Contestaţie la executare. Decizia nr. 1121/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1121/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 6703/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1121/R/ 2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatorii N. F. și L. V., domiciliați în V., .. 61, ., jud. V. în contradictoriu cu intimata ..IFN.SA- PRIN ., cu sediul în București, ., . civile nr. 2090/15-05-2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - contestație la executare .
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 04 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 11 septembrie 2013, când, în aceeași compunere și pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 septembrie 2013 .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința civilă nr. nr. 2090 din 15.05.2013 a Judecătoriei V. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii N. F., cu domiciliul în mun. V., ..G1, ., jud. V. și L. V. domiciliul în mun. V., ..G1, ., jud. V. în contradictoriu cu intimata . IFN SA București, cu sediul în mun. București, sector II, ., .> A fost respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite formulată de contestatorii N. F. și L. V..
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Contractul de leasing ( filele 17-28 ) încheiat la data de 17.10.2008 . IFN SA București a transmis dreptul de folosință asupra autoturismului KIA Ceed pe o perioadă determinată, în schimbul plății unei rate de leasing cu posibilitatea de cumpărare a bunului la expirarea duratei contractului. Prețul de leasing cât și prețul de achiziție al autoturismului au fost stabilite prin contractul sus menționat.
Prin Procesul verbal încheiat între contestatorul N. F. și societatea intimată la data de 22.04.2010 ( fila 6 ) se atestă faptul că a fost remis bunul mobil către intimată.
Contestatorii au formulat contestație împotriva titlului executoriu solicitând constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute de art. 13 din Condițiile generale de leasing financiar și art. 9 art.10 pct.1,4, art. 11 pct. 3 și art. 12 din contractul de leasing, temeiul legal fiind dat de dispozițiile art. 399 și urm. Cod procedură civilă. Potrivit disp. art. 399 alin. 3 C.proc.civ, „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”. În consecință, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesară întrunirea cumulativă a două condiții: în primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând, legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
S-a apreciat că în cazul de față, titlul executoriu este Contractul de leasing financiar nr._ din 17.10.2008.
Instanța a reținut că în cauza de față contestatorii au la îndemână o acțiune distinctă prin care pot solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, aflându-se așadar în prezența unei căi de atac distincte împotriva înscrisului ce constituie titlu executoriu.
În aceste condiții, instanța a considerat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute expres de textul de lege invocat mai sus, motiv pentru care a respins contestația la executare ca inadmisibilă, în măsura în care s-a constatat că titularii acțiunii deduse judecății au la îndemână o altă cale de atac. În ceea ce privește anularea formelor de executare, instanța a constatat că actele de executare efectuate în dosarul execuțional 162/2012 B. M. B., au fost făcute cu respectarea normelor legale care reglementează procedura executării silite, contestatorii nearătând motivele de neregularitate a actelor de executare contestate.
Totodată, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite având în vedere considerentele expuse, cererea apărând ca fiind lipsită de obiect.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs N. F. si N. V. invocând următoarele motive:
Se arată faptul că nu s-a pus in discuție in niciun moment in fata instanței de fond excepția inadmisibilității contestației la executare pentru a fi respectat principiul contradictorialitatii. Prin notele de ședința depuse la termenul din 13.02.2013 intimata a invocat inadmisibilitatea aplicării legii 193/2000 in cazul contractelor de leasing si nicidecum nu s-a invocat excepția inadmisibilitatii, asa cum a fost reținuta de către instanța.
In al doilea rand, asa cum rezulta din probele administrate in cauza, s-a solicitat pe acest capăt de cerere (a nulității contractului raportat la existenta clauzelor abuzive) încuviințarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale cu un martor. Aceste probe au fost incuviintate si administrate in fata instanței de fond, situație in care daca se punea problema inadmisibilitatii acestui capăt de cerere instanța de judecata ar fi trebuit sa respingă aceste probe solicitate .
