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004.
Prin încheierea din ședința publică din 26.09.2006 din dosar nr._ (fila 70) s-a introdus în cauză Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol București care, prin OUG nr. 26/2004, a preluat atribuțiile ADS în ceea ce privește concesionarea suprafețelor de teren.
În anul 2008 Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol București s-a desființat, Agenția D. Statului subrogându-se Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol București în temeiul art. 69 din OUG 23/2008, în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în amenajare și exploatare amenajări piscicole.
Ulterior, în baza Legii nr. 317/2009 privind aprobarea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, la rândul său Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a subrogat Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole, deci și în ceea ce privește Contractul de concesiune prin atribuire directă nr. 71 din 07.04.2004.
Prin acțiunea sa, așa cum a fost restrânsa si precizata la termenul din 02.10.2012, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune in ceea ce privește suprafața de 36 ha iaz si suprafața de 8740 mp. teren cu construcții reprezentând Ferma Mantu.
Referitor la suprafața de 36 ha teren sub luciu de apa instanța a constatat ca prin Decizia civila nr. 1690/R/2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la acest imobil. Prin Hotărârea nr. 308 din 29.06.2012 Comisia Județeana V. a validat propunerea Comisiei Locale Botesti de punere in executare a deciziei judecătorești sus-amintitite. Așadar, in urma unei hotărâri judecătorești irevocabile, reclamanții au dobândit calitatea de proprietari ai terenului de sub luciul de apa de 36 ha, comisiile de fond funciar fiind obligate prin aceeași decizie de a proceda la punerea in posesie si la întocmirea titlului de proprietate.
Conform jurisprudenței CEDO, natura de bun actual a cunoscut nuanțări, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.
Odată cu hotărârea – pilot pronunțată în cauza M. A. și dată împotriva României, CEDO a analizat din nou noțiunile de „bun actual” și „valoare patrimonială” și a statuat că existența unui bun actual în patrimoniul unei persoane este în afara oricăror dubii dacă, printr-o hotărâre definitivă și executorie, instanțele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului.
Astfel, conform principiilor ce se degajă din jurisprudența CEDO pentru protecția oferită de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, bunul actual presupune existența unei decizii administrative sau judecătorești definitive prin care să se recunoască dreptul de proprietate.
Având in vedere ca reclamanților li s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila calitatea de proprietari, aceștia se bucura de deplina protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
In consecința, suprafața de 36 ha de teren reprezintă proprietatea privata a reclamanților si in consecința Agenția D. Statului nu mai putea dispune de imobil, fiind obligata sa-l pună la dispoziția comisiilor de fond funciar in vederea îndeplinirii in întregime a procedurii administrative culminate cu punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate. Așadar, suprafața de 36 ha de sub luciu de apa nu mai putea face obiectul contractului de concesiune nr. 71/2004.
Or, prin dispozițiile art. 2.4 din Contractul de concesiune nr. 71/2004 părțile au prevăzut in mod expres ca in caz de reconstituire a dreptului de proprietate a terenului agricol suprafața de teren concesionata se va diminua corespunzător cu suprafața reconstituita. Instanța constata ca prin art. 2.1 din contract părțile au prevăzut in mod expres ca din categoria terenurilor cu destinație agricola fac parte si cele acoperite cu luciu de apa. Așadar, clauza de la art. 2.4 se aplica in mod corespunzător si suprafeței de 36 ha de teren de sub iaz.
De asemenea, instanța a înlăturat susținerile pârâtei . ca suprafața de 36 ha de teren nu era identificata, instanța constatând ca prin decizia civila nr. 1690/R din 20.12.2011 a fost stabilit amplasamentul terenului in tarlaua 52 . cauza a fost efectuat un raport de expertiza in acest sens pe care reclamanții l-au depus si la prezentul dosar. Mai mult, delimitarea exacta a suprafeței de teren si punerea in posesie reprezenta obligația comisiei de fond funciar.
In consecință, instanța a considerat acest capăt de cerere întemeiat motiv pentru care l-a admis.
Referitor la suprafața de 0,8740 ha de teren și construcții, instanța a constatat ca acest imobil a fost înscris prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0397 eliberat la data de 15 ianuarie 1999 de către Ministerul Agriculturii si Alimentației in proprietatea ., suprafața de 0,8740 ha de teren si construcțiile aferente aveau alt regim juridic decat suprafața de 36 ha de luciu de apa.
Instanța a constatat ca aceasta suprafață de teren a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1910 din 16.08.2005 încheiat intre proprietara . .. Ulterior, in urma divizării . imobilul a fost preluat de către parata .. Insa contractul de vânzare-cumpărare nr. 1910 din 16.08.2005 a fost anulat prin sentința nr. 3647 din 13.11.2007 pronunțata in Dosarul nr._ rămasa irevocabilă sub acest aspect prin Decizia nr. 856/R din 11.06.2008.
Or, consecința constatării nulității absolute a unui act juridic era revenirea părților la situația anterioară încheierii actului, respectiv revenirea in proprietatea vânzătoarei . suprafeței de 8740 mp. teren si construcții.
Așadar, suprafața de 0,8740 ha de teren si construcțiile aferente au alt regim juridic decât suprafața de 36 ha de luciu de apa. Imobilul de 8740 mp. teren si construcții reprezenta proprietatea . din anul 1999 odată cu eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0397 si, drept urmare, nu a putut fi inclus in contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004.
Acest aspect a fost constatat si de către Tribunalul V. care mai întâi prin Decizia nr. 529 din 22.03.2004 a obligat unitatea deținătoare de drept . răspundă la notificarea formulata de reclamanți in temeiul Legii nr. 10/2001 si ulterior prin Decizia civila nr. 1690/R/2011 din dosarul nr._ care a reținut ca „suprafața de 8740 mp. teren este proprietatea . certificatului de atestare a dreptului de proprietate”.
