Fond funciar. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 3877/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 858/R/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. C.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă O. A., cu domiciliul procesual ales la cabinet av. Mârfu R. din mun. V. ., ., ., în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. JUDEȚEANĂ V. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. BĂCEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1363/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 iunie 2013, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1363/19.03.2013 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de reclamanta O. A., in contradictoriu C. L. BACESTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Hotărârii nr. 256 din 04.05.2012 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotararea nr. 256 din 04.05.2012 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsa contestația formulata de către reclamanta O. A. împotriva soluției de respingere a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha de teren arabil situat pe raza comunei Băcești emisa de C. locala Băcești.
Motivul pentru care a fost respinsa cererea reclamantei era ca actul de vânzare-cumpărare din anul 1929 nu respecta prevederile art. 6 alin. 1², titlul VI din Legea nr. 247/2005.
Instanța a reținut ca reclamanta a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha nr. 103 din 19.01.1992. In dovada acestei cereri a depus actul dotal autentificat de Tribunalul Județului R. sub nr. 1223 din 24.04.1929.
La data de 20.01.1998 C. locala Băcești a pus in vedere reclamantei de a completa documentația cu certificate de stare civila si cu dovada ca suprafața de 5 ha de teren a fost adusa in cooperativa agricola de producție sau ca a fost preluata in orice forma de către stat.
Întrucât reclamanta nu a depus decât acte de stare civila C. locala Băcești, așa cum s-a arătat anterior, a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Analizând motivul respingerii cererii reclamantei instanța a constatat ca aceasta a înțeles să facă dovada dreptului de proprietate in temeiul actului dotal autentificat de Tribunalul Județului R. sub nr. 1223 din 24.04.1929. Deși C. locala a solicitat completarea documentației depuse cu dovada faptului ca suprafața de teren a fost adusa in cooperativa agricola de producție sau ca a fost preluata in orice forma de către stat, reclamanta nu a reușit să depună aceste dovezi.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 suprafața adusă în cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Acest text de lege trebuie interpretat in sensul ca dovada dreptului de proprietate se face in primul rând cu înscrisuri din categoria celor enumerate in mod expres iar, in ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate cu martori, acest fapt poate fi admis doar in cazul in care înscrisurile enumerate lipsesc. Or, reclamanta, in sprijinul cererii sale, a înțeles sa facă dovada dreptului de proprietate cu actul dotal autentificat de Tribunalul Județului R. sub nr. 1223 din 24.04.1929, deci cu un act de proprietate, cu un înscris.
Insa, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991 si de a obține reconstituirea dreptului de proprietate reclamanta avea obligația de a face dovada si ca aceasta suprafața de teren a rămas in proprietatea autorilor săi sau a moștenitorilor acestora pana la data predării acestei suprafețe de teren către cooperativa agricola de producție sau pana la preluarea terenului de către stat in orice mod, inclusiv fără existenta unui titlu valabil (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 18/1991). Cu alte cuvinte, reclamanta avea obligația de a face dovada continuității dreptului de proprietate din anul 1929 pana la data predării acestei suprafețe de teren către cooperativa agricola de producție sau pana la preluarea terenului de către stat in orice mod, deci după anul 1945. Insa din documentația existenta la dosarul cauzei nu reiesea faptul ca reclamanta a făcut dovada calității de proprietar la data preluării terenului de către stat (cu titlu sau fără titlu), neexistând nicio consemnare din perioada 1945-1990 cu privire la autorii reclamantei sau la moștenitorii acestora (art. 6 alin. 1², titlul VI din Legea nr. 247/2005).
In consecința, instanța a constatat ca in mod temeinic si legal C. Județeana V. a respins contestația reclamantei.
Pentru aceste considerente instanța a respins plângerea reclamantei îndreptata împotriva Hotărârii nr. 256 din 04.05.2012 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta O. A., pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In mod greșit a fost respinsă plângerea recurentei O. A. împotriva hotărârii Comisiei Județeane V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor întrucât nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate din anul 1929 (anul în care a fost întocmit actul dotai nr. 1223, cu care petenta a înțeles să facă dovada existenței dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 5 hectare în patrimoniul autorilor săi) față de probatoriul administrat în cauză.
Petenta a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate menționat și acte de stare civilă din care rezulta că este moștenitoarea titularului dreptului de proprietate înscris în actul dotai.