După audierea primului martor cu privire la existenta clauzelor abuzive, contrar celor consemnate in incheierea de ședința, respectiv a faptului ca s-a solicitat prelungirea probatoriului cu audierea unui al doilea martor, instanța din oficiu a considerat ca se impune sa mai fie audiat un martor.
Consideră ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca, in raport de dispozițiile art. 399 al.l C.p.c, ar fi inadmisibila contestația la executare incat motivele invocate vizează legalitatea clauzelor contractuale din contractul de leasing, motive care .
Aceasta motivare este nelegala si netemeinica intrucat dispozițiile art. 399 al.l
Cp.a, in realitate permit, prin excepție, formularea in cadrul contestației la executare de apărări de fond impotriva titlului exectoriu, in cazul in care executarea se face in temeiul unui titlu ce nu este emis de o instanța de judecata, iar legea nu prevede o alta cale de atac in acest scop. In cauza de fata titlul executoriu il reprezintă contractul de leasing, care nu este deci o hotărâre emisa de o instanța de judecata, astfel incat in speța sunt aplicabile dispozițiile art. 399 al. 1 si 3 C.p.c. (posibilitatea invocării apărărilor de fond este pusa de legiuitor la indemana părtii interesate), iar pe cale de consecința, contestația la executare este admisibila in raport la acest text de lege.
Se arată că este adevărat faptul că reclamantii au la dispoziție acțiunea in constatarea nulității contractului de leasing ce constituie titlu executoriu, mijloc procedural de care a si uzat de altfel, dar aceasta nu înseamnă ca contestația la executare formulata este inadmisibila, o atare soluție fiind de natura sa ingradeasca dreptul de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Faptul că in cadrul contestației la executare formulata impotriva unui titlu de executoriu ce nu este emis de o instanța de judecata, este admisibila solicitarea de a se stabili daca anumite clauze contractuale sunt abuzive s-a pronunțat in mod constant instanțele, cu titlul exemplificativ enumeră: S.C. nr 8028/29.1 1.2010 pronunțata de judecătoria Targu J., Dec. nr. 22 l/R din 26.01.2011 a TB București, s.aV-a civ, Dec. nr. 136/10.09.2008 CA. Constanta, S.C 2219/21.12.2009 Jud. M., CA Timișoara S. Corn, Dec. nr. 9/R/l0.01.2011, S. nr. 1472/8.07.2010 Jud. Vălenii de M..
Un alt motiv de recurs, este acela privitor la cheltuielile de judecata pe care instanța de fond le-a respins. In ceea ce privește aceste cheltuieli, considera ca in mod greșit instanța de judecata s-a pronunțata asupra acestui capăt de cerere.
In ceea ce privește motivele pentru care a solicitat instanței sa aprecieze ca
anumite clauze din contractul de leasing sunt abuzive, raportat si la probele administrate in prezenta cauza, arăta următoarele:
Desi din punctul de vedere exprimat la dosar de către intimata rezulta faptul ca la încheierea contractului de leasing au existat negocieri intre parti si faptul ca au fost acceptate clauzele, din probele administrate a reieșit faptul ca acest lucru nu este adevărat, încheierea contractului de leasing s-a făcut la magazinul . situat in V., unde a si fost semnat doar de către contestatori.
La încheierea acestui contact arăta ca a avut posibilitatea de a lua la cunoștința si stabili obiectul contactului de leasing, suma de finanțare, avansul ce urma a fi achitat, durata contractului si ratele ce urmau a fi plătite, dar nu a existat posibilitatea ca parte contractanta de a negocia condițiile generale de leasing.
In ceea ce privește faptul ca nu s-a putut negocia contractul, rezulta și din redactarea condițiilor generale, faptul ca s-au folosit formulare tipizate, scrise cu caractere mici si greu lizibile, care au fost numai puse in fata utilizatorului si girantului, fara a exista o posibilitate reala de a fi studiate si/sau negociate.