Deținerea in fapt a suprafeței de teren de 8740 mp. de către . nu avea relevanta in prezenta cauza deoarece instanța este investita doar cu privire la legalitatea contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004, care, insa, așa cum s-a arătat mai sus, nu putea cuprinde si aceasta suprafața de teren si construcțiile aferente. Aceste aspecte puteau fi soluționate de părți prin alte mijloace juridice decât cea care face obiectul litigiului de fata.
Pentru aceste considerente, instanța a admis in parte acțiunea reclamanților si a constatat nulitatea absoluta parțiala a Contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 in ceea ce privește suprafața de 36 ha hectare de teren sub luciu apa (iaz) situata in extravilanul comunei Boțești, jud. V., tarlaua 52, . a fost reconstituita reclamanților prin Decizia civila nr. 1690/R din 20.12.2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ .
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. pr. civ. instanța a admis cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată si a obligat parații, in solidar, sa achite reclamanților suma de 1000 de lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 88/2012.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții R. R. și A. G. C., pârâta . și pârâta Agenția D. Statului.
Recurenții A. G. C. și R. R., au solicitat admiterea recursului si modificarea parțială a sentinței pronunțate de Judecătoria V. în sensul de a constata și nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat între Agenția D. Statului și S.C. S. -A. S.R.L. pentru suprafața de 8740 mp teren și cantonul aferent, cu cheltuielile judecată.
În motivare recurenții au arătat ca prin contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 Agenția D. Statului a concesionat, între altele, către S.C. S. -A. S.R.L. și terenul în suprafață de 0,8740 ha, cu construcțiile aferente unei exploatații piscicole. La data încheierii contractului de concesiune imobilul în litigiu era proprietatea S.C. Cyprinus S.A. După încheierea contractului de concesiune, S.C. Cyprinus S.A vinde imobilul prin contractul de vânzare nr. 1910 din 16.08.2005 către S.C. S. -A. S.R.L., societate care, prin divizare, transmite imobilul nou înființatei .. Așadar, contractul de concesiune a precedat contractul de vânzare cumpărare și nu a depins în vreun fel de existența acestuia. Contractul de vânzare cumpărare menționat a fost declarat lovit de nulitate absolută prin sentința nr. 3647 din 13.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 4907/3J33/2006 al Judecătoriei V., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 856 din 11.06.2008 a Tribunalului V..
Instanța de fond, prin sentința recurată, a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de concesiune preluat de .. pe considerentul că proprietara acestui imobil a rămas la .., după anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1910/2005. Instanța de fond nu a realizat că existența contractului de concesiune între S.C. S.-A. S.R.L. preluată de ..(care îl deține și astăzi) și A.D.S. nu a avut la încheiere vreo legătură cu proprietatea .. Motivat de faptul că acest imobil a fost notificat pe Legea nr. 10/2001, că S.C, Cyprinus S.R.L. proprietara, a fost obligată prin decizia nr. 529 din 22.03.2004 a Tribunalului V. să răspundă față de reclamanți, de faptul că A.D.S. reprezentat în cauză de Agenția pentru Pescuit și Acvacultura, a încheiat contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 doar pe un imobil în curs de retrocedare, figurând abuziv în proprietatea unei societăți cu care nu a stabilit niciun raport juridic, cauza ilicită și imorală a concesiunii este indiscutabilă. In plus modul in care a fost transmis imobilul pune în evidență și mai clar abuzul și reaua – credință a contractanților.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod procedura civila.
Recurenta . a arătat ca instanța de fond a respins in mod greșit excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de interes a reclamanților si lipsei calității procesuale pasive a sa.
Intimații reclamanți nu au calitate procesuala activa pentru suprafața de 36 ha de iaz deoarece nu au obținut nici pana in prezent un titlu de proprietate care sa le ateste calitatea de proprietari si nici un proces verbal de punere in posesie. Astfel, in momentul deliberării in prezenta cauza instanța de fond nu a avut certitudinea ca intimații reclamanți vor fi puși in posesie si li se va elibera titlu de proprietate conform solicitărilor acestora.
In aceste condiții, exercitarea prezentei acțiuni in lipsa unei legitimări a calității de proprietari pe care o susțin evidențiază o prematuritate a introducerii acțiunii in constatarea nulității contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004.
Susține recurenta este semnatara a actului adițional nr. 1/28.10.2005 la acest contract, iar intimații-reclamanți nu au solicitat si anularea acestui act adițional.
In plus, decizia civila nr. 1690/R/20.12.2011 obținută de reclamanți in procedura reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 36 ha iaz, nu poate constitui titlu de proprietate atât timp cat pentru o eventuala vânzare de către reclamanți a acestei suprafețe de teren hotărârea judecătoreasca nu este suficienta si nu echivalează titlul de proprietate.
Atât timp cat legislația in vigoare nu permite o înstrăinare a unui astfel de imobil doar in baza unei hotărâri judecătorești fiind absolut necesara existenta titlului de proprietate si a procesului verbal de punere in posesie care stau la baza întocmirii documentației cadastrale aferente vânzării, susține recurenta ca intimații-reclamanți nu au in acest moment dovada dreptului de proprietate pe care îl invoca.
Considera astfel ca in mod greșit si neîntemeiat Judecătoria V. a reținut in hotărârea judecătoreasca recurata ca nu este necesara efectuarea punerii efective in posesie deoarece aceasta împreuna cu eliberarea titlului de proprietate reprezintă doar operațiuni administrative.
Intimații-reclamanți nu au calitate procesuala activa nici pentru suprafața de 8740 mp teren si cantonul aferent pentru care nu au depus nici o dovada din care sa reiasă ca aceștia dețin in prezent dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
In raport cu acest capăt de cerere arata recurenta ca nu are calitate procesuala pasiva, aceasta calitate aparținând S.C. Cyprinus S.A.