Faptul că recurenta nu a făcut dovada calității sale de proprietar ori a autorilor săi asupra terenului în litigiu la data preluării acestuia de către stat se datorează faptului că terenul respectiv a fost preluat fără titlu și fără ca persoanele de la care a fost preluat să fi dobândit calitatea de cooperatori, astfel cum a precizat în scris la termenul de judecată din data de 2.10.2012. Așadar autorii recurentei nu au fost înscriși în registrul agricol al comunei Băcești întrucât nu au dobândit calitatea de cooperatori și nici nu au predat terenul în baza unui act. Aceasta nu înseamnă că foștii proprietari ori succesorii acestora - respectiv reclamanta recurentă nu mai sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, legea nr. 18/1991 recunoscând drepturile unor astfel de persoane prin art. 15, al. 2, text de lege invocat ca temei de drept al plângerii.
În astfel de situații, când evident nu există înscrisuri care să dovedească preluarea terenului de căre stat, este necesară administrarea unor alte categorii de probatorii pentru ca cei care formulează cererea de reconstituire să-și dovedească îndreptățirea, din cele prevăzute în mod expres de art. 11, al. 1 din legea nr. 18/1991.
Din această cauză, recurenta a solicitat atât în fața comisiilor de fond funciar, cât mai ales în fața instanței de judecată administrarea probei cu martori, prin care să dovedească tocmai preluarea suprafeței de teren de către stat de la autorii săi, fără titlu și fără ca aceștia să fi dobândit calitatea de cooperatori.
Judecătoria V., în pofida cererilor repetate ale recurentei și a temeiului de drept invocat pentru reconstituirea dreptului de proprietate, a respins solicitarea de a se administra proba cu martori fără nicio justificare temeinică, încălcând pe această cale și dreptul reclamantei la apărare - motiv de nulitate al hotărârii criticate.
Legal citat, Primarul comunei Băcești, Președintele Comisiei locale Băcești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a formulat întâmpinare arătând următoarele:
Recurenta formulează recurs împotriva Sentinței civile a Judecătoriei V. nr. 1.363/19.03.2013, invocând prevederile art. 11, alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, solicitând și proba cu martori, în condițiile în care, depune la dosarul cauzei documente de proprietate.
În ceea ce o privește, C. locală cercetând documentele din arhivă a constatat că, autorii O. I. și I. M. sau moștenitorul acestora O. V. nu sunt înscriși în registrele agricole începând cu anul intrării în uz (1948) și nici în registrele agricole de la înființarea cooperativei. De asemenea, aceștia nu au formulat cerere de înscriere în cooperativă. In aceste condiții, este evident că, recurenta nu poate face dovada continuității proprietății de la dobândire până la preluare în orice mod de către stat sau cooperativă.
Instanța de fond a constatat temeinicia măsurii de respingere a cererii de reconstituire și a contestației și aplicarea corectă a prevederilor art. 6, alin. (2), titlul VI din Legea nr. 247/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Dovada dreptului de proprietate se face conform dispozițiilor art. 11 din Legea 18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
Interpretarea textului de instanța de fond este corectă când reține că doar în lipsa înscrisurilor dovada cu martori este admisibilă. Însă, în prezența înscrisurilor doveditoare a dreptului de proprietate, pentru a dovedi orice alte susțineri cu excepția dreptului de proprietate care rezultă din înscrisul doveditor, proba cu martori devine admisibilă.
În cauză, recurenta și-a întemeiat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe actul dotal autentificat de Tribunalul județului R. sub nr. 1223/24.04.1929. Într-adevăr o teză probatorie prin care să se dovedească dreptul de proprietatea, în prezența acestui act, era inadmisibilă având în vedere dispozițiile art. 11 din lege.
Însă, recurenta a indicat ca teză probatorie în susținerea cererii sale: dovedirea preluării terenului de către CAP, așadar chiar dovada continuității dreptului de proprietate, din anul 1929 și până la preluarea de CAP. În această situație, proba testimonială era admisibilă, în mod greșit fiind respinsă de instanța de fond.
Respingând cererea recurentei pe considerentul nedovedirii continuității dreptului de proprietate, instanța nu a procedat la o analizare a fondului pretențiilor recurentei.
Actele de proprietate fac dovada dreptului de proprietate indiferent de vechimea lor, pentru dovada continuității, a preluării, a posesiei, a situației actuale, etc. este admisibilă proba cu martori, admisibile fiind și alte mijloace de probă necesare justei soluționări a cererii.
Acest lucru a fost reținut chiar de către instanța de fond, împiedicând în mod greșit recurenta la a face această dovadă și cu alte mijloace de probă, inclusiv cu proba cu martori.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 5 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzute de art.304, pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanța va admite recursul, urmând să caseze hotărârea instanței de fond și să trimită cauza pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DIDPUNE
Admite recursul formulat de recurenta O. A. împotriva sentinței civile nr. 1363/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Iunie 2013.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, E.-G. A. |
Grefier, A. C. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./14.06.2013
Judec. V.: C. O.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 309/2013.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 723/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