Din probele administrate si din depozițiile martorilor T. C. A. si Tosu M. audiați de catre instanța, rezulta cu certitudine: contractul de leasing nu a fost negociat intre parti, acesta fiind incheiat prin intermediul ., fara ca părțile sa poată discuta asupra condițiilor generale din contract si fara ca intermediarul (.) sa aiba incredintat vreun mandat pentru a negocia clauzele contractului.
Contractul era pus la dispoziție cumpărătorului si semnat de către acesta, fara a se putea efectua vreo negociere asupra condițiilor de derulare a acestuia. Aspectele asupra cărora se putea discuta si negocia cu societatea leasing erau doar suma ce era achitata ca avans si perioada de derulare a contractului.
Faptul ca societatea de leasing folosea un contract tipizat si care nu putea fi negociat rezulta si din copia contractului de leasing depus la dosar de către contestatori, respectiv contractul incheiat de intimata cu ., din care rezulta ca nici un articol nu este diferit fata de contractul incheiat cu contestatorii.
In aceste condiții rezulta practic ca la incheierea contractului nu s-au respectat prevederile art. 4 din lg. 193/2000, art. 78 din lg. 296/2004 codul consumatorului si pct. 6 din anexa la aceasta lege, situație in care clauzele contractuale se impun a fi considerate abuzive, întrucât clauza nu a fost negociata cu consumatorul fiind stabilita fara a da posibilitatea acestuia sa influienteze natura sa. Rezulta practic, ca s-a incheiat un contract standard, preformulat si s-a creat in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor (in acest sens s-a pronunțat si Judecătoria S. prin sentința civila nr. 66/19.01.2011, dar si Tribunalul V. prin sentința civila nr. 1375/24.09.2012, Judecătoria Targu J. sentința civila 8028/29.11.2010).
Contractul in cauza, este redactat cu caractere mici, care nu sunt ușor de descifrat si de citit, iar clauzele contractuale, mai ales cele din Condițiile generale de leasing, sunt redactate ., folosindu-se un limbaj juridic ce nu este accesibil decât specialiștilor, motiv pentru care s-ar fi impus ca utilizatorul sa fie informat oral si chiar in scris, cu privire la obligațiile esențiale ce decurg din condițiile generale.
Mai mult, girantului, i s-a prezentat Anexa 4, la Contractul de leasing financiar nr._ din data de 17.10.2008, in care se menționează in mod explicit ca, utilizatorul garantează cu girant, obligațiile aferente "pentru achiziționarea autoturismului KIA CEED 1,4 GSL MT SW ", aceasta reprezintă o garantare a "riscului și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului și a riscului de valorificare a bunului la valoarea reziduala", risc care era definit de intimata in conținutul definiției "Obiectul Contractului de L. Financiar" ca fiind o garantare a "riscului de valorificare a bunului la valoarea reziduala" .
In Contractul de leasing financiar la "garanții" se menționează ca utilizatorul
garantează obligațiile asumate prin contract, prin garanțiile in favoarea finanțatorului, conform Anexa 5, parte integranta din contract si nu prin Anexa 4, cea prezentata girantului la semnare, ca obligație a sa in Contract.. Astfel, rezulta in mod explicit ca girantul, garantează obligațiile aferente "pentru achiziționarea autoturismului KIA CEED 1,4 GSL MT SW", fiind o garantare a "riscului si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului si a riscului de valorificare a bunului la valoarea reziduala".
Prin art. 4, alin. 3, din Legea nr. 193/2000, este stabilit ca daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. Din probele administrate, a rezultat practic cu certitudine ca acest contract de leasing nu a putut fi negociat iar intimata nu a administrat nicio proba pentru a demonstra contrariul.
Se arată că, contractul de leasing incheiat inte parti intra in câmpul de aplicare a leg.nr. 193/2000, fiind incheiat intre un profesionist (comerciant), in cadrul activității sale profesionale autorizate, si un consumator (persoana fizica).
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din lg. 193/2000 atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale in discuție
Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezulta in mod neîndoielnic din modul in care este redactata dispoziția legala, ca si din rațiunea si scopul acesteia.