Susține recurenta in continuare ca intimații-reclamanți nu au interes sa promoveze prezenta acțiune, ei nejustificând un interes legitim, născut, actual, personal si direct. Pentru a exista un interes legitim reclamanții trebuiau sa demonstreze ca au parcurs toate etapele procedurale, si in mod legal, definitiv si irevocabil li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunurilor pentru care solicita nulitatea contractului de concesiune.
Interesul reclamanților nu este născut si nici actual atât timp cat exista doar o speranța a acestora ca vor obține un drept de proprietate pentru care vor fi puși in posesie pe suprafața de iaz ce a făcut obiectul contractului de concesiune. Arata recurenta ca opune nu o speranța ci un drept câștigat cu buna credința printr-un contract legal încheiat.
Mai arata recurenta ca nu are calitate procesuala pasiva pentru suprafața de 8740 mp si cantonul aferent ci aceasta calitate aparține S.C. Cyprinus S.A.
Astfel, prin sentința civila nr. 3647/13.11.2007 - fila 230 din dosarul nr._, Judecătoria V. a dispus admiterea acțiunii si constatarea nulității contractului nr. 1907/15.08.2005. Acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat intre S.C. Cyprinus SA si ..R.L. cu privire la ferma Mantu, inclusiv suprafața de 8740 mp. Ca efect principal al constatării nulității acestui contract, prin efectul repunerii părților contractante in situația anterioara bunurile vândute au revenit in patrimoniul S.C. Cyprinus S.A.
In mod greșit a reținut in acest sens instanța de fond ca susținerile paratei ca suprafața de 8740 mp teren aparține S.C. Cyprinus S.A. si deci, nu sunt incluse in contractul de concesiune, reprezintă apărări pe fondul cauzei care vor fi analizate odată cu soluționarea acesteia.
Contrar celor reținute cu privire la aceasta excepție, instanța de fond a dispus prin hotărârea recurata respingerea capătului de cerere cu obiect constatare nulitate absoluta parțiala a Contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004 cu privire la suprafața de 8.740 mp teren si construcții ca neîntemeiat.
In mod greșit a admis Judecătoria V. in parte acțiunea promovata de intimații reclamanți R. R. si A.-G. C. pronunțând o hotărâre netemeinica si nelegala.
Nici in acțiunea inițiala si nici in cererile ulterioare intimații-reclamanți nu au identificat imobilele - 36 ha iaz si 8.740 mp cu construcțiile aferente asupra cărora pretind ca au un drept de proprietate. Expertiza topo întocmita in dosarul in care s-a judecat cererea intimaților privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 36ha iaz, nu ii este opozabila deoarece nu a avut calitatea de parte in acel proces, fiind doar o proba extrajudiciara si de aceea instanța de fond nu trebuia sa tina cont de conținutul ei la pronunțare.
Intimații-reclamanți nu au probat in nici un fel dreptul de proprietate invocat si nu au fost de acord sa se efectueze o expertiza topo pentru identificarea bunurilor in condițiile in care a făcut dovada ca iazul pentru care se solicita anularea contractului de concesiune are o suprafața mai mare de 36 ha așa cum reiese si din conținutul contractului de concesiune. Nu se cunoaște astfel amplasamentul terenului pentru care se solicita anularea acestui contract si in mod evident nu se poate avea in vedere un amplasament ipotetic.
Astfel, prin contractul de concesiune nr. 71/07.04.2004 s-a concesionat o suprafața de 77,38 ha teren sub luciu de apa (iaz).
In prezenta cauza reclamanții solicita anularea acestui contract pentru suprafața de 36 ha iaz. In aceste condiții era absolut necesara efectuarea unei expertize topo pentru identificare exacta a suprafeței de iaz pentru care s-ar dispune anularea si a suprafeței de iaz pentru care acest contract isi va păstra valabilitatea.
In mod greșit a reținut instanța de fond prin hotărârea recurata ca delimitarea exacta a suprafeței de teren si punerea in posesie reprezintă obligația comisiei de fond funciar.
Prin decizia civila nr. 1690/R/20.12.2011 Tribunalul V. a identificat suprafața de iaz reconstituita reclamanților ca fiind situata in tarlaua 52 . fond avea obligația sa identifice prin hotărârea recurata in aceasta cauza suprafața de 36 ha ce face obiectul anularii parțiale a contractului de concesiune vizat, cu atât mai mult cu cat întreaga suprafața de 77,38 ha teren sub luciu de apa este situata in tarlaua 52 .> Deși intimații-reclamanți au invocat in nenumărate rânduri nu au si probat ca acest contract de concesiune a fost încheiat cu rea credința.
Recurenta este semnatara a actului adițional nr. 1/28.10.2005 la acest contract.
Motivul pentru care s-a invocat nulitatea este supoziția conform căreia la momentul încheierii contractului de concesiune si implicit a actului adițional aferent, recurenta ar fi avut cunoștința de formularea de către reclamanți a notificării in baza Legii nr. 10/2001.
Intimații-reclamanți nu au probat ca recurenta ar fi fost anunțata prin reprezentanții săi de existenta unei astfel de notificări. De altfel ei au recunoscut ca au formulat o astfel de cerere doar la Primăria Boțești si la S.C. Cyprinus S.A. Intimații-reclamanți au rămas insa in pasivitate fata de . timp cat nu a înțeles sa acționeze aceasta societate in judecata pe procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001. Pe de alta parte recurenta este o dobânditoare cu buna credința a imobilelor transmise in mod legal prin actul adițional la contractul de concesiune, iar aceasta buna credința se prezuma pana la proba contrarie.
Buna credința era definita de disp. art. 1898 din vechiul Cod civil: Buna-credința este credința posesorului ca, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate "însușirile cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea.
Este destul ca buna-credința sa fi existat in momentul transmiterii imobilului
Disp. art. 1899 alin. 2 din același cod prevăd ca: Buna credința se presupune întotdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credința.
In aceeași maniera dispozițiile art. 938 din noul cod civil prevăd: Este de buna-credința posesorul care nu cunoștea si nici nu trebuia, după împrejurări, sa cunoască lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului.