Având in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor condiții generale de afaceri impuse acestora.
Curtea Europeana de Justiție a decis prin (cauza Murciano Quintero, C -240/98) ca protecția recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanța naționala sa poată verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecații are caracter abuziv.
In ceea ce privește anexa la Lg 193/2000, in temeiul literei i), este considerata clauza abuziva, clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari in cazul neindeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, situație care se regăsește in cauza, iar in pct. 1 lit.j) din anexa legii, se indica, ca fiind o clauza abuziva si prevederea contractuala care restrânge sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul.
Pe de alta parte, fata de dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997 si cele cuprinse in contractul pârtilor, clauzele cuprinse in acest contract, apar ca veritabile clauze leonine, in care finanțatorul a prevăzut o contraprestatie in favoarea sa cu mult mai mare decât beneficiul contractantului sau, care dezechilibrează serios egalitatea pârtilor contractante, dar si clauze abuzive, incluse . redactat de finanțator si pe care debitorul nu a avut posibilitatea sa le negocieze, sens in care s-a exprimat si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 162/2002, publicata în Monitorul Oficial partea I, nr. 549/26.07.2002.
In motivarea excepției de neconstitutionalitate, se susține ca disp. art. 11, 14, 15 din OG nr. 51/1997 republicata, sunt contrare prevederilor art. 134, alin. 1 și 2 din Constituția României deoarece „finanțatorul are facultatea si chiar dreptul de a insera in mod practic, nelimitat clauze împovărătoare in contractul de leasing, pentru cealaltă parte" si ca utilizatorul „este practic obligat de către finanțator, prin poziția comerciala s-ar duce la incheierea unor contracte in care predomina „clauze leonine".
Prin Decizia nr. XI/24.10.2005 a Secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a stabilit ca orice clauza penala prin care se stabilește obligația restituirii la scadenta a sumei imprumutate, sub sancțiunea penalităților de intarziere pe langa dobânda contractuala convenita sau pe langa dobânda legala, contravine prevederilor legii.
In aceasta situație instanța poate verifica respectarea principiului reglementat de art. 5 din Codul Civil, in sensul ca nici o prevedere contractuala nu poate deroga de la ordinea publica si bunele moravuri, iar contractul nu poate fi transformat prin clauze abuzive, . îmbogățire fara justa cauza.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 15 din O.G. nr.51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, in cazul in care utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului. Așadar, nu exista o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plați pe langa sumele mai sus precizate si toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala (plata ratelor de leasing ce ar fi datorate in continuare, dupa reziliere, precum si a valorii reziduale reprezintă in fapt o sarcina evident excesiva impusa utilizatorului, ajungandu-se la situația in care este cel mai profitabil pentru utilizator sa nu fie executat contractul, decât sa fie executat, deoarece ar obține pe langa bunurile contractate si plata ratelor de leasing, dobânzile excesive si valoarea reziduala).
Depasirea cuantumului creanței principale, penalitățile de intarziere de 0,35% pentru fiecare zi de intarziere solicitate de creditoare pentru perioada cuprinsa intre data scadentei fiecărei facturi anexate si data îndeplinirii obligației de plata este disproporționat de mare fata de dobânzile practicate pe piața bancara.
Aceasta clauza contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, in condițiile in care, aceste daune moratorii de 127,75 % pe an impuse prin clauzele contractuale se afla . cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, comparativ cu informațiile furnizate de Banca Naționala a României .
Având in vedere caracterul abuziv solicita instanței de recurs sa constate pe cale de consecința nulitatea absoluta a articolelor indicate si care nu au fost negociate intre parti datorita poziției avute de finanțator.
In ceea ce privește sumele solicitate de către intimata, se arată următoarele:
Suma de_,07 lei la cursul de 4.49 lei/E echivalează sumei de 8496,22 E, si nu se poate retine ca echivalează sumei de 6850,71 E, reținuta de societatea de leasing in " asa cum s-a arătat valoarea autoturismului de finanțare a fost de 10.149 E, iar prin instrainarea autoturismului intimata a obținut la scut timp dupa restituirea bunului suma de 26.327.8 lei, echivalentul a 6200 E (conform cursului BNR de la data vânzării). Aceasta suma obținută nu a fost scăzuta la data vânzării bunului si nu a fost avuta in vedere in nici un fel de către intimata, si prin liber arbitraj a dispus imputarea sumei de_,07 lei, solicitând si contravaloarea celor 31 de rate leasing, fara a tine cont de faptul ca pana la predarea bunului se achitase prin rate lunare suma de 33.446,77 lei (echivalentul in euro a sumei de 8078,98) asa cum este reținut si de intimata in desfășurătorul facturilor.
Mai mult, cele 4 rate de leasing neachitate pana la data instrainarii autoturismului, intimata le are in vedere de 2 ori, atat in ratele neachitate cat si in suma datorata.
Nu s-a ținut cont nici la calculul dobânzii aferente ratelor neachitate de cursul indicat de intimata de 4,49 lei / E, respectiv echivalentul sumei de 2993,05 lei in euro reprezintă 666,6 E si nu suma reținuta in desfășurătorul de calcul capital si dobânda, unde s-a reținut echivalent in euro in cuantum de 454,75 E.
Desi autoturismul a fost vândut la scurt timp de la predare, intimata calculează dobânzi si penalități la eventuale sume datorate pana in anul 2012 desi acestea nu puteau fi calculate decât cel mult pana la data vânzării bunului respectiv 2010.
Cu privire la suma datorata pentru RCA si CASCO, arăta ca nu puteau datora aceasta suma intrucat contractul a fost reziliat prin predarea bunului, ba mai mult pana la momentul vanzarii nu se impunea incheierea unor asemenea asigurări, care de altfel intimata nici nu a făcut dovada faptului ca au fost achitate de către aceasta prin chitanțe sau alte mijloace de plata.
In aceste condiții a rezultat cu certitudine dat fiind faptul ca, contractul de leasing a fost denunțat in baza art. 12.6 prin predarea bunului, ca in calitate de utilizator nu datora finanțatorului decât suma reținuta in procesul verbal de predare - primire ca si suma debit, eventual in măsura in care finatatorul face dovada cheltuielile ocazionate cu ridicarea autoturismului avea posibilitatea de a solicita si aceasta suma.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței pronunțata de Judecătoria V. si rejudecand admiterea contestației.
Cu privire la cheltuielile de judecata, arată că isi rezerva dreptul, de a le solicita pe cale separata.
In drept art 299 si urm., art. 304 ind. 1 si urm. C. pr. civilă.
Intimata . IFN Sa a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
In măsura în care instanța de recurs consideră că pe calea contestației la executare solicita constatarea nulității absolute a unor clauze din contractul de leasing, solicitau respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, casarea sentinței și trimiterea cauzei instanță pentru soluționarea pe fond a cererii introductive.
În fapt, între părți s-a semnat contractul de leasing financiar intimata având calitate de finanțator, a transmis utilizatorului, recurent în prezent dreptul de folosință asupra unui autoturism marca Kia CEED.
Finanțarea acordată utilizatorului a fost în cuantum de 10.149 euro, iar totală a contractului a fost de 14.326,92 euro.
Pentru că nu și-a respectat obligațiile contractuale, intimata reziliat cont leasing financiar în condițiile art. 12.4.ii din contract și am deschis procedura executare împotriva recurenților, în vederea recuperării debitului.
La momentul rezilierii, se restituise din valoarea finanțată doar 3.298. rămânând un rest de plată de 6.850,73 euro cu titlu de diferență de capital finanțe fost recuperată.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 399 alin. 3 C.p.c. în prezenta cauză, care prevede că: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă lege nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
Pe calea contestației la executare se verifică legalitatea actelor de executare, iar în cazul în care se constată o încălcare a acestor dispoziții, sancțiunea este aceea a anulării actelor efectuate cu încălcarea legii.