Buna credința trebuie sa existe la data intrării in posesia efectiva a bunului.
Susține recurenta ca a depus suficiente diligente pentru a afla situația juridica a imobilului la data încheierii actului adițional la contractul de concesiune insa partea cocontractanta nu i-a adus la cunoștința ca acesta face obiectul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Nu crede insa ca CNAFP ar fi cunoscut in vreun fel de existenta unei notificări formulate in baza Legii nr. 10/2001 atât timp cat aceasta a fost adresata doar Primăriei Boțești si .>
In aceasta situație este perfect legal ca recurenta sa invoce in apărarea sa buna credința existenta la momentul încheierii actului adițional la contractul de concesiune. Instanța nu a analizat in motivarea hotărârii judecătorești recurate buna credința invocata de subscrisa.
Ca efect al admiterii in parte a acțiunii intimaților reclamanți instanța de fond trebuia sa admită in parte si cererea acestora de obligare a paraților la plata cheltuielilor de judecata. Reiese din motivarea sentinței civile nr. 3686/13.11.2012 ca Judecătoria V. a dispus admiterea cererii intimaților privind obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata in baza art. 274 Cod de procedura civila.
In prezenta cauza insa, având in vedere ca a fost admisa in partea cererea reclamanților, cu privire la cererea acestora privind cheltuielile de judecata instanța de fond trebuia sa se raporteze la disp. Art. 276 Cod procedura civila. Conform acestui text de lege „ Când pretențiile fiecărei parți au fost încuviințate numai in parte, instanța va aprecia in ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor.",
Pentru toate aceste motive solicita admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 299 si următoarele din Codul de procedura civila.
Recurenta Agenția D. Statului, a solicitat in baza art. 299 și următoarele, art.304 ind. 1, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă admiterea recursului si modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului.
In motivare recurenta a arătat ca prin Sentința civilă nr.3686/13.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului și a pronunțat o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu o entitate, care în conformitate cu dispozițiile legale incidente în prezenta cauză nu justifică calitate procesuală pasivă.
Sentința civilă nr.3686/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și a actelor normative care reglementează activitatea Agenției D. Statului.
In ceea ce privește dispoziția instanței privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului, arata ca soluția este nelegală. Astfel, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP) a fost desființată în anul 2008, gestionarea activității din domeniul pescuitului fiind preluată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura (ANPA).
Patrimoniul și acțiunile deținute de CNAFP la firme cu profil piscicol au fost preluate de Agenția D. Statului. ADS a preluat terenurile pe care erau amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente acestor amenajări.
Astfel, în conformitate, cu prevederile art.69 din OUG nr.23/2008: « (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția D. Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.
(2) Agenția D. Statului preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale."
Potrivit Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul și acvacultura protecția, conservarea și exploatarea resurselor acvatice vii se realizează de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, astfel la data intrării în vigoare a Legii nr.317/2009, "Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura se subrogă Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile si obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare si în administrare amenajări piscicole, precum si cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens".
Instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că, în cauză se impune menținerea Agenției D. Statului în calitate de pârât, motivându-și decizia prin faptul că, în cazul contractului de concesiune nr.71/2004 nu s-au îndeplinit în întregime formalitățile prevăzute de lege în sensul încheierii de acte adiționale cu noua entitate juridică, respectiv cu Agenția Națională de Pescuit și Acvacultura.
Ceea ce Judecătoria V. nu a avut în vedere este faptul că, conform dispozițiilor imperative ale Legii nr.317/2009, obligația de a încheia acte adiționale la contractele preluate de la Agenția D. Statului revenea Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultura, instituție a statului care prin efectul legii s-a subrogat recurentei în drepturile și obligațiile rezultate din contractele încheiate cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole.
Menținerea Agenției D. Statului în prezenta cauză și pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu instituția recurenta încalcă prevederile legale în vigoare, întrucât, deși contractul de concesiune nr.71/2004 a fost încheiat de către A.D.S., prin efectul legii toate drepturile și obligațiile recurentei revin A.N.P.A., iar hotărârea judecătorească nu poate produce efecte juridice față de A.D.S. decât din prisma opozabilității, întrucât toate terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de societățile cu profil piscicol au fost predate de către Agenția D. Statului la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura prin Protocolul de predare-preluare înregistrat la A.D.S. cu nr.4025/2009 și la A.NP.A. cu nr.7192/2009, aprobat prin Ordinul M.A.D.R nr.14/25.01.2010, în baza prevederilor Legii nr.317/2009 pentru aprobarea OUG nr.23/2008 privind pescuitul și acvacultura.
Agenția D. Statului nu mai deține în administrare suprafața de teren care a format parțial obiectul contractului de concesiune nr.71/2004, iar pentru neîncheierea unui act adițional între concesionar și A.N.P.A. nu se poate reține culpa sa, această obligație revenindu-i noului concedent, calitate dobândită prin efectul Legii nr.317/2009.
Ținând cont de faptul că, Agenția D. Statului nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză măsura obligării la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001, Legii nr. 317/2009, art. 299 Cod pr.civ. și următoarele, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata . a formulat întâmpinare in cauza solicitând respingerea recursului formulat de Agenția D. Statului.
In motivare a arătat ca Agenția D. Statului are calitate procesuala pasiva in aceasta cauza întrucât a încheiat si semnat in mod legal ultimul act adițional la contractul de concesiune, fiind astfel ultima entitate care a preluat legal drepturile si obligațiile rezultate din Contractul de concesiune a cărui anulare se solicita
Astfel, prin Actul Adițional nr. 3/28.07.2008 la Contractul nr. 71/07.04.2004 încheiat intre ADS si ., ADS s-a subrogat Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol in ceea ce privește drepturile si obligațiile ce rezulta din Contractul nr. 71/07.04.2004 începând cu data de 10.03.2008.
Ulterior, prin Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura ANPA urma sa se subroge ADS dar pentru aceasta era necesar sa se încheie un act adițional la contractul de concesiune. Acest act nu s-a încheiat pana la data introducerii acțiunii motiv pentru care in aceasta cauza au calitate procesuala pasiva atât ADS cat si ANPA.
In acest sens, in mod corect a reținut instanța de fond in motivarea hotărârii recurate ca ADS este parte din contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 in calitate de concedent si in consecința se justifica pe deplin calitatea sa procesuala pasiva in procesul in care se pune in discuție legalitatea actului încheiat. Mai mult, chiar daca prin Legea nr. 317/2009 Agenția Naționala de Pescuit si Acvacultura s-a subrogate Agenției D. Statului in ceea ce privește drepturile si obligațiile care rezulta din contractele încheiate cu agenți contractanți care dețin in exploatare si in administrare amenajări piscicole, nu s-au îndeplinit in întregime formalitățile prevăzute de art. II alin. 3 care asigurau preluarea efectiva a acestor contracte, respectiv încheierea de acte adiționale cu noua entitate juridica.
In consecința solicita respingerea ca nefondat a recursului promovat de ADS si sa fie obligata aceasta instituție la plata cheltuielilor de judecata.
In ce privește recursul formulat de recurenții reclamanți A. G. C. si R. R. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare s-a arătat astfel ca in mod corect a reținut instanța de fond ca suprafața de 0,8740 ha de teren si construcțiile aferente au alt regim juridic decât suprafața de 36 ha de luciu de apa. Imobilul de 8740 mp teren si construcții reprezintă proprietatea . din anul 1999 odată cu eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0397 si, drept urmare, nu a putut fi inclus in contractul de concesiune nr. 71 din 07.04.2004.
Acest aspect a fost constatat si de către Tribunalul V. care mai intai prin Decizia nr. 529 din 22.03.2004 a obligat unitatea deținătoare de drept .. sa răspundă la notificarea formulata de reclamanți in temeiul Legii nr. 10/2001 si ulterior prin Decizia civila nr. 1690/R/2011 din dosarul nr._ care a reținut ca suprafața de 8740 mp teren este proprietatea .. potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
In mod corect a mai reținut instanța de fond ca nu are nici o relevanta o eventuala deținere in fapt a suprafeței de 8740 mp de către recurenta atât timp cat instanța de judecata a fost investita sa verifice legalitatea contractului de concesiune 71/07.04.2004.
Cu toate acestea, așa cum a arătat si in motivele de recurs, in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale a recurentei cu privire la suprafața de 8740 mp si canton. Nu are relevanta ca in speța contractul de concesiune nr. 71/2004 este anterior contractului de vânzare cumpărare nr. 1910/2005 atât timp cat concesiunea nu presupune transmiterea proprietății.
Cu atât mai mult, nu are relevanta acest aspect subliniat de recurenți in motivele de recurs, in condițiile in care contractul prin care s-a transmis proprietatea cantonului si a terenului aferent a fost declarat de către instanța judecătoreasca lovit de nulitate absoluta, si ca urmare a repunerii parților in situația anterioara acest imobil a reintrat in proprietatea S.C. Cyprinus S.A.
Pentru toate aceste aspecte solicita respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenții reclamanți si fie obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 299 si următoarele din Codul de procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarele:
Recursul formulat de recurenții A. G. C. si R. R. împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria V. este nefondat.
Recurenții au criticat soluția primei instanțe arătând ca in mod greșit a fost respinsa cererea lor având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004 cu privire la suprafața de 8740 m.p teren si canton aferent.
Tribunalul retine ca in mod corect prima instanța a respins acest capăt de cerere cu motivarea ca aceasta suprafața de teren de 8740 m.p. se afla in prezent in proprietatea S.C. Cyprinus S.A., nefiind inclusa in contractul de concesiune nr. 71/07.04.2004.
Astfel, din actele dosarului rezulta ca . dobândit in proprietate suprafața de teren menționata potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0379 emis la data de 15.01.1999, emis de Ministerul Agriculturii si Alimentației. Imobilul au făcut și obiectul notificării formulate de către recurenții A. G. C. si R. R. în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 1143/06.06.2006 a Tribunalului V. (pronunțata in dosarul nr._ al Tribunalului V. – atașat la prezenta cauza), definitivă și irevocabilă, a fost obligată unitatea deținătoare, respectiv S.C. Cyprinus S.A. să soluționeze notificarea.
Împrejurarea ca suprafața de 8740 mp. teren si canton aferent nu face obiectul contractului de concesiune pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute in prezenta cauza rezulta din coroborarea înscrisurilor existente la dosar.
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 424/27.04.2000 (filele 21-25 din dosarul nr._ al Tribunalului V.) S.C. Cyprinus S.A a vândut către S.C. S. A. S.R.L. V. Ferma Piscicola Mantu, cu o suprafața de 8740 m.p S-a menționat in cuprinsul contractului ca in privita cantonului exista la acel moment un litigiu si ca facturarea cu privire la acesta urma sa se facă după soluționarea acelui litigiu. Rezulta din același contract ca anterior Ferma Piscicola Mantu a fost deținuta de S.C. S. A. S.R.L. in baza contractului de asociere in participațiune nr. 637/21.07.1999 (depus in copie la filele 106-115 din dosarul nr._ al Judecătoriei V..)
Retine Tribunalul ca ulterior contractului de vânzare cumpărare nr. 424/27.04.2000, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1907/15.08.2005 la BNP M. C. (depus in copie la filele 18-19 din dosarul nr._ al Tribunalului V.) a vândut către S.C. S. A. S.R.L. imobilul Ferma Piscicola Mantu constând in suprafața de 8740 m. p. teren si canton aferent.