Cum în prezenta cauză, contestatorul invocă apărări pe fond împotriva titlului executoriu, reprezentat de Contractul de leasing financiar, care este titlu executoriu, iar acesta are, în mod evident, o altă cale de atac pentru promovarea petitului cu privire la anularea unor clauze contractuale, capătul de cerere care privește această critică este inadmisibil, neputând face obiectul unei verificări, din punct de vedere al legalității ( fie din perspectiva Legii nr. 193/2000 sau de Codul Civil Român), pe calea contestației la executare.
Cu privire la criticile aduse clauzelor contractului de leasing, arătă faptul că intimata a răspuns la acestea prin notele de ședință formulate pentru termenul din 13.02.2013.
De asemenea, având în vedere și faptul că nu s-a formulat vreo critică adusă actelor de executare silită, pentru motivele arătate mai sus solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
In recurs nu au fost depuse noi înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentinta recurată prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile se constată că recursul este neîntemeiat:
In mod gresit prima instantă a retinut că este inadmisibil pe calea contestatie la executării să se analizeze caracterul abuziv al unor clauze din contractul de leasing, aspect care ar avea relevantă asupra creantei urmărite.
Prin precizările fila 104 reclamantii invocă caracterul abuziv al unor clauze, cu trimitere la legea 193/2000 si la directiva care a fost transpusă prin acest act normativ intern, respectiv Directiva nr 93/13/CEE .
In cauza C 243/08 a Curti Europene de Justitie( privind hotărârea preliminară formulată de Budaorsi Varosi Birosag-Republica Ungară) s-a stabilit, in interpretarea Directivei nr 93/13/CEE, că „instanta natională are obligatia de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de indată ce dispune de elemente de fapt si de drept necesare in acest sens;atunci când consideră că o astfel de clauze este abuzivă, instanta nu o aplică, exceptând cazul in care consumatorul se opune”.
Din continutul acestei decizii si coroborat cu art 6 din legea 193/2000 rezultă obligatia instantei de a analiza caracterul abuziv sau nu al unor clauze, in cazul in care se invocă incălcarea dreptului consumatorului.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ, „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
In cauză contestatorii au posibilitatea de a formula si actiunea in constatarea caracterului abuziv, dar fată de materia –dreptul consumatorului, si de jurisprudenta CEJ este admisibilă analiza caracterului abuziv al unor clauze si in cadrul contestatiei la executare; analiza caracterului abuziv are relevantă in stabilirea cuantumului creantei urmărite.
In consecintă in mod gresit a fost admisă exceptia inadmisibilitătii verificării caracterului abuziv pe calea contestatiei la executare, astfel că se va admite recursul si se va trimite cauza spre rejudecare, pentru că nu a fost analizat fondul contestatiei la executare.
Exceptia inadmisibilitătii astfel retinută de prima instantă a fost invocată de pârâtă in note de sedintă, astfel că recurentii au avut posibilitatea de a se apăra fată de aceasta. In consecintă motivul de recurs cu privire la imposibilitatea de a se apăra pe această exceptiei este neintemeiat.
Contestatorii au invocat ca si motive ale contestatiei faptul că suma urmărită nu este certă si lichidă( fila 111 dosar) aspecte ce nu au fost analizate de prima instantă.
Motivul de recurs cu privire la solutionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiat. In concluzii scrise contestatorii au arătat că le vor solicita pe cale separată, astfel c in mod gresit prima instantă s-a pronuntat pe acest capăt de cerere.
Acest motiv de recurs se incadrează in art 304 pct 6 C. .
In temeiul art 312 alin 2 C. se va admite recursul si se va trimite cauza spre rejudecare, pentru a se analiza fondul contestatei la executare- caracterul abuziv al clauzelor si caracterul cert, lichid si exigibil al creantei urmărite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de N. F. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 2090 din 15.05.2013 a Judecătoriei V. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 septembrie 2013.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. P.I.M./11-10-2013
2 ex./14-10-2013
Judecător fond: D. E.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