Urmare a divizării S.,C. S. A. S.R.L. a fost înființata .., conform proiectului de divizare depus in copie la filele 93-94 din dosarul nr._ al Judecătoriei V. .. preluând terenul in suprafața de 8740 m. p., teren ce a fost înscris in cartea funciara ca fiind proprietatea acestei societăți așa cum rezulta din Încheierea nr./ 2060/19.08.2005 a OCPI V. (fila 188 din dosarul nr. nr._ al Judecătoriei V.).
Împrejurarea ca terenul in suprafața de 8740 m. p. teren nu a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004 rezulta si din acest proiect de divizare. Astfel, terenul menționat figurează in proiectul de divizare la cap. I lit. B ca fiind un bun aflat in patrimoniul S.C. S. A. S.R.L. ce urma sa fie preluat de .. in urma divizării, in timp ce la cap II lit. b din același proiect de divizare societatea nou înființata se obliga in mod distinct sa preia contractul de concesiune încheiat cu S.C. ADS București - sub acest aspect fiind de altfel încheiat actul adițional nr. 1/28.10.2005 (fila 131 din dosarul nr._ al Judecătoriei V.).
Așa cum corect a reținut si prima instanța contractul de vânzare-cumpărare nr. 1907 din 16.08.2005 a fost anulat prin sentința nr. 3647 din 13.11.2007 pronunțata in Dosarul nr._ rămasa irevocabilă sub acest aspect prin Decizia nr. 856/R din 11.06.2008, consecința constatării nulității absolute a contractului fiind revenirea părților la situația anterioară încheierii actului, respectiv revenirea in proprietatea vânzătoarei S.C. Cyprinus S.A. a suprafeței de 8740 mp. teren si construcții.
Întrucât suprafața de 8740 m.p. teren si canton aferent nu a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004, in mod corect prima instanța a respins acest capăt de cerere, recursul formulat de recurenții A. G. C. si R. R. fiind in consecința nefondat.
Recursul formulat de recurenta .. este întemeiat in parte, doar in ce privește motivul de recurs ce vizează maniera in care prima instanța a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de reclamanții A. G. C. si R. R..
Astfel, primul motiv al recursului formulat de acesta recurenta vizează maniera in care prima instanța a soluționat excepțiile invocate in cauza, recurenta susținând ca in mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei de interes a acestora si excepția lipsei calității procesuale pasive a ..
Tribunalul retine ca in mod corect prima instanța a reținut ca reclamanții si-au justificat calitatea procesuala activa in cauza dar si interesul pentru promovarea prezentei acțiuni. Astfel, in ce privește suprafața de teren de 36 ha, din actele dosarului rezulta ca prin Decizia civila nr. 1690/R/2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la acest imobil. Imobilul in suprafața de 8740 m.p. teren, la rândul sau, a făcut obiectul notificării formulate de către recurenții reclamanți în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 1143/06.06.2006 a Tribunalului V. (pronunțata in dosarul nr._ al Tribunalului V. – atașat la prezenta cauza), definitivă și irevocabilă, a fost obligată unitatea deținătoare, respectiv S.C. Cyprinus S.A. să soluționeze notificarea. Rezulta cu alte cuvinte din actele dosarului ca reclamanții au dobândit calitatea de proprietari ai terenului de sub luciul de apa de 36 ha, in baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar in ceea ce privește suprafața de 8740 m.p. teren au făcut dovada împrejurării ca au demarat procedura prevăzuta de legea nr. 10/2001, urmărind dobândirea in proprietate a acestei suprafețe de teren. In aceste condiții reclamanții au justificat pe deplin atât calitatea procesuala activa in cauza cat si interesul pentru promovarea acțiunii.
Nu poate fi primita susținerea recurentei in sensul ca reclamanții nu justifica in cauza calitatea procesuala activa si interesul pentru promovarea acțiunii întrucât nu au fost puși in posesie cu privire la suprafața de teren de 36 ha teren. Astfel, rezulta din actele dosarului ca in deși prin Decizia civila nr. 1690/R/2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la acest imobil iar prin Hotărârea nr. 308 din 29.06.2012 Comisia Județeana V. a validat propunerea Comisiei Locale Boțești de punere in executare a deciziei judecătorești sus-amintitite, Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura refuza încheierea unui protocol de predare primite a terenului menționat către Comisia Locala Boțești si încheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. 71/07.04.2004 cu privire la suprafața de 36 ha teren (așa cum rezulta din hotărârea nr. 184/26.10.2012 depusa in copie la fila 76 din dosarul de recurs). Cu alte cuvinte unul din motivele pentru care reclamanții nu au putut fi puși in posesie cu privire la suprafața de teren menționata, in ciuda existentei unei hotărâri judecătorești irevocabile in acest sens, este tocmai existenta contractului de concesiune a cărui legalitate este contestata in prezenta cauza. În aceste condiții in mod neîndoielnic reclamanții își justifica in cauza calitatea procesuala activa dar si interesul pentru promovarea acțiunii.
In mod corect a respins prima instanța si excepția lipsei calității procesuale pasive a .. Astfel, recurenta parata a susținut ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza in ce privește capătul de cerere vizând suprafața de teren de 8740 m.p. teren întrucât acesta suprafața de teren se afla in proprietatea ..
Tribunalul constata insa ca prima instanța a fost investita cu o acțiune prin care reclamanții au solicitat sa se constate nulitatea contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004. Așa cum s-a reținut anterior, acest contract a fost încheiat intre Agenția D. Statului si S.C. S. A. S.R.L. După divizarea S.C. S. A. S.R.L., conform proiectului de divizare depus la dosar .., societatea nou înființata s-a obligat sa preia contractul de concesiune încheiat cu S.C. ADS București - sub acest aspect fiind de altfel încheiat actul adițional nr. 1/28.10.2005 (fila 131 din dosarul nr._ al Judecătoriei V.).
In consecința, întrucât obiectul prezentei cauze este constatarea nulității contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004, contract in care .. are calitate de concesionar, corect a reținut prima instanța ca recurenta parata are calitate procesuala pasiva in cauza. Așa cum corect a reținut si prima instanța împrejurarea daca suprafața de 8740 m.p. teren a făcut sau nu obiectul contractului de concesiune in care recurenta are calitate de concesionar este o chestiune ce tine de analiza pe fond a cauzei (de temeinicia cererii de chemare in judecata). Faptul ca prima instanța a respins cererea de constatare a nulității contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004 cu privire la suprafața de 8.740 m.p. teren cu motivarea ca acesta suprafața nu face obiectul contractului de concesiune nu este de natura sa contrazică in nici un caz concluzia referitoare la faptul ca recurenta parata .. are calitate procesuala pasiva in cauza.
Recurenta a mai susținut ca in mod greșit a fost admisa in parte acțiunea întrucât in cauza suprafața de teren de 36 ha teren nu a fost identificata iar pe de alta parte in cauza nu a fost făcuta dovada relei sale credințe, astfel ca se impunerea respingerea acțiunii.
Si acest motiv de recurs este nefondat. Astfel, Tribunalul constata ca suprafața de teren de 36 ha teren cu privire la care s-a constata nulitatea absoluta a contractului de concesiune nr. 71/70.4._ a fost pe deplin identificata. In acest sens, Tribunalul constata ca decizia civila nr. 1690/R din 20.12.2011 a fost stabilit amplasamentul terenului anterior menționat in tarlaua 52 . corect a reținut si prima instanța in dosarul nr._ a fost întocmit un raport de expertiza ce identifica exact suprafața de teren – raport de expertiza depus in copie la dosar. In plus, delimitarea exacta a suprafeței de teren si punerea in posesie reprezintă obligația comisiei de fond funciar.
F. de probele administrate in cauza corect a reținut prima instanța ca in ce privește suprafața de teren de 36 ha se impune admiterea acțiunii.
Astfel, din actele dosarului Tribunalul retine ca obiectul contractului de concesiune nr. 71/07.04.2004 încheiata Agenția D. Statului si S.C. S. A. S.R.L. si preluat de recurenta .. in baza actului adițional nr. 1/28.10.2005 a constat in transmiterea dreptului si a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricola in suprafața totala de 81,67 ha din care 77,38 ha teren sub luciu de apa, 1,07 ha teren arabil si 3,22 ha pășune aflat in perimetrul localității Boțești, jud. V..
Conform art. 2.4 din contract, in situația in care suprafața de teren, proprietate privata a statului ce face obiectul concesiunii, va fi diminuata ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, in temeiul unor acte normative sau in baza unor hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, se va diminua a in mod corespunzător suprafața de teren prevăzuta in contract, redevența aferenta, precum si investițiile de realizat pentru dezvoltarea exploatației. Conform art. 2.5 din contract, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, in conformitate cu prevederile punctului 2.4 va fi notificata de către partea in cunoștința, diminuarea suprafeței de teren si a redevenței aferente urmând sa facă obiectul unui act aditonul la contract.
Rezulta cu alte cuvinte, chiar din prevederile contractului de concesiune, ca părțile acestui contract s-au obligat ca in situația in care printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe ce face obiectul contractului, sa încheie un act adițional prin care sa diminueze in mod corespunzător suprafața de teren ce face obiectul contractului si redevența datorata de concesionar.
Or se constata din actele dosarului ca deși prin Decizia civila nr. 1690/R/2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la suprafața de 36 ha teren, cu rea-credința părțile contractului de concesiune nu au dat eficienta clauzelor prevăzute la pct. 2.4 si pct. 2.5.
In consecința in mod corect prima instanța a admis in parte acțiunea si a constata nulitatea absoluta parțiala a Contractului de concesiune nr. 71 din 07.04.2004 in ceea ce privește suprafața de 36 ha hectare de teren sub luciu apa (iaz) situata in extravilanul comunei Boțești, jud. V., tarlaua 52, . a fost reconstituita reclamanților prin Decizia civila nr. 1690/R din 20.12.2011 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr._ .
Este întemeiat motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata acordate in cauza de prima instanța.
Astfel, in cauza reclamanții au făcut dovada achitării sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat – chitanța nr. 88/20.09.2012- fila 78 din dosarul Judecătoriei V. nr._ .
Deși prima instanța a admis in parte acțiunea formulata de reclamanți, in mod greșit a dispus, in baza art. 274 Cod procedura civila obligarea paraților in solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecata efectuate in cauza de aceștia.
Potrivit art. 276 Cod procedura civila: când pretențiile fiecărei parți a fost încuviințata numai in parte, instanța va aprecia in ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor.
Întrucât in cauza acțiunea reclamanților a fost admisa in parte, raportat la dispozițiile legale anterior citate se impunea obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata efectuate proporțional cu pretențiile admise.
Recursul formulat de recurenta Agenția D. Statului este întemeiat.
Astfel, din actele dosarului Tribunalul retine ca la data de 07.04.2004 intre recurenta Agenția D. Statului si S.C. S. A. S.R.L. s-a încheiat contractul de concesiune nr. 71/07.04.2004 având ca obiect transmiterea dreptului si a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricola in suprafața totala de 81,67 ha din care 77,38 ha teren sub luciu de apa, 1,07 ha teren arabil si 3,22 ha pășune aflat in perimetrul localității Boțești, jud. V..
Potrivit art. 9 alin. 2,3 si 4 din legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura: (2) Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol se subrogă Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenția D. Statului cu agenți contractanți ce dețin în exploatare sau în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune.(3) Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol va încheia acte adiționale cu agenții contractanți, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune, în termen de 30 de zile de la preluarea contractelor prevăzute la alin. (2). (4) Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Agenția D. Statului le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de Agenția D. Statului, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.
Legea nr. 192/2001 a fost abrogata in mod expres prin art. 70 din O.U.G. 23/2008, la art. 69 alin. 1 si 2 din acest din urma act normativ fiind prevăzut expres ca: (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția D. Statului se subrogă Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens. (2) Agenția D. Statului preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Ulterior, prin Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, publicată în Monitorul Oficial nr. 708 din 21 octombrie 2009 la art. II alin. 1 si 2 a fost prevăzut in mod expres faptul ca: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.(2) Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură preia cu titlu gratuit acțiunile pe care Agenția D. Statului le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta, în baza unui protocol de predare-preluare aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.
Rezulta din coroborarea dispozițiilor legale anterior citate ca la data soluționării prezentei cauze de către Judecătoria V. toate drepturile si obligațiile care rezultă din contractele încheiate cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole (deci inclusiv contracte de concesiune) au fost preluate de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, acesta din urma subrogându-se in baza unei dispoziții legale Agenției D. Statului.
Nu prezintă relevantă din acest motiv împrejurarea ca acest contract de concesiune ce face obiectul cauzei a fost inițial încheiata de Agenția D. Statului atâta timp cat textul de lege prevede in mod expres împrejurarea ca Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură se subrogă Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta din urma.
Constata Tribunalul sub acest aspect ca in aplicarea dispozițiilor art. II alin. 2 din legea nr. 317/2009 a fost încheiat protocolul de predare – preluare a acțiunilor pe care Agenția D. Statului le deține la societățile comerciale cu profil piscicol, a terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură înregistrat la agenția D. Statului sub nr. 4025/23.11.2009 (filele 57-58 dosar recurs),
In mod greșit a reținut prima instanța ca in cauza calitatea procesuala pasiva a Agenției D. Statului este justificata si prin aceea ca nu s-ar fi îndeplinit in întregime formalitățile prevăzute de art. II alin. 3 din legea nr. 317/2009, care asigurat preluarea efectiva a administrării contractelor, respectiv nu au fost încheiate acte adiționale cu noua entitate juridica.
Astfel, se observa din dispozițiile exprese ale art. II alin. 1 din lege ca Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a subrogat Agenției D. Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta chiar de la data intrării in vigoare a acestei legi, independent de încheierea protocolului de predare preluare prevăzut de art. II alin. 2 sau de încheierea actelor adiționale cu agenții economici la care face trimitere art. II alin. 3. Subrogarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură in drepturile si obligațiile Agenției D. Statului a intervenit in temeiul unei dispoziții legale si nu in baza unor acte adiționale.
Retine Tribunalul in acest context ca in cadrul procesului civila calitatea procesuală a unei părți poate fi uneori transmisă, în cursul procesului, unei alte persoane, care n-a participat până atunci la proces. Această transmitere a calității procesuale este strâns legată de transmiterea drepturilor și obligațiilor ce formează conținutul raportului juridic litigios.
Întrucât de la data intrării in vigoare a Legii nr. 31/2009 Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a subrogat in toate drepturile si obligațiile ce deriva din contractul de concesiune nr. 71/07.04.2004 încheiat de Agenția D. Statului, aceasta din urma nu isi mai justifica in cauza calitatea procesual pasiva, prima instanța respingând in mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive invocate.
Este întemeiat in consecința si al doilea motiv de recurs formulat de recurenta Agenția D. Statului.
Atâta timp cat acesta nu are calitate procesuala pasiva in cauza in mod greșit a fost obligata acesta la plata cheltuielilor de judecata către reclamanți in solidar cu ceilalți parați chemați in judecata.
F. de toate aceste considerente Tribunalul va respinge recursul formulat de recurenții R. R. si A. G. C. împotriva sentinței civile nr. 3686/13.11.2012 pronunțata de Judecătoria V.
Va admite recursurile formulate de recurentele Agenția D. Statului si .. împotriva sentinței civile nr. 3686/13.11.2012 pronunțata de Judecătoria V., sentința pe care o va modifica in parte in sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Agenția D. Statului urmând a respinge acțiunea formulata de reclamanții R. R. si A. G. C., in contradictoriu cu parata Agenția D. Statului, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Va obliga in solidar doar paratele .., S.C. S. A. S.R.L. V. si Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura la plata cheltuielilor de judecata de 600 lei (făcând aplicarea in cauza a dispozițiilor art. 276 Cod procedura civila) urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Întrucât recursul formulat de recurenții R. si A. G. C. urmează a fi respins, in baza art. 274 Cod procedura civila va respinge si cererea acestora privind cheltuielile de judecata efectuate in recurs.
Având in vedere si dispozițiile art. 276 Cod procedura civila si întrucât recursul formulat de recurenta S.C. Anodonta va fi admis doar cu privire la unul din motivele de recurs invocate in cauza, va obliga recurenții R. R. si A. G. C. la plata către recurenta .. a cheltuielilor de judecata de 200 lei (cheltuieli de judecata in recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții R. R. si A. G. C. împotriva sentinței civile nr. 3686/13.11.2012 pronunțata de Judecătoria V.
Admite recursurile formulate de recurentele Agenția D. Statului si .. împotriva sentinței civile nr. 3686/13.11.2012 pronunțata de Judecătoria V., sentința pe care o modifica in parte in sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Agenția D. Statului.
Respinge acțiunea formulata de reclamanții R. R. si A. G. C., in contradictoriu cu parata Agenția D. Statului, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Obliga in solidar paratele .., S.C. S. A. S.R.L. V. si Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura la plata cheltuielilor de judecata de 600 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Obliga recurenții R. R. si A. G. C. la plata către recurenta .. a cheltuielilor de judecata de 200 lei (cheltuieli de judecata in recurs).
Respinge cererea recurenților R. R. si A. G. C. privind cheltuielile de judecata.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi, 13.06.2013.
Președinte, E. G. | Pt. Judecător, E. R. I. - aflat în C.O. Vicepreședinte , C. A. | Pt. Judecător, C.-S. A. - transferat 01.07.-2013 Vicepreședinte , C. A. |
Pt. Grefier, R. A.- aflat în C.O. Grefier șef Secție Civilă, C. A. |
Red./ tehn.: G.E./27.08.2013
2 ex./27.08.2013
Judecătoria V.: judecător O. C..
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
